“Iată, te-am însemnat în palmele Mele!” (Audio)
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica a II-a după Paști (a Tomii) Ev Io 20,19-31
Meditație pentru Duminica a II-a după Paști (a Tomii) Ev Io 20,19-31
Duminica
a doua după Paști, numită și Duminica Tomii, a fost dedicată de către
Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul pontificatului său,
unui mister omniprezent în viața noastră: acela al Îndurării Divine.
Dacă la prima vedere, degetul neîncrezător al apostolului Toma nu pare
să aibă prea multe de văzut cu misterul Îndurării Divine, în fapt, cele
două realități sunt mult mai profund legate decât am crede.
Vă
propun doar două gânduri ce să ne ajute să înțelegem această intimă
legătură și să constitue în același timp eventuale puncte de plecare
pentru o meditație personală, menită să “întrupeze” în viața concretă a
fiecăruia dintre noi, cuvântul Evangheliei.
În
primul rând, momentul în care Isus apare ucenicilor. Acesta este
momentul în care Mântuitorul le dăruiește Spiritul Sfânt și pune astfel
în mâinile lor, într-un mod misterios, o responsabilitate și o tainică
slujire. Sunt chemați să orânduiască și să guverneze, să ierte și să
aline, cele ce se întâmplă în poporul lui Dumnezeu.
În istoria
aparițiilor lui Isus în viața sfintei Faustina, apariții ce au făcut ca
Divina Îndurare să devină o sărbătoare oficială în calendarul Bisericii
Catolice, tocmai în Duminica Tomii, regăsim într-un anume fel acest
aspect. În Jurnalul ei, putem citi despre un moment în care Mântuitorul
îi cere să-și înștiințeze episcopul și să-i ceară acestuia să facă
demersurile necesare către Sfântul Scaun pentru instaurarea acestei
sărbători. Episcopul o ascultă și îi spune în schimb că nu va face nici
un demers. Mai mult, îi cere să nu mai vorbească despre acest lucru.
Întristată, sora Faustina îi încredințează lui Isus rezultatul
demersului ei. Mântuitorul o îndeamnă la ascultare față de episcop și îi
cere să facă exact așa cum acesta i-a spus, urmând ca planul lui
Dumnezeu să se împlinească pe alte căi.
Vedem același exemplu de
ascultare și supunere față de autoritatea Bisericii și în viața altor
sfinți, cum ar fi sfântul Padre Pio de exemplu, chiar dacă în suferință
și durere. Sensul acestui tip de încercări ne este dat de evanghelia de
astăzi: exact așa cum Dumnezeu asumă neîncrederea lui Toma și o
transformă într-o adevărată profesiune de credință: “Domnul meu și
Dumnezeul meu”, tot așa și în viața Bisericii, Isus transformă
neîncrederile și blocajele noastre, eșecurile noastre, în tot atâtea căi
înspre împlinirea planului Său. Ascultarea față de această tainică
slujire spirituală primită de apostoli prin darul Spiritului Sfânt,
într-un cuvânt față de autoritatea Bisericii, nu dezamăgește niciodată.
În
al doilea rând, suntem în evanghelia de astăzi în fața unei declarații
de iubire fără margini din partea lui Dumnezeu. Mântuitorul arată
ucenicilor și nouă, semnele cuielor. Iubirea lui Isus pentru noi, cea
care l-a adus în lume, cea care l-a trecut prin patimi, prin răstignire
și prin moarte, este de acum înscrisă în palmele mâinilor Lui. Și nu
putem să nu ne ducem cu gândul la acel minunat pasaj din Vechiul
Testament, adevărat remediu pentru a nu continua a noastră neîncredere
în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi, în care Domnul prin
profetul Isaia ne spune: “Sion zicea: "Domnul m-a părăsit. Domnul a
uitat de mine!" Uită oare o femeie de pruncul ei şi de rodul pântecelui
ei n-are milă? Chiar dacă o astfel de femeie ar exista, Eu nu te voi
uita pe tine niciodată. Iată, te-am însemnat în palmele Mele”.
Cine ne va mai putea despărți de-acum de iubirea Domnului nostru?
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 20,19-31.
În
ziua cea dintâi a săptămânii, uşile fiind încuiate, acolo unde erau
adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi
le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta
Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis
iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe
voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Spirit
Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi
ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit
Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi
ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în
mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul
cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi
după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu
ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a
zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi
mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi
necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi
Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi
cei ce n-au văzut şi au crezut!
Multe alte minuni a făcut Iisus
înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar
acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Cristosul, Fiul lui
Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.