" ... să nu ne lăsăm duși de val în fața succesului și să nu ne supraestimăm niciodată; și, în același timp, să nu disperăm, nici măcar în momentele de întuneric, când ne simțim neputincioși în fața problemelor și, în ciuda eforturilor noastre, ni se pare că mergem mai mult înapoi decât înainte."
Îndemnul de a rămâne, în orice împrejurare legați de Isus s-a aflat în centrul alocuțiunii Papei Leon care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Angelus" de duminică, 9 august a.c., din Piața San Pietro. Pontiful a pus în lumină apropierea lui Isus care "nu ne părăsește", ci – "dacă îl primim cu smerenie în barca vieții noastre – prin rugăciune, prin Sacramente, prin ascultarea Cuvântului său – în El vom găsi pacea, vom găsi lumina și forța pentru drumul nostru."
Pornind de la Evanghelia liturgiei duminicii a 19-a de peste an, după sfântul Matei, capitolul 14, în care Isus "pe lacul Galileei, se alătură ucenicilor în mijlocul unei furtuni, mergând pe apă (cf. Mt 14,22-33)", pontiful a explicat: "După minunea cu pâinile și peștii (cf. Mt 14,13-21), Învățătorul îi îndeamnă pe ai Săi să urce în barcă și să plece în larg, în timp ce El se retrage singur pe munte, să se roage. Departe de țărm, însă, ei se află la mila vântului și se străduiesc să înainteze".
"După o experiență de succes" – a continuat – "în care fuseseră protagoniștii unui semn minunat, acum se regăsesc neputincioși și speriați în fața amenințării valurilor și a vântului potrivnic.
Spre sfârșitul nopții, Isus vine în întâmpinarea lor pe apele agitate, iar ei, speriați, îl confundă cu o fantasmă (v. 26). Dar El le spune: Curaj, Eu sunt, nu vă temeți! (v. 27). Prezența Domnului schimbă totul: Petru reușește chiar să facă câțiva pași pe valuri spre El; apoi se sperie, se scufundă și Isus îl salvează. Când Maestrul urcă în barcă, furtuna se potolește, iar atunci din inima ucenicilor izvorăște spontană mărturisirea de credință: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu! (v. 33) )".
Analizând modul prin care apostolii au ajuns la această mărturisire de credință, Sfântul Părinte a evidențiat: "Pentru a ajunge la acest lucru, nu a fost suficient să asiste la o minune, nici succesul în fața oamenilor: au trebuit să treacă prin experiența propriei slăbiciuni și, în ea, să recunoască prezența lui Dumnezeu. Doar astfel au putut să-și deschidă cu adevărat ochii și inima către apropierea Lui, regăsind pacea chiar și în mijlocul furtunii.
Într-o zi, ceva mai târziu, Isus le va spune: Dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi […], ați spune acestui munte: 'Ridică-te și aruncă-te în mare' și așa va fi' (Mt 21,21). Și tocmai asta au trăit ei pe lac: pacea lui Cristos, care fusese pe munte să se roage, i-a ajuns în mijlocul furiei apelor."
"Această minune" – a spus pontiful în încheierea alocuțiunii – "ne învață, așadar, un lucru important: în primul rând, să nu ne lăsăm duși de val în fața succesului și să nu ne supraestimăm niciodată; și, în același timp, să nu disperăm, nici măcar în momentele de întuneric, când ne simțim neputincioși în fața problemelor și, în ciuda eforturilor noastre, ni se pare că mergem mai mult înapoi decât înainte. În orice împrejurare, Isus nu ne părăsește și, dacă îl primim cu smerenie în barca vieții noastre – prin rugăciune, prin Sacramente, prin ascultarea Cuvântului său – în El vom găsi pacea, vom găsi lumina și puterea pentru drumul nostru. Fie ca Fecioara Maria să ne ajute să trăim astfel, cu încredere deplină în Dumnezeu, Ea care a fost proclamată fericită pentru credința sa (cf. Lc 1,45). "
