Catehismul zi de zi 2604

Cea de a doua rugăciune este relatată de Sfântul Ioan înainte de învierea lui Lazăr. Aducerea de mulțumire precedă evenimentul: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat!”, ceea ce înseamnă că Tatăl îi ascultă întotdeauna cererea; iar Isus adaugă îndată: „Iar eu știam că mă asculți întotdeauna”, ceea ce înseamnă că, din partea sa, Isus cere în mod statornic. Astfel, purtată de aducerea de mulțumire, rugăciunea lui Isus ne dezvăluie cum trebuie să cerem: înainte ca darul să fie dat, Isus aderă la Cel care dă și care în darurile sale se dă pe sine. Cel ce dăruie este mai de preț decât darul acordat, El este „Comoara”, și în El se află inima Fiului său; darul este numai „pe deasupra”. Rugăciunea „sacerdotală” a lui Isus ocupă un loc unic în economia mântuirii. Asupra ei vom medita în partea finală a primei secțiuni. Într-adevăr, ea dezvăluie rugăciunea mereu actuală a Marelui nostru Preot și, în același timp, ea cuprinde ceea ce El ne învață în rugăciunea noastră către Tatăl nostru, care va fi comentată în secțiunea a doua.