Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a XX-a după Rusalii

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a XX-a după Rusalii
  • 08 Oct 2016
  • 4089

Duminica a 20-a după Rusalii

(Învierea fiului văduvei din Nain).

9 octombrie 2016

Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu;

Cuvioșii Andronic și soția sa, Atanasia (+sec V).

(V 7; L 5; Ap Galateni 1,11-19; Ev Luca 7,11-16)

 

 

Vecernia

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 7, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 7 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Veniţi să ne bucurăm în Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii şi a luminat neamul omenesc, împreună cu cei fără de trup, zicând: Ziditorule şi Mântuitorule al nostru, mărire Ție.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Cruce și înmormântare ai răbdat, Mântuitorule, pentru noi; şi cu moartea, ca un Dumnezeu, moartea ai omorât. Pentru aceasta, ne închinăm învierii Tale celei de a treia zi. Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Apostolii, văzând învierea Ta, Ziditorule, s-au mirat, grăind lauda îngerească: Aceasta este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei. Cel ce ai pătimit pentru noi, Doamne, mărire Ție.

 

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

De ai şi fost prins, Hristoase, de către bărbaţii cei fărădelege, dar Tu eşti Dumnezeul meu şi nu mă ruşinez. Bătut ai fost peste spate, dar nu mă lepăd; pe cruce ai fost pironit şi nu tăinuiesc. Întru învierea Ta mă laud, că moartea Ta este viaţa mea. Atotputernice şi iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Proorocia lui David împlinind, mărirea cea părinteasca învăţăceilor, în Sion, o a descoperit Hristos, lăudat și preamărit arătându-se pururea, cu Tatăl şi cu Sfântul Spirit. Mai întâi adică, fără trup ca un Cuvânt, iar mai pe urmă, pentru noi întrupându-se şi omorât fiind ca un om, şi înviind după voia Sa, ca un iubitor de oameni.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Coborâtu-Te-ai la iad, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu şi Domn, şi ai înviat a treia zi, împreună înviind pe Adam din legăturile iadului şi din stricăciune, pe cel ce strigă şi grăieşte: Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

În mormânt ai fost pus, ca şi cel ce doarme, Doamne, şi ai înviat a treia zi, ca un puternic, întru tărie, împreună înviind pe Adam din stricăciunea morţii, ca un atotputernic.

 

2 Stihiri ale Apostolului, vers 4.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Cu trestia harului ai tras pe oameni din adâncul deșertăciunii, cel ce ești vrednic de minune Iacobe, plecându-te voinței Învățătorului Celui ce a luminat în totul mintea ta; și apostol și cinstit de Dumnezeu grăitor te-a arătat, fericite, dumnezeirii Lui celei necuprinse.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Strălucirea Spiritului peste tine s-a coborât în vedere de foc și te-a făcut, fericite, dumnezeiesc locaș, care degrab alungi negura necredinței și lumea o luminezi cu strălucirea întru tot înțeleptelor tale cuvinte; grăitorule de taine, podoaba apostolilor, însuși văzătorule a lui Hristos, Iacobe.

 

1 Stihiră a Cuvioșilor, vers 6.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Părăsind toată tirania lumească și urând avuția, și din dezmierdarea cea trecătoare schimbându-vă, ați ridicat crucea ca un jug dumnezeiesc și ați urmat lui Hristos, trecând minunat la verdeața cea cerească; în care veselindu-vă împreună, aduceți-vă aminte și de noi care cu credință ne aducem aminte de voi, și cu dragoste și cu cucernicie săvârșim sfântă și cinstită pomenirea voastră, sfinților.

 

Mărire…,  a Apostolului, vers 4.

Luând harul dumnezeiescului Spirit, ai fost împreună numărat cu preasfințita ceată a apostolilor, Iacobe; pentru aceasta și din cer oarecând, insuflat fiind cu puternică suflarea cea în chip de limbi de foc, ai ars necredința păgânilor cea spinoasă. Roagă și acum, apostole, pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

 

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 7.

Maică te-ai cunoscut mai pe sus de fire, Născătoare de Dumnezeu, şi Fecioară ai rămas mai pe sus de cuvânt şi de înţelegere. Și minunea naşterii tale limba nu poate tâlcui; că neobișnuită fiind zămislirea, Preacurată, necuprins este și chipul naşterii; că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe tine toţi știindu-te Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ţie cu deadinsul: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, tropar vers 7.

Înviat-ai din mormânt, Mântuitorul lumii, şi deodată cu trupul Tău împreună ai ridicat pe oameni, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Celui ce a înviat din morţi şi a luminat toate, veniţi să i ne închinăm; că din tirania iadului ne-a dezlegat prin învierea Sa cea de a treia zi, viaţă dăruindu-ne şi mare milă.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

La iad coborându-Te, Hristoase, moartea ai prădat, şi a treia zi înviind, pe noi împreună ne-ai înviat, pe cei ce preamărim învierea Ta cea atotputernică, Doamne, iubitorule de oameni.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Înfricoşător Te-ai arătat, Doamne, în mormânt zăcând, ca şi cel ce doarme; înviind a treia zi, ca un puternic, pe Adam împreună l-ai înviat, pe cel ce strigă: Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Mărire…,  a Apostolului, vers 5.

Cu credință sărbătorim întru tot cinstită ziua pomenirii tale, Iacobe, mărite. Nu ca pe fiu al lui Alfeu, ci ca pe un apostol al lui Hristos cinstindu-te, și ca pe un vestitor al negrăitei Lui întrupări. Pentru aceasta stând pururea înaintea scaunului Stăpânului, împreună cu cei fără de trupuri, cu cetele apostolilor și ale mucenicilor, roagă-te îndelung să ne mântuiască pe noi Mântuitorul și Dumnezeul nostru.

 

Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Biserică și ușă ești, și palat și scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu, Hristos Domnul, s-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptății fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.

 

După obișnuitele rugăciuni, Troparul Învierii, vers 7.

Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

 

Mărire..., al Apostolului, vers 3.

Apostole sfinte Iacobe roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

 

Și acum..., al Născătoarei, același vers.

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pentru că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin cruce răbdând patimă, ne-a mântuit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

 

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

 

Utrenia

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 7:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 7.

Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

 

Mărire..., al Apostolului, vers 3.

Apostole sfinte Iacobe roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

 

Și acum..., al Născătoarei, același vers.

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pentru că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin cruce răbdând patimă, ne-a mântuit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 7.

Viaţa în mormânt a zăcut şi pecete de piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos şi îngerii L-au preamărit ca pe un Dumnezeu fără de moarte, şi femeile au strigat: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Mărire…,

Cel ce cu înmormântarea Ta cea de trei zile moartea ai prădat, şi pe omul cel decăzut cu învierea Ta cea aducătoare de viaţă l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni; mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Pe cel ce s-a răstignit pentru noi şi a înviat, Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea morţii, neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.

.

Ectenia mică, apoi  a doua serie de Sedelne, vers 7.

Pecetluit fiind mormântul, Cel ce eşti Viaţa, din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.

 

Mărire…,

La mormânt alergând şi cu lacrimi mir aducând, şi ostaşii păzindu-Te pe Tine, Împăratul tuturor, femeile grăit-au întru sine: Cine ne va răsturna nouă piatra? Şi glas fără de trup au auzit, zicând: Înviat-a Îngerul sfatului celui mare, Cel ce a călcat moartea. Atotputernice şi necuprinsule, Doamne, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul şi folositoarea neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Răscumpărătorul lumii; că singură eşti maică şi fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită;  roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pace să se dăruiască la toată lumea.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea:  Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Cel ce ai luat chipul nostru şi cu trupul cruce ai răbdat, mântuieşte-mă cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

 

Treptele, vers 7.

Antifonul I.

Robia Sionului din rătăcire o ai întors; şi pe mine, Mântuitorule, viază-mă, scoţându-mă din robia patimii.

Cel ce seamănă în austru necazuri și postiri cu lacrimi, acela va secera mănunchi de bucurie veşnică, pururea hrănitoare.

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea, înţelegerea, frica. Aceluia laudă, mărire, cinste şi putere se cuvine.

 

Antifonul II.

De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar ne-am osteni; că fără de Acela, nici lucrarea, nici cuvântul nu se împlineşte.

Din rodul pântecelui, Sfinţii, mişcându-se de Spiritul, rodesc învăţături părinteşti ale moștenirii de fii.

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit au fiinţă toate; că înaintea tuturor Dumnezeu este, stăpânirea a toate, lumina neapropiată, viaţa tuturor.

 

Antifonul III.

Cei ce se tem de Domnul, căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici cu mărire neamestecată.

Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te şi te veseleşte, aducându-i la Hristos, mai marele păstorilor.

 

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi; că întocmai mărit și închinat este cu Tatăl şi cu Fiul.

 

Prohimen, vers 7.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! (Ps 9,32)

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe versul 7:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia Învierii a cincia (Luca 24,12-35).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

După Ectenia mică, Sedealna Apostolului, pe antifon vers 8.

Înțelepciunea cu adevărat învățătoare având, care te-a învățat pe tine cele mai presus de minte, înțelepciunea elinească nebună a fi o ai arătat, de Dumnezeu insuflate, și păgânilor luminător dumnezeiesc ai fost, cu cuvântul dreptei credințe îndreptând pe cei neînțelegători. Pentru aceasta mântuiți fiind prin tine de înșelăciune, după vrednicie te lăudăm și cu credință te fericim, de Dumnezeu purtătorule Iacobe; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta..

Mărire…, a cuviosului, același vers.

Jugul Domnului cel ușor din tot sufletul pe umeri luând, Lui ai urmat de Dumnezeu purtătorule Andronic, și valurile înfruntând, în pustietăți ai alergat, fericite, unde călătorie pustniciei fără prihană o ai săvârșit părinte, apropiindu-te de Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Ca ceea ce ești mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o  Maică a Mântuitorului, care nu ști de bărbat; ca ceea ce ești locaș al Mântuitorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaș de rușine fărădelegii și batjocură demonilor, grăbește de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaș luminat prin virtute, curată, ceea ce ești de lumină primitoare; alungă-mi negura patimilor, și de împărtășirea cea de sus și de lumina cea neînserată mă învrednicește cu rugăciunile tale.

 

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 7.

Nu va mai putea încă stăpânia morţii să ţină legaţi pe oameni, că Hristos a venit, sfărâmând şi dezlegând puterile ei. Legat este iadul. Proorocii cu un glas se bucură, zicând celor cu credinţă: Sosit-a Mântuitorul, ieşiţi credincioşilor la înviere.

Icos

S-au cutremurat cele de dedesubt astăzi, iadul şi moartea, de Unul din Treime; pământul s-a cutremurat şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar făptura toată, cu prorocii bucurându-se, cântă Ție cântare de biruinţă, Răscumpărătorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum puterea morţii. Să cântăm şi să strigăm: Pe Adam şi pe cei din Adam, lemnul acesta iarăşi i-a ridicat. Ieşiţi, credincioşilor, la înviere.

              

Catavasia VII

Înţelepţii  lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată  lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(Acest tropar se repetă după fiecare stih)

Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Viaţa şi Calea, Hristos, din morţi înviind, a călătorit împreună cu Cleopa şi cu Luca, de care a şi fost cunoscut în Emaus, la frângerea pâinii; ale căror suflete şi inimi erau arzând, când la grăia lor pe cale şi la tâlcuiau Scripturile ce erau pentru El. Cu care să strigăm: A înviat şi s-a arătat lui Petru.

Mărire..., a Apostolului.

Ca un tăinuitor și apostol, slugă preaaleasă a lui Hristos unuia Stăpânului, Iacobe de Dumnezeu vestitorule, pe Acesta roagă-L să dea poporului nostru biruință și curățire de păcate, întru-tot lăudate, celor ce săvârșesc preasfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei.

Laud milostivirea Ta cea nemăsurată, Făcătorul meu; că pe Tine însuţi Te-ai micşorat, ca să porți și să mântuieşti firea omenească cea înrăutăţită; şi Dumnezeu fiind, ai răbdat din curată porunca lui Dumnezeu a Te face asemenea mie, şi a Te coborî până la iad, vrând să mă mântuieşti pe mine, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, Stăpâne, preamilostive.

 

Îndată, pe versul 7, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4 și ale lui Anatolie 4, vers 7.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii. Binevesteşte, pământule, bucurie mare! Lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus, Cel singur fără de păcat.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm; că El ne-a mântuit de fărădelegile noastre; Sfânt este Domnul Isus, Cel ce a arătat învierea.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Că, pentru noi Dumnezeu este intre oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup s-a făcut şi a locuit întru noi, pentru cei nemulţămitori, Făcătorul de bine; pentru cei robiţi, Răscumpărătorul; pentru cei ce şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe cruce, Cel fără prihană; în iad, Lumina; în moarte, Viaţa; Învierea pentru cei căzuţi. Către Care să strigăm: Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Porţile iadului le-ai sfărmat, Doamne, şi stăpânia morţii ai surpat, cu puternică tăria Ta; şi împreună ai ridicat pe morţii cei ce din veac dormeau în întuneric, cu dumnezeiască şi mărită învierea Ta, ca un împărat al tuturor şi Dumnezeu atotputernic.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Veniţi să ne bucurăm în Domnul şi să ne veselim întru învierea Lui; că pe cei morţi împreună i-a ridicat din legăturile cele nedezlegate ale iadului; şi a dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Îngerul strălucind a şezut pe piatra mormântului Celui de Viaţă primitor, şi femeilor mironosiţe a binevestit, grăind: Înviat-a Domnul, pe cum mai înainte a zis. Spuneţi învăţăceilor Lui că va merge mai de voi în Galileea, iar lumii dăruiește viaţă veşnică şi mare milă.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Pentru ce ați nesocotit Piatra cea din capul unghiului, o, călcătorilor de lege? Aceasta este Piatra pe care a aşezat-o Dumnezeu în Sion, Cel ce din piatră a izvorât apă în pustie şi nouă, din coasta Sa, ne-a izvorât nemurire. Aceasta este Piatra care din muntele cel fecioresc, fără de poftă bărbătească, s-a tăiat, Fiul Omului, Cel ce va să vină pe norii cerului Cel vechi de zile, precum a zis Daniel; şi veșnică este împărăţia Lui.

 

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 5, propriu-zis.

O, preaînţelepte judecăţile Tale, Hristoase! Cum, lui Petru, prin giulgiurile singure ai dat a cunoaşte învierea Ta? Şi cu Luca şi cu Cleopa împreună călătorind şi vorbind, nu Te-ai descoperit îndată! Pentru aceasta, ai și fost mustrat, ca și cum ai fi fost singur în Ierusalim şi nu ai avea cunoştinţă despre cele petrecute în el până la sfârșit. Ci, ca Cel ce toate le tocmești spre folosul făpturii, şi prorociile cele despre Tine le-ai tâlcuit şi, când ai binecuvântat pâinea ai fost cunoscut de dânşii, ale căror inimi, şi mai înainte de aceasta, spre cunoaşterea Ta erau aprinse; care, iată, au vestit învierea Ta şi învăţăceilor adunaţi, prin care miluieşte-ne pe noi.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 7 .

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș