„Perspectiva o dă întotdeauna Dumnezeu!”
Preasfinția Sa Claudiu în Duminica Femeilor mironosițe
Prima Împărtășanie și hirotonire diaconală la Catedrala din Cluj
Duminică, 8 mai 2022 – a femeilor mironosițe, cea de-a 3-a Duminică după Sfintele Paști -, a fost o zi de lumină și har în Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca. Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată de Episcopul de Cluj-Gherla, care a avut alături la masa Sf. Altar un sobor de preoți, cu participarea unui mare număr de credincioși, în armonia răspunsurilor liturgice oferite de Corul „Angeli”.
În cadrul Sfintei Jertfe Liturgice, Preasfinția Sa Claudiu a oferit Prima Sfântă Împărtășanie unui grup de 15 copii, care și-au mărturisit pentru întâia oară credința în fața întregii Biserici și a familiilor lor ce le erau alături. Un motiv de sărbătoare a fost și hirotonirea unui nou diacon, prin punerea mâinilor Păstorului Eparhiei de Cluj-Gherla. Noul diacon, Jean – prezentat de către pr. Marius Furtună, rector al Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” -, este absolvent de studii de Filosofie și Teologie la Roma și membru al Misiunii pentru studenți „Lux Mundi” din Eparhia de Cluj-Gherla. În această zi, în care femeile mironosițe au descoperit cu uimire semnele Învierii, copiii pregătiți în cadrul grupului de cateheză din Catedrală coordonat de pr. Anton Crișan, îndrumați de cateheta Loredana Gorgan (profesoară la ciclul primar al Liceului Greco-Catolic „Inochentie Micu”), l-au primit pentru prima data în sufletele lor pe Cristos Înviat și au descoperit bucuria credinței.
În cuvântul de învățătură pe baza fragmentului evanghelic al Duminicii femeilor mironosițe (Marcu 15,43-16,8), Preasfinția Sa Claudiu a scos în evidență prezența lui Isus și astăzi, la fel ca în timpul vieții Sale pământești. „De aceea”, a spus, „Evanghelia nu este o carte ca oricare alta, ci este o carte vie. Evanghelie înseamnă «veste bună» și este cu adevărat o veste bună dacă o lăsăm să intre în viețile noastre. Dacă o citim pentru a vedea ce înseamnă comuniunea cu Dumnezeu atunci, într-adevăr, este o veste bună pentru noi, care constă tocmai în acest lucru: că Isus este prezent astăzi, aici, acum. Ce ne spunea prima lectură? (Fapte 6,1-7) Că apostolii decid să sfințească diaconi și își pun mâinile peste câțiva oameni pentru a-i hirotoni, pentru ca ei să slujească Biserica lui Dumnezeu”. La fel, în această zi va fi hirotonit un diacon: „îmi voi pune mâinile peste robul lui Dumnezeu, Jean, pentru a-l hirotoni diacon și pentru a-l pune în slujba Bisericii”. Așadar, a remarcat, „ceea ce se făcea în Biserica dintru început se face și în Biserica de astăzi”. A amintit, de asemenea, că în cadrul Sfintei Liturghii, câțiva copii îl vor primi pe Isus în mod solemn: „Este ceea ce auzim și în Sfânta Evanghelie. Și Vestea cea bună va fi parte a vieților lor. Nu doar pentru ei este un moment important, ci și pentru familiile lor, fiindcă vor avea ocazia să își aducă aminte că toți suntem copiii lui Dumnezeu, și, că haina albă pe care copiii o au e haina pe care trebuie să o avem și noi, e haina pe care am primit-o la Botez, pe care o mai murdărim din când în când, dar avem această minunată taină a iertării păcatelor prin care haina noastră devine din nou albă”.
„Biserica trebuie doar să citească Evanghelia la lumina timpurilor pe care le trăiește”, dar „totul se află deja în paginile Sfintei Scripturi”. „Există o parte clasică: Sfintele Sacramente, rugăciunile, laudele pe care le facem împreună, mulțumirile, și există o istorie personală a noastră cu Dumnezeu”, Cel care „ne cunoaște pe fiecare dintre noi încă din pântecele mamei Sale. Astăzi celebrăm o istorie de iubire pentru un frate al nostru, Jean, care a decis să facă un pas concret prin care să intre în slujirea Bisericii. A decis-o într-un context anume, într-un loc anume, fiindcă aici se concretizează povestea lui de iubire cu Dumnezeu.” „Dumnezeu ne vorbește tot timpul, toată viața noastră este o minune a lui Dumnezeu”, a subliniat, împărtășind adevărul prezenței lui Isus Înviat în fiecare viață, în fiecare clipă, prezență prin care totul devine dar: clipele de bucurie precum și cele de suferință.
Pentru a explica cum pot fi dar al lui Dumnezeu clipele de suferință, Preasfinția Sa Claudiu a evocat cuvintele Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, care, răspunzând unui interlocutor ce dorea să îl descurajeze, care îi spunea că nu există nici o perspectivă pentru Biserică – fiindcă Biserica Greco-Catolică fusese suprimată, Episcopii și mulți preoți, călugări, călugărițe, credincioși erau închiși, sau, unii erau morți -, a răspuns amintind Evanghelia Femeilor purtătoare de mir, în care, «și femeile mironosițe, atunci când mergeau la mormânt, se întrebau: cine ne va îndepărta piatra de pe mormânt? Dar când ajung la mormânt, piatra este dată la o parte». Continuă Cardinalul Iuliu Hossu: «și pentru noi, pentru Biserica lui Cristos, va fi la fel: nu știm când și nu știm cum, dar Dumnezeu va da la o parte piatra de pe mormântul ei și Biserica va răsări din mormânt». Pentru că perspectiva o dă întotdeauna Dumnezeu! […] De multe ori și noi avem impresia că totul s-a închis și nu mai e nimic de făcut. Dar Dumnezeu găsește căi în viața noastră, prin care ne scoate dintr-o situație ce părea închisă definitiv.”
„Perspectiva nu este cea pe care o dă lumea în care trăim, ci perspectiva o dă întotdeauna Dumnezeu! Perspectiva pe care ne-o dă lumea în care trăim este perspectiva de criză, de pandemie, de război, de moarte. Dacă rămânem blocați doar în această perspectivă, rămânem cu piatra pe mormânt. Dar, noi știm că același Dumnezeu care l-a înviat pe Isus din morți ne poate scoate și pe noi din perspectiva sumbră a crizelor, a pandemiilor, a morții, a războaielor. Pe noi, pe fiecare în mod personal și pe familiile noastre, Dumnezeu ne scoate la lumină întotdeauna atunci când ne încredem în El, atunci când Îi deschidem larg porțile vieților noastre. Acesta este mesajul Învierii! Aceasta este sursa speranței noastre: că Isus Cristos Înviat este cu noi în fiecare clipă! El nu ne abandonează niciodată și nu avem nevoie să mergem la Ierusalim să îl găsim.”
„Este foarte bine dacă mergem la Ierusalim, la Betleem, este foarte bine dacă mergem la Sfântul Mormânt pentru a comemora, pentru a ne aduce aminte de lucrurile de iubire pe care Dumnezeu le-a făcut pentru fiecare dintre noi. Dar, pe Isus Cristos îl găsim aici, acum, în fiecare clipă. Pe Isus Cristos îl vor primi acești copii; pe Isus Cristos îl va primi, ca Domn și Dumnezeu, în mod cu totul aparte, Jean, când va deveni diacon în slujba Bisericii; pe Isus Cristos îl primim și noi ori de câte ori ne întâlnim aici, împreună, la fel ca și femeile mironosițe.” Îmbogățiți cu Cristos, care a coborât în sufletele lor prin Sfânta Împărtășanie, copiii au fost chemați, pe rând, la încheierea Sfintei Liturghii, în fața Altarului, pentru a primi câte o diplomă și câte un mic cadou, astfel încât această zi de Duminică să le rămână în amintire, la fel ca femeilor mironosițe dimineața în care au descoperit semnele Învierii, să rămână ziua întâlnirii lor cu Isus în uimire și lumină a Răsăritului, zi de început a minunilor pe care Dumnezeu le va împlini de acum înainte în viața lor de creștini și membri ai Familiei lui Dumnezeu.
