«Dragi frați și surori, continuăm călătoria noastră jubiliară de descoperire a chipului lui Cristos, în care speranța noastră prinde formă și consistență. Astăzi începem să reflectăm asupra misterului pătimirii, morții și învierii lui Isus. Pornim de la o reflecție asupra unui cuvânt care pare simplu, dar care păstrează un secret prețios al vieții creștine: a pregăti.»
Verbul "a pregăti", folosit de ucenici într-o întrebare adresată lui Isus: «Unde vrei să mergem să pregătim, ca să poți mânca Paștele?» - despre care ne relatează Evangheliei după sfântul Marcu, capitolul 14, a constituit punctul de plecare în reflecția papei Leon al XIV-lea dedicată pregătirii pătimirii, morții și învierii lui Isus, din cadrul catehezei audienței generale de miercuri, 6 august 2025, din Piața San Pietro, plină de pelerini, în ciuda unui soare înverșunat, "il Solleone" cum spun italienii când descriu arșița neînduplecată de la Roma, din lunile iulie și august (și nu numai). Piața San Pietro era nu doar plină de pelerini ci și de bucurie, de bună dispoziție, favorizate de muzica mexicană tradițională interpretată de membrii ai Academiei de Muzică "Gran Ballet Nacional de Mexic" (mariachi) aflați în pelerinaj la Roma.
Data primei audiențe generale din luna august a coincis cu sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului și cu două comemorări: împlinirea a 80 de ani de la bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki și comemorarea morții sfântului Paul al VI-lea, care a trecut la Domnul în data de 6 august 1978, la Castel Gandolfo.
Parte din ciclul dedicat Anului Jubiliar 2025, cateheza pontifului de miercuri, 6 august, s-a oprit asupra unui moment caracterizat de o anumită încărcătură de așteptare, pe care Sfântul Părinte a descris-o astfel: «În Evanghelia după sfântul Marcu se istorisește că "în prima zi a Azimelor, când se jertfea mielul de Paște, discipolii săi i-au spus: Unde vrei să mergem să pregătim, ca să mănânci Paștele?" (Mc 14,12). Este o întrebare practică, dar și plină de așteptare. Ucenicii intuiesc că se va întâmpla ceva important, dar nu cunosc detaliile. Răspunsul lui Isus pare aproape o enigmă: "Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; Detaliile devin simbolice: un om care poartă un vas – gest obișnuit femeilor în acea epocă – o sală pregătită la etaj, un stăpân de casă necunoscut. Este ca și cum totul ar fi fost pregătit dinainte. De fapt, chiar așa este. În acest episod, Evanghelia ne revelează că iubirea nu este rodul întâmplării, ci al unei alegeri conștiente.
Nu este vorba de o simplă reacție, ci de o decizie care necesită pregătire. Isus nu înfruntă pătimirea din fatalitate, ci din fidelitate față de un drum acceptat și parcurs cu libertate și grijă. Acest lucru ne consolează: să știm că jertfa vieții sale provine dintr-o intenție profundă, nu dintr-un impuls brusc.»
Succesiv, pontiful a făcut referire la alte detalii din relatarea evanghelică, cu valoare simbolică, precum "sala de la etaj deja pregătită" care "ne spune că Dumnezeu ne precede întotdeauna". "Chiar înainte de a ne da seama că avem nevoie de primire, Domnul a pregătit deja pentru noi un spațiu în care să ne recunoaștem și să ne simțim prietenii Lui" – a spus pontiful, precizând că, de fapt, acest loc este inima noastră, "o cameră care poate părea goală, dar care așteaptă doar să fie recunoscută, umplută și păzită".
Observând că "Paștele, pe care discipolii trebuie să-l pregătească, este de fapt deja pregătit în inima lui Isus", El fiind "cel care a gândit totul, a aranjat totul, a decis totul", papa Leon a reliefat că, cu toate acestea, "le cere prietenilor săi să-și facă partea lor", să-și îndeplinească îndatorirea. "Acest lucru ne învață ceva esențial pentru viața noastră spirituală: harul nu ne elimină libertatea, ci o trezește. Darul lui Dumnezeu nu ne anulează responsabilitatea, ci o face roditoare" – a explicat pontiful.
Oprindu-se asupra aplicării în prezent a înțelesului pregătirii cinei, oferit de fragmentul din Evanghelia după sfântul Marcu, capitolul 14, papa Leon a spus: «Și astăzi, ca și atunci, trebuie pregătită cina. Nu este vorba doar de Liturghie, ci de disponibilitatea noastră de a intra într-un gest care ne depășește. Celebrarea euharistică nu are loc doar pe altar ci și în viața de zi cu zi, unde este posibil să trăim totul ca ofrandă și aducere de mulțumire. A te pregăti pentru a celebra această aducere de mulțumire nu înseamnă a face mai mult, ci a lăsa spațiu. Înseamnă a îndepărta ceea ce îngreunează, a renunța la pretenții, a înceta cultivarea așteptărilor ireale. De prea multe ori, de fapt, confundăm pregătirile cu iluziile. Iluziile ne distrag atenția, pregătirile ne orientează. Iluziile caută un rezultat, pregătirile fac posibilă o întâlnire. Iubirea adevărată – ne amintește Evanghelia – se dăruiește înainte de a fi răsplătită. Este un dar anticipat. Nu se bazează pe ceea ce primește, ci pe ceea ce dorește să ofere. Este ceea ce a trăit Isus cu ai săi: în timp ce ei încă nu înțelegeau, în timp ce unul era pe cale să-l trădeze și altul să-l renege, El pregătea pentru toți o cină de comuniune".
În încheiere, pontiful a spus că "și noi suntem chemați să pregătim Paștele Domnului", "nu doar cel liturgic, ci și cel din viața noastră", evidențiind că fiecare gest de disponibilitate, fiecare act gratuit, fiecare iertare oferită, fiecare efort acceptat cu răbdare este o modalitate de a pregăti un loc în care Dumnezeu poate locui.
"Fie ca Domnul să ne îngăduie să fim umili pregătitori ai prezenței sale" – s-a rugat papa Leon al XIV-lea, cu convingerea că, acceptând chemarea de a pregăti locul comuniunii cu Dumnezeu și între noi, "descoperim că suntem înconjurați de semne, întâlniri, cuvinte care ne îndreaptă spre acea sală, spațioasă și deja pregătită, în care se celebrează neîncetat misterul unei iubiri infinite, care ne susține și ne precede întotdeauna" și, în contextul acestei disponibilități zilnice, crește în noi "acea încredere senină care ne permite să facem față la orice, cu inima liberă. Pentru că acolo unde iubirea a fost pregătită, viața poate înflori cu adevărat".
