Catehismul zi de zi 2779

Înainte de a ne însuși acest elan inițial al Rugăciunii Domnului, se cuvine să ne purificăm cu umilință inima de anumite imagini false ale “lumii acesteia”. Umilința ne face să recunoaștem că “nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl, decât Fiul și cel căruia Fiul vrea să i-l descopere”, adică “celor mici” (Mt 11, 25-27). Purificarea inimii se referă la imaginile paterne și materne, izvorâte din istoria noastră personală și culturală și care ne influențează legătura cu Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl nostru transcende categoriile lumii create. A transpune asupra lui, sau chiar împotriva lui, ideile noastre în acest domeniu ar însemna să fabricăm idoli, de adorat sau de doborât. A ne ruga Tatălui înseamnă a intra în misterul lui, așa cum este El, și cum ni l-a dezvăluit Fiul:

Expresia “Dumnezeu Tatăl” nu-i fusese dezvăluită nimănui. Atunci când Moise însuși l-a întrebat pe Dumnezeu cine este, el a auzit un alt nume. Nouă acest nume ne-a fost revelat în Fiul, căci acest nume implică numele nou de Tată.