O instituţie care a avut printre profesori şi absolvenţi membrii ai Academiei Române a fost, cu certitudine, o instituţie de prestigiu. Una dintre primele instituţii transilvănene care a avut un număr însemnat de academicieni este Seminarul Teologic greco-catolic din Blaj, astăzi numit şi Departamentul Blaj al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din Universitatea Babeş-Bolyai. Sunt mai mulţi academicieni pe care Blajul i-a dat ţării, dar Seminarul Teologic greco-catolic din Blaj a dat nouă membrii ai Academiei Române, dintre care şapte profesori şi patru absolvenţi, numiţi în timpul sau după activitatea la Seminar.
Primul dintre academicienii blăjeni profesor la Seminar a fost Timotei Cipariu (1805-1887). Din anul 1830 a fost numit profesor de teologie dogmatică, iar între 1834-1852 a funcționat ca profesor la catedra de studiu biblic. În 1866 a fost unul dintre fondatorii Societăţii Literare Române, devenită apoi Societatea Academică Română, iar din 1879 Academia Română. Printre cei 21 de membri, aleşi din toate provinciile româneşti, s-a numărat şi canonicul, filologul şi bibliofilul de talie europeană Timotei Cipariu, ales ca vicepreşedinte al Societăţii Academice Române.
George Barițiu (1812-1893) a fost istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania. A fost absolvent al Facultăţii de Teologie din Blaj (1831-1835). Atât tatăl, cât și bunicul său au fost preoți greco-catolici, însă el s-a decis pentru cariera didactică, predând la Liceul Comercial Românesc din Brașov. A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române, şi vicepreşedinte al acesteia (1887-1888), iar în anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.
Ion Micu Moldovan, Moldovănuţ (1833-1915) a activat în Seminarul Teologic ca profesor de studii biblice în anul 1857-1858. Teolog, istoric, filolog, pedagog şi folclorist, prelat papal, profesor, director al tipografiei, autor de manuale, editor de publicaţii, colaborator al revistelor de prestigiu ale vremii: toată activitatea culturală a lui Ion Micu Moldovan, ,,cel mai aprig la minte dintre toţi cărturarii blăjeni de la vremea aceea” cum ne asigură Ion Agârbiceanu, a fost încununată de alegerea sa ca membru corespondent (1871), apoi activ al Academiei Române, ales la 11 aprilie 1894, în locul lui George Bariţiu.
Gavrilă Pop-Laszlo (1818-1883), născut la Sălicea-Turda, a urmat teologia la Seminarul din Blaj, fiind numit apoi profesor la gimnaziul din localitate (1843), vicar de Haţeg (1857), canonic de Lugoj (1862). Pentru însemnătatea scrierilor sale istorico-critice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 7 septembrie 1871.
În anul 1901 este ales membru corespondent al Academiei Române canonicul mitropolitan Augustin Bunea (1857-1909), urmând apoi ca în 1909 să fie ales membru titular. Istoric excepţional, profesor memorabil, gazetar redutabil, publicist de talent, a fost profesor de dogmatică la Seminarul Teologic (1886-1888) iar cu două luni înainte de moarte numit ca rector. Ca şi mulţi alţii, Nicolae Iorga a avut mereu cuvinte de preţuire la adresa lui: ,,istoricul cel mai priceput al Ardealului”, ,,o glorie a culturii româneşti de dincolo”, ,,un orator fără pereche”. Moartea sa a fost descrisă de preşedintele Academiei, Anghel Saligny, drept o ,,durere naţională”.
Cea de-a şasea personalitate care va deveni membru al Academiei Române şi care şi-a desfăşurat activitatea, chiar dacă şi el pentru puţin timp, la Seminarul Teologic din Blaj, este Iacob Radu (1869-1932). Născut în Rădeşti, a urmat studiile gimnaziale la Blaj, apoi cele teologice la Roma. În 1898 a fost numit părinte spiritual în Seminarul Teologic şi profesor de religie la preparandie şi şcoala superioară de fete. După un an trece ca paroh în Bucureşti, apoi membru în capitlul din Oradea. Cercetător istoric literar, a fost membru corespondent al Academiei Române.
Al şaptelea membru al Academiei Române, profesor la Teologia din Blaj este mitropolitul Vasile Suciu (1873-1935). Întors la Blaj după studiile la Roma, în anul școlar 1898-1899 este numit spiritual (1898-1904), prefect de studii în Seminarul Teologic (1900-1905) şi din 1898 este trecut la catedra de teologie dogmatică a Seminarului teologic. Cu o activitate prodigioasă în slujba Bisericii Unite (lucrări teologice de dogmatică) şi a neamului românesc (în 1918 preşedinte al Consiliului Naţional Român din Blaj, apoi membru în Marele Sfat Naţional Român), în 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1920 era numit mitropolit al Bisericii Greco-Catolice.
Preotul, profesorul, istoricul, diplomatul Zenovie Pâclişanu (1886-1957), după obţinerea doctoratului la Viena, activează ca profesor la Seminarul Teologic din Blaj (1911-1920). Ca o recunoaştere a activităţii cultural-ştiinţifice şi ţinând seama de cercetările sale istorice, Zenovie Pâclişanu este ales, în şedinţa din 5 iunie 1919, la numai 33 de ani, la propunerea istoricului Nicolae Iorga, ca membru corespondent al Academiei Române, la Secţia Istorică. Devine director al Arhivelor Statului din Cluj (1920-1922), director general în Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, apoi în cel de Externe (1922-1948). I s-a retras statutul academic în anul 1948, suferind închisoare pentru convingerile sale religioase şi murind în timpul unei anchete în 1957. Este repus în drepturi de Academia Română în 1990 cu ocazia Adunării Generale.
Al nouălea academician care a activat şi la Telogia blăjeană este mitropolitul şi cardinalul Alexandru Todea (1912-2002). În toamna anului 1933 începe studiile teologice la Academia de Teologie «Sf. Treime» din Blaj, pentru un an, fiind apoi trimis la Roma. După 18 ani de arestări, anchete, fugă, detenţie (1946-1964) pentru convingerile sale, în 1950 a fost consacrat episcop. A fost reprezentantul rezistenţei anticomuniste a Bisericii Blajului. După 1989 a luptat pentru restabilirea repunerii în drepturi a Bisericii. A redeschis Seminarul Teologic, predând o vreme teologia dogmatică. În 28 iunie 1991 a fost numit cardinal. În decembrie 1992 Academia Română l-a primit în rândurile sale ca membru de onoare.
Dintre cei nouă membri ai Academiei Române care provin de la Seminarul Teologic din Blaj, şapte au fost profesori (Cipariu, Moldovan, Bunea, Radu, Suciu, Pâclişanu, Todea), iar patru au fost absolvenţi (Cipariu, Moldovan, Bariţiu, Pop-Laszlo). Toţi cei şapte profesori academicieni au fost preoţi. Dintre cei nouă, opt au fost preoţi greco-catolici, iar unul a rămas mirean (Bariţiu). Doi dintre academicienii de la teologia blăjeană au fost chiar membrii fondatori (Cipariu şi Bariţiu), unul preşedinte (Bariţiu) iar unul vicepreşedinte al Academiei (Cipariu). Unul dintre profesorii academicieni de la Teologie a fost cardinal (Todea), doi au fost mitropoliţi (Suciu, Todea). Este un fapt de mândrie instituţională pentru şcoala teologică de la Blaj că din rândurile ei s-au remarcat nouă membrii ai celui mai înalt for cultural al ţării, Academia Română.
P. Anton RUS, Facultatea de Teologie, Blaj
