În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit. Amin.
Lăudat să fie Isus Cristos!
Vreau să mulțumim, în primul rând, Bunului Dumnezeu și Maicii Sfinte pentru această zi minunată și vreau să vă mulțumesc vouă pentru efortul pe care l-ați făcut ca să fim astăzi împreună.
Știu că nu este întotdeauna ușor să ajungeți la Blaj. Unii sunteți mai aproape, alții mai departe. Știu că au fost multe pregătiri pentru acest moment și vreau să mulțumesc tuturor.
Mulțumesc preoților, vicarilor și tuturor celor care au contribuit la buna organizare. Vreau să mulțumesc în mod cu totul special birourilor pentru pastorația tinerilor ale Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și Eparhiei de Cluj-Gherla, tuturor membrilor acestor birouri, pentru munca pe care au făcut-o.
Probabil că o mare parte din această muncă nu se vede acum, dar ea a început încă de anul trecut, de când s-a încheiat precedenta Întâlnire Intereparhială a Tinerilor. De aceea vreau să le mulțumesc, fiindcă au fost multe întâlniri, multe probleme de rezolvat și multe lucruri frumoase de pus în practică. Dar, pentru a face lucruri frumoase, de multe ori este nevoie de o muncă serioasă și bine organizată.
Mulțumesc în special directorului Biroului pentru Pastorația Tinerilor al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, părintele Zaharie, fiindcă până în această dimineață am semnat documente. Așadar, îi mulțumesc: este mult de lucru.
Vreau să le mulțumesc și tuturor preoților care v-au însoțit, atât pentru ceea ce au făcut acum, cât și pentru munca pe care o fac în fiecare zi în parohiile voastre și despre care, de multe ori, nu auzim, dar ale cărei roade le vedem la o astfel de întâlnire.
Mulțumesc și autorităților prezente, domnului vicepreședinte al Consiliului Județean și domnului secretar al Primăriei, fiindcă și aici este nevoie de o muncă serioasă și asiduă pentru organizarea unui eveniment la care sunteți prezente atâtea sute de tineri.
Vreau să încep cu o veste bună. Ieri l-am întâlnit pe Cardinalul Claudio Gugerotti, prefectul Dicasterului care se ocupă de Bisericile Orientale din întreaga lume, și i-am vorbit despre întâlnirea de astăzi. M-a rugat să vă transmit binecuvântarea apostolică a Papei Leon.
Așadar, suntem pe mâini bune, suntem în inima Bisericii, iar evenimentul de astăzi nu este unul izolat, ci face parte din ceea ce Biserica trăiește în mod obișnuit. Participăm la harul pe care Roma îl transmite tuturor Bisericilor.
Vreau să vă spun, de asemenea, că întâlnirea de astăzi este și o pregătire pentru marea întâlnire de anul viitor, Întâlnirea Mondială a Tinerilor, care va avea loc nu chiar foarte aproape, la Seul, în Coreea de Sud. Vreau să vă gândiți cu toții la aceasta, atât cei prezenți aici, cât și prietenii voștri.
Este un drum lung și sunt cheltuieli mult mai mari. Vom încerca, împreună cu Preasfințitul Cristian, să facem tot posibilul pentru a acoperi, din partea eparhiei, o mare parte din cheltuielile voastre. Dar merită să vă gândiți și să vă rugați pentru acest moment.
Am participat și la precedenta Întâlnire Mondială a Tinerilor, care a avut loc la Lisabona. Este un moment cu totul special. Este foarte frumos și momentul nostru de astăzi, dar gândiți-vă ce înseamnă să fiți la o Sfântă Liturghie împreună cu peste un milion de tineri din întreaga lume, în prezența Sfântului Părinte.
Așadar, merită să punem deja astăzi, în rugăciune, la Sfânta Liturghie, acel moment și să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să-l trăim împreună, cât mai mulți.
Voi încerca să fiu și eu prezent, dacă Bunul Dumnezeu mă ajută, și cu siguranță vor fi și alți episcopi din țară. Dar vor fi atât de mulți tineri din întreaga lume și acolo se simte forța Bisericii.
De multe ori, când suntem în comunitățile noastre, în parohiile noastre, ni se pare că suntem un grup mic și parcă nu știm care este legătura noastră cu restul Bisericii. Nu simțim pulsul Bisericii așa cum îl regăsim, de exemplu, în Faptele Apostolilor sau în scrisorile Sfântului Pavel, unde se vorbește despre Biserica din lumea întreagă.
Acolo se simte mult mai puternic acest sentiment de apartenență la o realitate care depășește cu mult perspectivele noastre.
Dacă ați văzut afișul întâlnirii de astăzi, era scris: „Schimbă lumea, începând de la inima ta”.
De aceea cred că părintele Zaharie a anunțat, la începutul Sfintei Liturghii, că există și posibilitatea de a vă spovedi, că sunt preoți disponibili pentru Spovadă.
Sigur, „spovada” parcă rămâne uneori doar un termen, parcă nu ne privește pe noi. Dar, dacă ne gândim ce înseamnă de fapt Spovada, mărturisirea păcatelor, ne dăm seama că acolo începe, de fapt, schimbarea inimii.
Dacă nu ne dăm seama ce trebuie să schimbăm în inima noastră, cum să ne schimbăm inima?
Nu cunosc o altă manieră de a schimba inima decât aceea de a-I cere lui Isus și Maicii Sfinte să ne-o schimbe.
Cunoașteți cu toții acea invocație simplă, dar care spune atât de mult: „Isuse, blând și smerit cu inima, fă inima noastră asemenea cu Inima Ta”.
Aceasta este maniera cea mai bună de a schimba inima.
Și, dacă ne schimbăm inima în felul acesta, putem trăi și motto-ul întâlnirii de astăzi, care va fi și motto-ul întâlnirii de la Seul: „Nu vă temeți! Eu am învins lumea”.
În lumea de astăzi vedeți cât de mult accent pun oamenii pe prietenii, pe relații. Parcă nu îți este frică dacă ai relații înalte, dacă cunoști oameni. Ei bine, și la noi este la fel, dar într-o altă manieră, în sensul bun al lucrurilor.
Noi nu avem nevoie de „pile” în relația cu Isus, dar știm că, atunci când punem inima noastră în mâinile Lui, ea este în siguranță.
Văd, privindu-vă, atâta frumusețe, atâta armonie. Este momentul în care sunteți cei mai plini de bucurie, de fericire, de aspirații. Și n-ar fi păcat ca acest aspect exterior frumos, senin și plin de bucurie al vostru să nu fie însoțit și de o inimă plină de bucurie?
Fiindcă sunt convins că, deși sunteți tineri, aveți o vârstă fragedă, cu siguranță simțiți deja, ați simțit sau veți simți provocările, încercările, suferințele și necazurile, în felul vostru. Toți simțim, într-un fel sau altul, aceste lucruri.
Iar cea mai bună manieră de a vă proteja în fața tuturor acestora este aceea de a vă pune inima, viața, în mâinile lui Isus, prin Maica Sfântă.
Avem exemplul minunat al Fericiților Episcopi Martiri, care au fost, în primul rând, oameni ca noi. Ei au celebrat Sfânta Liturghie în această Catedrală, așa cum o facem și noi. Nu sunt sfinți de acum o mie și ceva de ani, despre care să nu mai știm nimic. Sunt oameni pe care i-au cunoscut persoane care încă trăiesc.
Și ei au trăit o viață aici, în Catedrală, dar au trăit și vremuri dificile. Știți bine că au fost persecutați și au murit în timpul regimului comunist pentru că nu au vrut să renunțe la credința lor.
Dar ei și-au pus inimile în mâinile lui Isus și de aceea niciunul dintre ei nu a trăit cu frică: nici în timpul persecuției, nici măcar în fața morții.
Toți cei care i-au văzut și care dau mărturie despre ei ne spun că erau cu zâmbetul pe buze. Atunci când au fost anunțați că vor fi închiși pe viață, toți au avut un zâmbet pe buze. Nu fiindcă le-ar fi plăcut să trăiască în acele condiții. Toate erau pușcării de exterminare. I-au trimis în acele pușcării pentru a-i omorî. Dar toți cei care i-au cunoscut și care au dat mărturie despre ei spun că repetau mereu: „Nu ne lipsește nimic. Îl avem pe Isus cu noi și avem totul.”
Gândiți-vă: cine n-ar vrea să trăiască în așa fel încât nimic din ceea ce, în mod normal, ne tulbură și ne îngrijorează pe fiecare dintre noi să nu ne atingă cu adevărat?
Sigur, nu suntem chemați cu toții să fim ca ei, să ne dăm viața pentru Cristos. Dar cu toții — eu, cel puțin, aș vrea și bănuiesc că și voi ați vrea — ne dorim să avem, în fața problemelor și a dificultăților, o inimă care să nu se teamă, care să continue să zâmbească nu doar în fața dificultăților, ci și în fața morții.
Fiindcă aceasta este adevărata promisiune a lui Isus, iubiți credincioși, care schimbă cu totul paradigma acestei lumi: faptul că nici măcar moartea nu ne mai poate atinge. Nu doar încercările, suferințele, bolile, problemele din familiile noastre, cu părinții noștri, cu frații și surorile noastre, cu rudele, prietenii sau prietenele noastre, ci nici măcar moartea.
Gândiți-vă ce înseamnă să știm că noi stăm astăzi aici și că nu vom muri niciodată. Că moartea, pentru noi, nu mai este un sfârșit, ci o ușă care se deschide spre o viață care continuă.
De aceea, noi îi numim pe ei nu episcopi morți, ci episcopi fericiți.
Și la aceasta aș vrea să vă invit, dragii mei. Suntem aici, sigur, și ca o manifestare umană a Bisericii; ne bucurăm să fim împreună. Dar suntem aici, în primul rând, pentru a fi împreună cu El, cu Isus. Să fim împreună cu Maica Sfântă, Maica Sfântă care nu ne lasă niciodată.
Fratele Mihai din Prilog, care are un dosar de beatificare la Vatican, spunea că Maica Sfântă este lângă noi și atunci când numai cu gândul mergem spre ea.
Deci noi ne gândim doar la Maica Sfântă, nici măcar nu apucăm să ne rugăm, și Maica Sfântă este lângă noi.
Acesta să fie, așadar, felul în care ne schimbăm inimile: să-L lăsăm pe Isus să intre în viața noastră și să ne-o schimbe în așa fel încât să nu ne mai fie frică de nimic, fiindcă știm că Isus și Maica Sfântă sunt tot timpul lângă noi.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
Lăudat să fie Isus Cristos!
Video celebrare:
Foto: Eugen Ivuț
