Misterioasa lume a întunericului (AUDIO)
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica a XXIII-a după Rusalii (a Vindecării îndrăcitului din Gherasa) Ev Lc 8,26-39
Meditație pentru Duminica a XXIII-a după Rusalii (a Vindecării îndrăcitului din Gherasa) Ev Lc 8,26-39
Evanghelia
de astăzi ne vorbește despre o realitate ce ne înfioară: aceea a
exorcismelor, a posesiunilor. Cu toții avem în minte scenele
hollywoodiene ale unuia sau altuia dintre filmele văzute pe această
temă. Și chiar dacă cinematografia exacerbează anumite aspecte, cred că
putem fi de acord că aceea a întunericului, rămâne o lume misterioasă și
întunecată. O lume cu reguli proprii, cu ierarhii și cu particularități
pe care doar exorciștii cu experiență și bine ancorați în rugăciune și
în încrederea față de puterea mântuitoarea a lui Isus, le stăpânesc.
Recitând litania sfinților, de exemplu, anumiți diavoli reacționează mai
violent la unii sfinți, decât la alții. Unii se îngrozesc atunci când
este pomenit Papa Ioan Paul al II-lea, alții la invocarea lui Padre Pio.
De ce oare? Unii se încăpățânează și rămân îndârjiți până la sfârșit,
alții se tânguiesc și plâng, cerând preotului exorcist să nu-i mai
chinuie, la fel ca în evanghelie. Un alt neam de diavoli, sunt îngroziți
de ceea ce-i așteaptă din partea lui Lucifer știind că au eșuat în
misiunea lor. Alții urlă în gura mare, chemând în ajutor alți tovarăși,
atunci când văd că sunt la un pas de a fi izgoniți.
Dincolo de
toate aceste aspecte obscure și, de ce să nu recunoaștem,
înspăimântătoare a exorcismelor, domnește o încredere și o seninătate pe
care adevărații exorciști nu o pierd niciodată. Fiindcă stiu din
experiența lor că totul se desfășoară după o Providență Divină care
cunoaște atât încercările bieților oameni chinuiți, cât și ispitele și
suferințele preoților exorciști. Și chiar dacă sensul încercărilor nu ni
se revelează întotdeauna în mod limpede, rămânând cunoscut doar Proniei
cerești, la fel ca sensul atâtor alte cruci din viața noastră, celui
care se pune cu adevărat în mâinile lui Isus și a Maicii Domnului,
încrederea nu-i este niciodată înșelată. Fiindcă toată încrengătura
suferinței și răului, Dumnezeu o transformă în armonie și în bine, la
fel ca în Evanghelia de astăzi. O evanghelie care începe precum furtuna
de pe marea învolburată și se încheie precum liniștea vântului și a
valurilor la porunca Domnului, prin aceste cuvinte: “Întoarce-te în casa
ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu.” Ceea ce rămâne în final
este binele pe care Dumnezeu îl distilează din tot ceea ce se întâmplă
în viața noastră.
Rău
și suferință vor exista tot timpul într-un fel sau altul în viața
noastră pe acest pământ. Însă mai presus de toate, va exista întotdeauna
un Dumnezeu milostiv și o Mamă iubitoare ce ne vor însoți și apăra tot
timpul, chiar dacă într-un mod misterios sau ascuns de multe ori. Prin
Sfintele Sacramente, prin Îngerii păzitori, prin Sfinți, în special cei
cărora le suntem mai devotați, avem tot atâtea arme și scuturi de
apărare în fața atacurilor celui rău. Dar mai presus de toate să nu
uităm că în sufletele noastre scânteiază o lumină din Lumina cea
adevărată. Și că prin botez am devenit temple ale Spiritului Sfânt. Iar
în fața strălucirii unui suflet deschis harului lui Dumnezeu, întregul
Iad se cutremură și se îngrozește. Întrebat fiind dacă nu îi este teamă
în fața unui adversar redutabil ca cel cu care se războiește zi di zi,
p. Amorth, unul dintre faimoșii exorciști ai zilelor noastre a răspuns:
“Mie să-mi fie teamă? Lui îi este frică de mine și văd acest lucru la
fiecare exorcism”.
Prin botez suntem cu toții fii ai lui
Dumnezeu, fii ai Luminii. Avem așadar o Lumină pe care întunericul nu o
poate cuprinde și o Biserică a lui Cristos pe care porțile iadului nu o
pot nicicum birui!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 8,26-39
Şi a ajuns Isus în ţinutul
Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a
întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme
nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi
văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis:
Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă
chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de
mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l,
dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a
întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci
demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să
meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe
munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.
Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de
pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au
fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a
întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră
demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui
Iisus şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost
izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul
Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar
El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră
demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:
Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a
plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.