Recent în Polonia Tribunalul Constituțional a hotărât că avortul eugenic (motivat printr-un defect genetic sau o boală a copilului nenăscut) vine în contradicție cu prevederile Constituției țării, care prevede că viața umană trebuie să fie protejată. În urma acestei hotărâri, s-au declanșat proteste de stradă, cu un caracter violent anticreștin. Dar s-au găsit, din păcate, și unii catolici, care să le susțină, motivând că „nu putem condamna o mamă la suferința de a crește un copil handicapat”.
Rândurile de mai jos sunt cuvintele de pe patul de moarte ale unui om sfânt, care a cunoscut din plin suferința și a vrut să ne facă să înțelegem valoarea ei mântuitoare atunci când este trăită în unire cu Crucea lui Hristos. El le-a transmis jurnalistului și scriitorului catolic polonez Grzegorz Górny, cu rugămintea ca aceste gânduri să ajungă la cât mai mulți credincioși.
Episcopul Jan Niemiec mi-a telefonat cu puțin înainte de a muri.
Mi-a cerut să transmit mai departe cuvintele sale
ca un testament către toți creștini.
Grzegorz Górny
28 octombrie 2020
Ieri, la spitalul din Łańcut, a murit episcopul auxiliar al eparhiei Camenița Podoliei, Jan Niemiec. În 1992, când avea 34 de ani, fiind preot în eparhia Przemyśl, s-a oferit voluntar pentru a fi trimis în misiune și a plecat în Ucraina. Era primul an de independență al acelei țări. Nu era un loc spre care să se îndrepte preoții care visau la o carieră bisericească, ci numai oamenii însuflețiți de spiritul credinței, care le-a permis să îndure cele mai mari greutăți. În 2006 a fost numit episcop auxiliar la Camenița Podoliei.
„Nu există altă cale de mântuire decât prin cruce”
Cu câțiva ani în urmă, s-a îmbolnăvit de o formă gravă de polineuropatie, care i-a pricinuit atrofia progresivă a mușchilor, precum și o accentuată osteoporoză, din cauza căreia a suferit dureri îngrozitoare. Din acest motiv, a trebuit să renunțe la multe dintre îndatoririle sale, dar atunci a descoperit că misiunea sa era să se roage și să mijlocească pentru intenția eparhiei sale.
Și-a primit suferința ca pe o cruce. Adesea repeta că nu există altă cale de mântuire decât prin cruce. Cita cuvintele lui Isus:
„Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”
Aceasta nu înseamnă - așa cum a sublinia el - să ne căutăm noi înșine suferința.
„Cu toate acestea, niciunul dintre noi nu va ocoli suferința pe care Dumnezeu o îngăduie în viața noastră. Putem fie să o primim, fie să o respingem. Fie acceptăm crucea de la Hristos, fie o respingem. Dacă o acceptăm, suferința noastră se poate transforma în Crucea Vrednică de Laudă a lui Hristos Celui Înviat. Nu există creștinism fără acceptarea crucii, care este o expresie a celei mai înalte iubiri a lui Dumnezeu pentru om.”
„Să nu închidem aproapelui nostru calea mântuirii”
Episcopul Jan Niemiec mi-a telefonat, grav bolnav, chiar înainte să fie dus la spital. Mi-a cerut să scriu și să le spun oamenilor că suferința are un mare sens mântuitor. „Astăzi oamenii fug de suferință ca și cum ar fi cel mai mare rău din lume și nu o văd ca pe un har dăruit de Dumnezeu. Cum pot ei fi siguri că nu este aceea chiar crucea de care a vorbit Hristos?”
Se mira că există catolici care ar putea sprijini o lege care să permită avortarea copiilor cu dizabilități. Atunci, spunea el, înseamnă că nu au înțeles nimic din Evanghelie, nu au înțeles taina crucii, care este centrul mântuirii.
„Cine zice că nu putem expune sau condamna pe cineva să sufere din cauza ivirii unui copil bolnav, nu gândește ca un adevărat creștin, ci are o mentalitate păgână.”
Se întreba: „cine-i dă unui om dreptul să-i ia aproapelui său posibilitatea de a primi crucea de la Hristos? Ce drept are un catolic să admită însăși posibilitatea de a-i fi luată cuiva crucea, care poate fi pentru acea persoană singura cale spre mântuire? Cine nu își ia crucea nu este vrednic de Hristos. Dar cineva care nu îl lasă pe altul să-și ia crucea, este oare vrednic de El?”
„Sunt unii catolici care spun că un astfel de eroism poate fi cerut doar unor oameni profund credincioși, dar nu și celor care sunt departe de Biserică. Astfel de oameni spun că nu ar comite ei înșiși niciodată avortul unui copil cu dizabilități, dar mamele care se află într-o astfel de situație nu pot fi forțate să facă acest lucru. Oare sunt acești oameni siguri că datorită unei astfel de suferințe îngăduite de Dumnezeu, sufletele acestor mame nu vor deveni mai nobile și nu se vor apropia de Isus?”
„Există o singură alternativă aici: păcatul de moarte care atrage după sine riscul osândei veșnice. Deseori un avort împietrește inima unei persoane în așa fel încât aceasta nu mai poate primi mai târziu alte haruri de la Dumnezeu. Oare acești oameni nu înțeleg că îi expun pe alții suferinței veșnice în iad doar pentru că au vrut să le evite suferința aici pe pământ?”
„Ce ar fi făcut Hristos în locul nostru? Ar fi sprijinit El o lege care să permită uciderea copiilor doar pentru că sunt bolnavi? Oricine susține că Iisus ar încuviința o astfel de lege este vinovat de blasfemie. Oricine acceptă o astfel de lege se face vinovat în fața lui Dumnezeu.”
„Dragostea curată înțelege aceste cuvinte,
dragostea trupească nu le va înțelege niciodată”
Episcopul mi-a citat și câteva fragmente din Jurnalul surorii Faustina, dându-mi să notez referința exactă a însemnărilor ei. Erau cuvinte pe care Isus le-a adresat sfintei mistice:
„Fiica mea, știi că dacă îți dau să simți și să cunoști mai profund suferințele Mele, acesta este harul Meu; dar atunci când treci prin suferințe îngrozitoare și nu le vezi rostul, atunci iei parte la Patima Mea și te fac să te asemeni cu mine; partea ta este să te supui voinței Mele, în acele clipe mai mult decât oricând...” (Jurnal 1697)
„Există un singur preț cu care se cumpără sufletele - și aceasta este suferința unită cu suferința Mea pe cruce. Dragostea curată înțelege aceste cuvinte, dragostea trupească nu le va înțelege niciodată.” (Jurnal 324)
„Ce drept avem, așadar, să-i luăm altui om posibilitatea de a accepta suferința care poate fi oferită pentru mântuirea altora? Știm din „Jurnalul” surorii Faustina că ea, primind Crucea pe care i-a dat-o Hristos, a scăpat multe suflete de chinurile veșnice ale iadului.”
Sfântul Pavel în Scrisoarea către Coloseni a scris:
„Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, ceea ce lipsește pătimirilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica”
„Cine poate fi sigur că, permițând păcatul avortului, nu le închide altora posibilitatea suferinței mijlocitoare, și prin aceasta mântuirea multor oameni de osânda veșnică? Dacă cineva are această certitudine, înseamnă că îndrăznește să se considere mai înțelept decât Dumnezeu Însuși.”
Testamentul episcopului pentru toți credincioșii
Preasfințitul Jan Niemiec știa că astfel de argumente nu vor pătrunde în inimile unor necredincioși, dar le-a adresat catolicilor. Potrivit lui, „ne confruntăm acum cu o încercare reală, nu teoretică, prin care să dovedim dacă suntem vrednici de Hristos. Acum a sosit adevăratul ceas al încercării.”
Episcopul Jan mi-a cerut mult să scriu toate acestea. El dorea ca aceste cuvinte să fie citite de cât mai mulți catolici din Polonia și Ucraina.
După convorbire, mi-a trimis un SMS:
”Intrând cu recunoștință, conștient și de bunăvoie în suferința din Iubire, intrăm în Prezența Tainei lui Dumnezeu și a Sfinților. Vă mulțumesc, dragi copii ai lui Dumnezeu. Vă binecuvântez și vă pomenesc în rugăciune.”
A plecat din această lume la scurt timp după aceea. A murit așa cum a trăit. Ca un om sfânt. Nu știu pentru care intenție și-a oferit suferințele înainte de moarte, dar pot să ghicesc.
PS. Mare rugăminte adresată tuturor catolicilor din Polonia și Ucraina. Vă rog cu smerenie să îndepliniți ultima voință a episcopului Jan Niemiec și să trimiteți acest text tuturor credincioșilor.
Traducere: AC
