Papa Francisc
A doua enciclică a papei Francisc, "Laudato si', despre grija pentru casa noastră comună", semnată duminică, 24 mai 2015, şi publicată joi, 18 iunie, a văzut lumina tiparului la Editura "Presa Bună" în traducerea pr. Mihai Pătraşcu.
Titlul documentului (Laudato si' - Lăudat să fii) este luat din celebra "Cântarea creaturilor", imnul de laudă scris de sfântul Francisc din Assisi. Având şase capitole cu 246 de numere, documentul se întinde pe 154 de pagini în ediţia în limba română.
Sfântul Părinte vorbeşte despre încălzirea globală, poluare, lumea animalelor şi a plantelor, speciile dispărute, folosirea resurselor naturale, producţia de substanţe chimice, atacurile aduse vieţii umane etc. Enciclica se încheie cu două rugăciuni: Rugăciune pentru pământul nostru şi Rugăciune creştină cu creaţia.
"În faţa deteriorării globale a mediului - precizează Sfântul Părinte la nr. 3 - vreau să mă adresez fiecărei persoane care locuieşte pe această planetă. În exortaţia mea, Evangelii gaudium, am scris membrilor Bisericii pentru a mobiliza un proces de reformă misionară care încă trebuie făcută. În această enciclică îmi propun în special să intru în dialog cu toţi referitor la casa noastră comună".
Papa cere liderilor lumii să acţioneze rapid pentru a salva planeta, în pericol de a fi distrusă. De la un capăt la altul al documentului planează această chemare: "Trebuie să salvăm planeta!": Această soră protestează pentru răul pe care i-l provocăm din cauza folosirii iresponsabile şi a abuzului bunurilor pe care Dumnezeu le-a pus în ea. Am crescut crezând că eram proprietarii şi dominatorii săi, autorizaţi să o prădăm. Violenţa care există în inima umană rănită de păcat se manifestă şi în simptomele de boală pe care le simţim în sol, în apă, în aer şi în fiinţele vii. Pentru aceasta, printre săracii cei mai abandonaţi şi maltrataţi este pământul nostru asuprit şi devastat, care "geme şi îndură durerile naşterii" (Rom 8,22). Uităm că noi înşine suntem pământ (cf. Gen 2,7). Însuşi trupul nostru este constituit din elementele planetei, aerul său este cel care ne dă respiraţie şi apa sa ne dă viaţă şi ne răcoreşte. (nr. 2)
În primul capitol sunt prezentate diferitele aspecte ale crizei ecologice actuale, precum schimbările climatice, problema apei şi dispariţia a mii de specii vegetale şi animale.
Capitolul al doilea prezintă relatările biblice referitoare la creaţie, oferă o viziune de ansamblu şi exprimă "înfricoşătoarea responsabilitate" a fiinţei umane faţă de creaţie, legătura strânsă dintre toate creaturile şi faptul că "mediul este un bun colectiv, patrimoniu al întregii omeniri şi responsabilitate a tuturor oamenilor".
Punctul central al celui de-al treilea capitol este reflecţia asupra tehnologiei. În acest capitol se prezintă o analiză a situaţiei actuale, pentru a fi "notate nu doar simptomele acesteia, ci şi cauzele sale cele mai profunde", instaurând un dialog cu filozofia şi ştiinţele umaniste.
Propunerea principală a enciclicei, dezvoltată pe larg în capitolul al patrulea, este ecologia integrală, ca nouă paradigmă de dreptate; o ecologie care "să integreze locul specific pe care fiinţa umană îl ocupă în această lume şi relaţiile ei cu realitatea înconjurătoare".
Următorul capitol abordează întrebarea legată de ce putem şi ce trebuie să facem. Analizele nu pot fi suficiente: este nevoie de propuneri "de dialog şi de acţiune care să implice atât fiecare persoană cât şi politica internaţională".
Ultimul capitol atinge nucleul convertirii ecologice la care îndeamnă întreaga enciclică. Rădăcinile crizei culturale acţionează în profunzime, iar obiceiurile şi comportamentele nu se modifică cu uşurinţă. Educaţia şi formarea rămân provocările centrale: "Orice schimbare are nevoie de motivaţii şi de un parcurs educativ".
Sfântul Părinte doreşte ca această enciclică "să ne ajute să recunoaştem măreţia, urgenţa şi frumuseţea provocării care ni se prezintă", aceea de a ocroti casa noastră comună, şi adresează "o invitaţie urgentă de a reînnoi dialogul asupra modului în care făurim viitorul planetei".
Suntem vinovaţi cu toţii în faţa lui Dumnezeu, ar fi concluzia enciclicei: "În fiecare an dispar mii de specii vegetale şi animale pe care nu le vom mai putea cunoaşte, pe care copiii noştri nu le vor putea vedea, pierdute pentru totdeauna. Cea mai mare parte dispar din motive care au de-a face cu vreo activitate umană. Din cauza noastră, mii de specii nu vor da glorie lui Dumnezeu cu existenţa lor, nici nu vor putea să ne comunice propriul mesaj. Nu avem dreptul la asta" (nr. 33).
A venit vremea să trăim responsabil. Redăm în final "Rugăciunea pentru pământul nostru":
"Doamne Preaînalte,
care eşti prezent în tot universul
şi în cea mai mică dintre creaturile tale,
Tu care înconjori cu duioşia ta
tot ceea ce există,
revarsă în noi forţa iubirii tale
pentru ca să ne îngrijim
de viaţă şi de frumuseţe.
Inundă-ne cu pace,
pentru ca să trăim ca fraţi şi surori
fără a dăuna nimănui.
Părinte al săracilor,
ajută-ne să-i răscumpărăm pe cei abandonaţi
şi pe cei uitaţi de pe acest pământ
care atât de mult valorează în ochii tăi.
Însănătoşeşte viaţa noastră,
pentru ca să protejăm lumea
şi să n-o prăduim,
pentru ca să semănăm frumuseţe
şi nu poluare şi distrugere.
Atinge inimile
celor care caută numai avantaje
pe cheltuiala săracilor şi a pământului.
Învaţă-ne să descoperim valoarea fiecărui lucru,
să contemplăm cu uimire,
să recunoaştem că suntem profund uniţi
cu toate creaturile
în drumul nostru spre lumina ta infinită.
Mulţumim pentru că eşti cu noi în toate zilele.
Susţine-ne, te rugăm, în lupta noastră
pentru dreptate, iubire şi pace".
Pr. Cornel Cadar
* * *
Laudato si'
Francisc, Ed. "Presa Bună", 2015, ISBN 978-606-8116-50-1, 14x20 cm, 154 p., 8 lei
* * *
Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
De Consiliul Pontifical Pentru Promovarea Noii Evanghelizări
Vizualizare recenzie
