În sfârșit, în Isus ne este revelat și dat Numele Dumnezeului celui Sfânt, în trup, ca Mântuitor: revelat prin ceea ce El Este, prin Cuvântul său și prin Jertfa sa. Acesta este miezul rugăciunii sacerdotale: „Tată Sfânt, (…) pentru ei mă consfințesc pe mine însumi, pentru ca și ei să fie consfințiți în adevăr” (In 17, 19). Pentru că „sfințește” El însuși numele său, Isus ne „face cunoscut” Numele Tatălui. La capătul Paștelui său, Tatăl îi dă „Numele care este mai presus de orice nume”: Isus „este Domn spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2, 9-11).
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803
