„Bucură-te, Marie”. Salutul Îngerului Gabriel deschide rugăciunea. Prin mijlocirea Îngerului său, Dumnezeu însuși o salută pe Maria. Rugăciunea noastră cutează să reia salutul adresat Mariei, cu privirea pe care Dumnezeu a aruncat-o asupra umilei sale slujitoare, și să se bucure de bucuria pe care El o află în ea.
„Plină de har, Domnul este cu tine”: Cele două cuvinte ale salutării Îngerului se luminează reciproc. Maria este plină de har pentru că Domnul este cu ea. Harul cu care ea este copleșită este prezența Celui care este Izvorul oricărui har. „Bucură-te, (…) fiica Ierusalimului, (…) Domnul este în sânul tău” (Sof 3, 14. 17a). Maria, în care vine să locuiască Domnul Însuși, este în persoană fiica Sionului, Chivotul Legii, locul unde sălășluiește slava Domnului: ea este „locuința lui Dumnezeu cu oamenii” (Ap 21, 3). „Plină de har”, ea este dăruită cu totul Celui care vine să locuiască în ea și pe care ea îl va dărui lumii.
„Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus”. După salutul Îngerului, ni-l însușim pe cel al Elisabetei. „Plină de Spiritul Sfânt” (Lc 1, 41), Elisabeta este prima dintr-un lung șir de generații, care o proclamă pe Maria fericită: „Fericită tu, care ai crezut…” (Lc 1, 45); Maria este „binecuvântată între femei” pentru că ea a crezut în împlinirea cuvântului Domnului. Abraham, prin credința sa, a devenit o binecuvântare pentru „toate neamurile pământului” (Gen 12, 3). Prin credința ei, Maria a devenit mama celor care cred, datorită căreia toate neamurile pământului îl primesc pe Cel care este însăși binecuvântarea lui Dumnezeu: „binecuvântat este rodul trupului tău, Isus”.
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
