Spre Tine, Doamne,
Îmi înalţ sufletul meu!
În Tine mă încred ca să nu fiu ruşinat!
Să nu râdă de mine duşmanii mei!
Oricine se încrede în Tine nu va fi înfrânt;
Să fie dezamăgit cel ce trădează pentru un nimic!
Doamne, fă-mă să cunosc căile Tale
Şi mă învaţă cărările Tale.
Arată-mi calea adevărului Tău şi mi-o învaţă,
Pentru că Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele şi pe Tine Te aştept ziua întreagă.
Aminteşte-Ţi Doamne de iubirea Ta
Şi de eterna Ta fidelitate.
Nu pomeni păcatele tinereţilor mele şi răzvrătirile mele,
Adu-Ţi aminte de mine cu îndurare, pentru bunătatea Ta, Doamne.
Bun şi drept este Domnul:
Le arată păcătoşilor Calea cea dreaptă,
Îi călăuzeşte pe săraci cu dreptate
Şi îi învaţă pe cei blânzi căile Sale.
Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr
Pentru cei ce observă Legământul Său şi Poruncile Sale.
Pentru numele Tău, Doamne,
Curăţeşte păcatul meu chiar dacă este mare.
Este cineva care se teme de Domnul?
Lui îi va arăta Domnul Calea pe care să o aleagă,
Se va desfăta în bunătăţi
Şi seminţia lui va moşteni pământul.
Domnul este în prietenie cu cine se teme de Dânsul:
Acestuia îi va descoperi legământul Său.
Ochii mei sunt îndreptaţi întotdeauna spre Domnul
Pentru că El va scoate din laţ picioarele mele.
Priveşte spre mine şi mă miluieşte,
Pentru că sunt sărac şi singur.
Uşurează neliniştea inimii mele,
Eliberează-mă de mâhnire.
Vezi smerenia şi osteneala mea
Şi iartă-mi toate păcatele.
Priveşte la duşmanii mei: sunt mulţi
Şi mă urăsc cu ură mare!
Păzeşte-mă şi mă scapă
Ca să nu fiu ruşinat pentru că la Tine mi-am găsit scăpare!
Să mă păzească integritatea şi corectitudinea,
pentru că am sperat în Tine.
Eliberează, Dumnezeule, pe Israel
Din toate necazurile lui.
Spre Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul meu! Sfântul Eusebiu face un comentariu deosebit de frumos la acest verset vorbind despre omul care îşi înalţă sufletul spre ceruri: “acesta, îşi desprinde sufletul de la lucrurile pământeşti, şi îl înalţă mai presus de sine însuşi, îl conduce şi îl orientează în înălţime, mai spre Dumnezeu. S-a desprins de lucrurile trecătoare şi umane şi s-a dăruit Domnului cu toată sinceritatea inimii. Dumnezeul meu, încredinţându-mă doar în Tine şi nu în mine, am luat decizia de a întreprinde această mare lucrare: să dispreţuiesc tot ceea ce e pământesc şi să mă înalţ spre Tine. Nu permine să cad din înălţime până la pământ, din familiaritatea cu Tine, pe care am căutat-o”.
Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr. Cum am văzut şi în alţi psalmi sau rugăciuni Dumnezeu ne precede în toate drumurile noastre şi descoperim că dincolo de păcatele personale ne aşteaptă îndurarea neţărmurită a Creatorului, care ne precede şi care are ca şi însoţitoare adevărul. Versetul acesta pregăteşte mărturisirea care urmează atunci când psalmistul cere îndurare şi iertare pentru păcatul greu pe care poate să îl poarte oricine în suflet. Atunci când privind spre orizont vedem marea îndurare a Domnului ne aducem aminte de Tatăl îndurător din parabola Fiului risipitor, care îşi aşteaptă copilul să se întoarcă şi mărturisirea păcatelor este mult mai uşoară. Cu alte cuvinte, păcatele se dizolvă în dragostea nemărginită a Tatălui, atunci când sunt mărturisite cu inimă sinceră.
