O Cruce și o Mamă (Audio)
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica Înălțării Sfintei Cruci, Ev Io 19,6-35
Meditație pentru Duminica Înălțării Sfintei Cruci, Ev Io 19,6-35
Avem
astăzi o minunată ocazie să medităm la nașterea tainică a Bisericii, ca
Mireasă a lui Cristos. Dacă facem o paralelă între Evanghelia ascultată
și Cartea Facerii, găsim nenumărate analogii simbolice între felul în
care Dumnezeu îl mântuiește pe Adam de singurătate, dăruindu-i-o pe Eva
și modul în care noua Evă, Biserica, ia naștere prin patima
Mântuitorului, devenind o familie pentru fiecare dintre noi. Peste Adam,
Dumnezeu trimite un somn și acesta adoarme la umbra pomilor Raiului; la
fel, noul Adam, Cristos, adoarme răstignit pe Pomul Raiului, Crucea
dătătoare de viață. Creatorul atinge coasta primului om, pentru a da
naștere Evei; la fel, sutașul străpunge coasta noului Adam, iar din
sângele și apa ce izvorăsc ia naștere Biserica, noua Evă Mireasă a
Fiului Ceresc. Două izvoare de viață: pe de o parte apa, simbol și
materie a Botezului, cel dintâi sacrament, prin care cu toții intrăm în
Biserica lui Cristos. Pe de altă parte Sângele, Sacramentul Euharistiei,
prin care suntem hrăniți, susținuți, apărați și mântuiți, zi de zi și
clipă de clipă.
Fratele Mihai din Prilog spunea că trei lucruri
esențiale trebuie să se regăsească într-o Biserică adevărată: Sfânta
Treime, Sfânta Cruce și Maica Sfântă. Evangheliile ne prezintă momente
în care Sfânta Treime se reveleaza în întregime, așa cum e de exemplu
momentul botezului Domnului. Aici îl vedem pe Fiul în apele Iordanului,
îl contemplăm pe Spiritul Sfânt sub forma unui porumbel și auzim
deasemenea glasul Tatălui. Capitolul 19 de la Ioan, din care face parte
și evanghelia ascultată, ne vorbește pe larg despre misterul Crucii și
felul în care acest instrument de tortură devine loc de mântuire și
revelație a iubirii nemărginite a Tatălui pentru noi. Iar în fragmentul
de astăzi aflăm nu doar că avem un Tată în Ceruri ci și o Mamă, primită
la picioarele Crucii. În momentul de maximă suferință, Isus se gândește
tot la noi. Și transformă lacrimile Maicii Sfinte în tot atâția fii
mântuiti. Suntem învesmântați în acea clipă, în mod misterios, în
profunda iubire dintre Isus și Maica Lui.
Evanghelia
de astăzi ne aduce aminte de felul în care Crucea Mântuitorului și
maternitatea Mariei sunt și rămân profund legate: avem o Mamă ce ne
iubește de-a pururi și ne păzește, mai ales în momentele în care Crucea
apasă mai greu pe umerii noștri. O Mamă ce ne veghează ca pe tot atâția
fii preaiubiți în care îl vede în chip tainic pe Cel ținut în brațe și
hrănit și înfășat în peștera din Betleem. Cât de mare trebuie să fie
iubirea unei astfel de Mame, pentru a-i iubi cu o iubire perfectă pe cei
pentru care Iubirea ochilor Săi, Fiul ei drag, a fost bătut, biciuit,
răstignit și omorât?
O astfel de Inimă de
Mamă, tainic trandafir străpuns de sabia durerii, este garanția iubirii
și a mântuirii noastre de către Fiul Ceresc! “Nu lăsa Măicuță să pierim
pe cale, noi ce suntem fii lacrimilor tale!”
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 19,6-35
Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat,
zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi
răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi
avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe
Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai
mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De
unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Deci Pilat i-a zis:
Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să
Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă
nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a dat in mainile
tale mai mare păcat are.Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus
afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit
pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, cam
la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru. Deci
au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să
răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat
decât pe Cezarul. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au
luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit. Şi ducându-Şi crucea, a
ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice
Golgota, Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte
şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a
pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul
iudeilor! Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a
fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte,
latineşte şi greceşte. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi
sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând
pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei
Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din
ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.După aceea, ştiind Iisus că
toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e
sete. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta
pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le
zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii
şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era
răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja
murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns
coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a
mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul,
ca şi voi să credeţi.