Porunca a patra luminează celelalte relaţii în societate. În fraţii şi surorile noastre îi vedem pe copiii părinţilor noştri; în veri, pe urmaşii strămoşilor; în concetăţeni, pe fiii patriei noastre; în cei botezaţi, pe fiii maicii noastre, Biserica; în orice persoană umană, un fiu sau o fiică a Celui care vrea să fie numit „Tatăl nostru”. Prin aceasta, relaţiile noastre cu aproapele sunt recunoscute ca fiind de ordin personal. Aproapele nu este un „individ” al colectivităţii umane; este „cineva” care, prin originile sale cunoscute, merită o atenţie şi un respect deosebit.
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803
