1863. Păcatul venial slăbeşte iubirea; el vădeşte o afecţiune dezordonată faţă de bunurile create; împiedică progresul sufletului în exercitarea virtuţilor şi în practica binelui moral; e vrednic de pedepse vremelnice. Păcatul lesne-iertător deliberat şi rămas fără căinţă dispune treptat la săvârşirea păcatului de moarte. Totuşi păcatul venial nu ne opune voinţei şi prieteniei divine; nu rupe legământul cu Dumnezeu. Este omeneşte reparabil, cu harul lui Dumnezeu. "El nu privează de harul sfinţitor, de prietenia cu Dumnezeu, de iubire şi, deci, nici de fericirea veşnică":
Omul nu se poate feri de orice păcat atât cât este în trup, cel puţin de păcatele uşoare. Dar să nu nesocoteşti aceste păcate pe care le numim uşoare: dacă nu ţii seama de ele când le cântăreşti, să tremuri când le numeri. Multe obiecte uşoare adunate laolaltă atârnă greu; multe picături umplu un fluviu; multe grăunţe fac o grămadă. Atunci ce speranţă ne rămâne? Înainte de toată mărturisirea...
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
