„Să redescoperim Sfânta Cruce în sufletul nostru!” – Preasfinția Sa Claudiu în parohia Băișoara
Joi, 14 septembrie 2023, în sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Preasfinția Sa Claudiu a vizitat parohia greco-catolică Băișoara din protopopiatul Iara. După ce Ierarhul a fost întâmpinat cu multă bucurie, și cuvinte de bun venit, de către pr. Axente Sorin Popa, parohul comunității, împreună cu preoți din protopopiatul Iara, cu primarul, viceprimarul localității și credincioșii care au venit să se închine Domnului, în această zi la umbra Crucii lui Cristos, s-a făcut binecuvântarea crucii ridicată lângă biserica parohială.
A urmat Sfânta Liturghie Arhierească celebrată de Episcop și de preoți în biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” – această zi fiind și sărbătoare a hramului acestei parohii. L-au însoțit pe Preasfinția Sa Claudiu și au ajutat la altar dc. Ovidiu Marișca și studenți seminariști de la Seminarul Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”. Preasfinția Sa Claudiu a început cuvântul de învățătură pornind de la momentul care a precedat Sfânta Liturghie, cel de binecuvântare a Crucii. A spus: „Am binecuvântat Sfânta Cruce lângă o grădină frumoasă care ne aduce aminte de Grădina Raiului și de fapt Sfinții Părinți ne spun că Sfânta Cruce este adevăratul pom al vieții, prin care Mântuitorul Cristos ne scapă de moarte și de păcat și ne dăruiește viața veșnică.”
Episcopul de Cluj-Gherla a mai spus: „Sfânta Cruce este semnul care ne distinge ca și creștini. Facem semnul crucii atunci când ne trezim dimineața, când ne culcăm seara, când începem ceva important, și merită să ne gândim ce facem, de fapt, atunci când ne facem semnul crucii, fiindcă, dacă nu suntem atenți, putem să ne facem de multe ori semnul crucii doar mecanic, fiindcă suntem obișnuiți să îl facem. Sărbătoarea de astăzi, ne invită să înțelegem și mai profund darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut prin Sfânta Cruce. Atunci când ne gândim la cruce, noi de multe ori ne gândim doar la suferință – există expresia în popor «fiecare are crucea lui»; «trebuie să ne ducem crucea» – și ne gândim doar la cruce și la greutățile vieții. Și e adevărat că o parte importantă pe care o regăsim în cruce este suferință. În Sfânta Evanghelie, îl vedem pe Isus Cristos răstignit și mort pe cruce.”
„Dar, dacă ne gândim mai în profunzime, vedem că toată această suferință a lui Cristos, este de fapt un semn de iubire. Semnul că Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât a fost dispus să îl jertfească unicul Său Fiu. Și Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a acceptat Să Se jertfească pe Cruce pentru noi. Așadar, atunci când ne uităm la Cruce, sau atunci când ne facem semnul Sfintei Cruci, ne aducem aminte de suferința lui Cristos, dar ne aducem aminte mai ales că este o suferință din iubire. Și atunci când ne îndoim câteodată de prezența lui Dumnezeu în viața noastră, când ni se pare că suntem singuri, sau suferințele, încercările, bolile, pentru noi sau cei din familie, sunt prea grele, atunci să ne aducem aminte că semnul sfintei cruci este un semn de iubire și să nu ne îndoim niciodată de iubirea lui Dumnezeu. (…) Deci Crucea lui Dumnezeu este semn de iubire și atunci când ne însemnăm cu semnul crucii, trebuie să ne aducem aminte că ne însemnăm cu iubirea lui Dumnezeu și cât de mult ne-a iubit și ne iubește Dumnezeu.”
„Anul bisericesc (început la 1 septembrie), începe cu două mari sărbători: am sărbătorit Nașterea Maicii Domnului și astăzi sărbătorim Sfânta Cruce. Sunt două sărbători care străjuiesc anul care începe, care ne ocrotesc și ne dau și sensul noului an. În sărbătoarea de astăzi am văzut marele dar pe care îl primim de pe Cruce: Maica Sfântă. De pe Cruce, Isus, în loc să se gândească la suferința Sa, se gândește la noi, și, chiar înainte să moară, ne-o dăruiește pe mama Lui, să devină a noastră. În Sf. Ioan suntem toți prezenți și în Sf. Ioan, Isus ne spune tuturor: «Iată mama ta»; «Iată mama voastră». Și Maicii Sfinte îi spune: «Iată fiul tău»; «Iată fiii tăi».”
Preasfinția Sa Claudiu a descris și suferința și iubirea Macii Sfinte, cea care îi poate iubi „cu o iubire nemărginită pe aceia care l-au răstignit și omorât pe Fiul ei”. Și, a continuat, „de aceea ne rugăm Maicii Sfinte: «Născătoare de Dumnezeu», și îi spunem să fie lângă noi «acum, și în ora morții noastre». Și Maica Sfântă este lângă noi. Ce mare iubire!” A mai spus: „Atunci când ne vine greu să iertăm, să privim Crucea lui Isus. Și să ne aducem aminte că dacă El ne-a iubit și ne-a iertat atât de mult, cum am putea să nu facem și noi la fel? Mă bucur că aici, la Băișoara, aveți hramul «Înălțarea Sfintei Cruci», fiindcă aveți ocazia să vă aduceți aminte de iubirea lui Dumnezeu pentru voi și atunci să puteți să o și dăruiți.”
„Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ne aduce aminte de un moment important din istoria Bisericii și anume momentul în care Sf. Elena merge și caută la Ierusalim Sfânta Cruce, și, este o mare sărbătoare atunci când Sfânta Elena regăsește lemnul Crucii. Să încercăm să transformăm Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci într-o sărbătoare a sufletului nostru, și să ne aducem aminte că și în sufletul nostru, de multe ori, poate, crucea este acoperită și ascunsă de lucruri fără legătură cu Dumnezeu.” A încheiat: „Sărbătoarea de astăzi să fie o invitație pentru noi să facem curățenie în sufletul nostru, să redescoperim în sufletul nostru Sfânta Cruce, așa cum Sf. Elena a descoperit-o. Și să fim mândri de Sfânta Cruce fiindcă suntem mândri de iubirea cu care Dumnezeu ne-a iubit. Și aducându-ne aminte de această iubire, să știm să o dăruim și celorlalți.”
* * *
Șematismele Bisericii Române Unite prezintă parohia greco-catolică Băișoara, ca „parohie veche, trecută la Sfânta Unire la 1700”. La 1733 – pe când aparținea „Arhidiaconatului Cluș-Mănăștur”, parohia redevine ortodoxă și apoi, din 1825, redevine greco-catolică, urmând ca, din 1979 să fie afiliată districtului nou înființat al Indolului, atunci în Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș. În parohia Băișoara exista o „biserică din lemn edificată în 1852, renovată în 1894, în stare slabă”, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Sunt amintite două vizite canonice: la 2 sept. 1924 și, cea a Episcopului Iuliu Hossu, acum Fericit martir, la 2 sept. 1932.
Parohia greco-catolică Băișoara a fost redeschisă în 1992, vechea biserică de lemn de aici fiind între bisericile revendicate, după căderea regimului comunist, la nivelul Episcopiei de Cluj-Gherla. Din păcate, Băișoara a devenit un „caz” (între altele asemănătoare) denunțat de presa vremii, în anul 2001, când, lângă biserica veche de lemn a fost ridicată o biserică nouă pentru parohia ortodoxă, iar biserica fostă greco-catolică a fost demolată și apoi mutată într-un cătun din apropiere, la Pădureni-Fânațe. După acel moment de nedreptate, simbolul crucii, doborât în aparență, a fost înălțat din nou pe turla unei biserici greco-catolice la Băișoara și o nouă biserică de lemn, primitoare, deschide porți spre Dumnezeu, și porți lui Dumnezeu spre suflete, în această parohie română unită cu Roma.
