Nu mulţi ştiu cine este Mama Natuzza, mistica din
Paravati, Italia. Am putea să ne întrebăm dacă Dumnezeu este catolic
atunci când decide să ofere „misiuni” unui om, să aleagă persoane total
anonime. De obicei, păstori sau păstoriţe semi sau total analfabeţi, pe
care lumea rareori îi crede, probabil datorită posibilităţilor lor
limitate de a se exprima. Mistere cereşti inutil de investigat.
Natuzza
nu era o păstoriţă, dar capacităţile ei de exprimare şi comunicare erau
foarte deficitare. S-a născut în 1924 într-un sătuc din Calabria,
Italia, pe care şi astăzi îl identifici cu greutate pe hartă. Fortunata
Evolo, numită Natuzza, era săracă şi fără nicio pregătire. În 1924,
Calabria era sudul sudului datorită subdezvoltării. Tatăl Natuzzei,
precum mulţi alţii (dacă nu toţi), a emigrat în Argentina în căutarea
unui loc de muncă. Nu doar că a găsit o slujbă în Argentina, dar s-a
descurcat atât de bine încât nu vedea de ce s-ar întoarce în Italia. De
aceea, şi-a abandonat familia şi a lăsat-o pe Natuzza cu mama ei de 19
ani, fără să mai dea niciun semn de viaţă. Săracului om, nici măcar prin
gând nu-i trecea că fiica pe care a abandonat-o fără să ajungă să o
cunoască avea să vină la el în casă, în America de Sud, şi asta tocmai
prin bilocaţie.
„Văduva albă”, în sărăcia cea mai lucie şi cu o
fată mică, în anii ’20, în Sudul Sudului, strivită şi disperată de
greutăţile vieţii, a căzut în plasa altor bărbaţi, şase dintre ei
oferindu-i şi câte un fiu. Natuzza, o copilaşă, a fost nevoită să aibă
grijă de fraţii ei în timp ce mama ei căuta pâinea cea de toate zilele.
De multe ori însă, se întorcea cu mâinile goale şi tot de atât de multe
ori micuţa Natuzza era nevoită să cerşească milă la poarta brutăriei
pentru o bucată de pâine. Chiar dacă spunea că are nevoie de pâine
pentru ea, în realitate o cerea pentru fraţii ei nelegitimi. Chiar dacă
era încă foarte tânără, Natuzza avusese deja viziuni cu Fecioara Maria
şi cu marele sfânt din Calabria, Francisc de Paola.
Când a primit
pentru prima dată Euharistia, gura i s-a umplut de sânge. Nu înţelegea
multe, dar vorbea cu îngerul său păzitor şi-i vedea pe îngerii păzitori
ai celorlalţi, vorbea cu defuncţii, cu Isus şi cu Fecioara Maria.
Preotul
paroh şi-a dat seama că acel suflet simplu nu era capabil să mintă şi a
încercat să o protejeze. I-a găsit un post de slujitoare la o familie
bogată care a tratat-o ca pe fiica lor. În toată această perioadă,
fenomenele supranaturale şi mistice continuau.
Deoarece multe
persoane o căutau pentru a afla informaţii de la morţii lor, episcopul,
perplex, a întocmit un dosar şi l-a trimis celebrului pr. Gemelli care
era şi psihiatru şi un intelectual foarte ascultat în Vatican. Gemelli a
spus că această persoană era isterică şi a recomandat un „tratament”.
Unicul tratament pentru problemele psihice în acea perioadă era
trimiterea persoanei la azil, de aceea Natuzza a fost trimisă la
spitalul de nebuni. A stat acolo câteva luni şi la ieşirea din azil i
s-a confirmat diagnosticul. Medicina din acele timpuri folosea isteria
drept coş de gunoi pentru tot ceea ce nu putea explica, aşa cum sunt
oarecum folosite astăzi „tulburările psihosomatice”. După modelul lui
Freud, în cazul femeilor, această tulburare era pusă pe seama lipsei
unei activităţi sexuale regulate.
Episcopul s-a angajat s-o
căsătorească pe Natuzza cu primul venit. A fost găsit un tânăr tâmplar
care o îndrăgea pe Natuzza, însă era în armată, departe. Atât de mare
era graba ca isteria să fie tratată încât cei doi au fost căsătoriţi
prin procură. Din noroc sau prin intervenţie divină, căsătoria a fost
fericită şi s-au născut 3 fii. Fenomenul-Natuzza a crescut însă în loc
să se diminueze. Pe scurt: apariţii ale Fecioarei Maria şi ale lui Isus,
colocvii cu defuncţii, cu îngerii şi cu sfinţii, bi sau chiar
tri-locaţii, nu de puţine ori însoţite de preluarea de obiecte de la
locul vizitat şi cu misterioase parfumuri, „schimbări de vizite” cu
Padre Pio, stigmate, hemografie (fenomene supranaturale prin care pe
pielea sau sub pielea unei persoane apar semne religioase sau pasaje în
limbi clasice) etc.
Pe durata întregii ei vieţi Natuzza a primit
şi 300 de persoane pe zi, oferind profeţii, sfaturi mereu utile, a
diagnosticat cu acurateţe boli (folosind terminologia ştiinţifică, chiar
dacă ea era analfabetă). Toate acestea fără a părăsi casa, soţul sau
fiii. La sfatul Fecioarei Maria, a creat grupuri de rugăciune, case
pentru bătrâni şi tineri, un sanctuar dedicat Mariei, refugiul
sufletelor, asociaţii şi alte opere măreţe care au transformat uitata
localitate Paravati în Vibo Valentia, un loc asiduu şi aglomerat de
pelerini. Natuzza a murit în 2009.
Roberto Italo Zanini, „Natuzza Evolo. Come Bibbia per i semplici”, Ed. San Paolo, p. 214).
Traducere: Andrei Hrişman