Bucuria,
Isus o dorește deplină pentru noi. Ea ar trebui să strălucească pe
chipul ucenicilor Domnului, bine știind că suntem de acum incluși în mod
tainic în comuniunea iubirii dintre Tatăl și Fiul. Și că suntem
prezenți toți și fiecare dintre noi, în rugăciunea Mântuitorului. Dacă
nu o simţim întotdeauna, e pentru că cel rău încearcă încontinuu să ne
facă să uităm că suntem prinți și prințese; să uităm că menirea noastră
este aceea de a împărăţii veșnic cu Cristos, chiar dacă am fost creați
din nimic.
De multe ori, ascultând glasul
lumii, ne comportăm ca nişte robi. Ne uităm pierduţi, vrăjiţi,
hipnotizaţi, la himerele din jurul nostru, în loc să ne uităm la ochii
iubitori ai lui Dumnezeu. Suntem ca în acele poveşti în care Făt Frumos
trebuie să treacă printr-o pădure fermecată fără să se uite în jur,
pentru a nu fi vrăjit şi transformat într-o stană de piatră. Nouă, dacă
ne lăsăm răpiţi de urâtul din această lume, de piatră ne devine doar
inima.
S-o rugăm pe Maica Milei să
zdrobească cu lacrimile ei piatra din inimile noastre. Ea, care este
Mireasă a Spiritului Sfânt, să ne umple sufletele de lumina şi de
bucuria Cerului.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 17,1-13
Acestea
a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit
ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească. Precum
I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor
acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe
Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care
Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă Tu,
Părinte, la Tine Însuţi, cu marirea pe care am avut-o la Tine, mai
înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai
dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au
păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; Pentru
că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi
au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai
trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei
pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi
ale Tale sunt ale Mele şi M-am preamărit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în
lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i
în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.
Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai
dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul
pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi
acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.