Duminica a 29-a după Rusalii
(a celor zece leproși)
Sfinții Cuvioși Pavel Tebeul (+sec IV) și Ioan Colibașul (+sec V).
15 ianuarie 2017
(V 5; L 8; Ap Coloseni 3,4-11; Ev Luca 17,12-19)
Vecernia
La : Doamne, strigat-am…
Primele 2 versete din Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii, 4 ale lui Anatolie, pe versul 5 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți"! și celor din întuneric: ,,Descoperiți-vă!”
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe Hristos. Începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că înviind din morţi, lumea din rătăcire a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost zdrobit.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Străjerii erau învăţaţi de cei fărădelege: Tăinuiţi învierea lui Hristos, şi luaţi arginţii şi ziceţi: Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Dar cine a văzut, cine a auzit pe mort să-l fure vreodată? Și mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce şi-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Învăţaţi-vă zisele prorocilor şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Răscumpărătorul lumii şi cel Atotputernic.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Doamne, Cel ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstită Crucea Ta, îndură-Te spre noi.
Apoi, 2 Stihiri ale Cuviosului Pavel, pe versul 2.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Când, din voie dumnezeiască, ai părăsit cu înțelepciune grijile vieții, părinte, și ai alergat către ostenelile sihăstriei, atunci bucurându-te ai pus stăpânire pe pustiuri neumblate, aprins de iubirea milei Domnului. Pentru aceasta, pustiind patimile cu stăruința întru cele bune, ca un înger ai viețuit.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Din tinerețe osebindu-te pe tine, părinte, de toată legătura cu oamenii, tu Pavel, cel dintâi ai pus stăpânire pe adânca pustietate, mai mult decât toți sihaștrii și toată viața te-ai arătat necunoscut. Pentru aceasta, Antonie, cu îndrumare dumnezeiască, te-a aflat ca pe o comoară ascunsă și lumii te-a arătat.
Apoi, 1 Stihiră a Cuviosului Ioan, pe versul 2.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Când la chemarea dumnezeiască, bucurându-te, ai fugit de frumusețea lumii, părinte, atunci ai dorit mai bine calea cea strâmtă cu ostenelile sihăstriei, decât calea cea largă. Drept aceea, prin fugirea și prin dezbrăcarea de toate patimile, îmbrăcându-te cu schima dumnezeiască, ai luat asupra ta purtarea de grijă a sufletelor, de Dumnezeu fericite.
Mărire…, a Cuviosului Ioan, vers 2.
Lepădând lumea și cele ce sunt în lume, cuvioase, și luând Evanghelia, evanghelicește ai urmat lui Hristos și viețuind într-o colibă ca într-un rai tainic, cu strunirea cu totul aspră a trupului ai sugrumat pe diavolul cel ucigaș de oameni. Drept aceea petrecând în ceruri, fericite Ioan, cere nouă mare milă.
Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5.
În Marea Roșie chipul Miresii celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărțitorul apei, iar aici Gavriil, slujitorul minunii; atunci adâncul l-a trecut pedestru, neudat, Israel, iar acum pe Hristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești, și mai înainte ai fost, și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.
Prohimenul şi stihurile zilei, tropar vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 5.
Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat și de ceruri nu Te-ai despărțit, în glasuri de cântări Te mărim; că crucea și moartea ai luat pentru neamul omenesc, ca Domnul cel iubitor de oameni; şi prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât; și cu trupul moartea ai luat, nemurire nouă dăruindu-ne, și, sălășluindu-Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Mai presus de înţelegere este răstignirea Ta și coborârea în iad, Iubitorule de oameni! Că, prădând iadul, ai înviat împreună cu Tine, întru mărire, pe cei legați de demult; raiul deschizându-1, i-ai învrednicit a-1 primi pe dânsul. Pentru aceasta și nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăție păcatelor, învrednicindu-ne a fi locuitori raiului, ca un Îndurat.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat și a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre cele trupești vindecă-le și ne ridică din greșelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, și ne mântuiește.
Mărire…, a Cuviosului, pe tropar vers 6.
Cuvioase părinte, în tot pământul a ieșit vestirea faptelor tale; pentru aceasta ai aflat în ceruri plata ostenelilor tale. Taberele demonilor le-ai nimicit, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai râvnit. Îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Făcătorul şi Răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind. întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel de demult pe Adam l-a mântuit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, fără tăcere strigăm, ca şi îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, ajutătoarea şi acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire..., al Cuviosului, vers 4.
Din pruncie iubind cu căldură pe Domnul, lumea și cele frumoase ale lumii ai părăsit și ai sihăstrit în chip desăvârșit; ți-ai ridicat coliba înaintea porților părinților tăi; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta pe tine, Ioan, Hristos după vrednicie te-a preamărit.
Și acum..., al Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 5:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire..., al Cuviosului, vers 4.
Din pruncie iubind cu căldură pe Domnul, lumea și cele frumoase ale lumii ai părăsit și ai sihăstrit în chip desăvârșit; ți-ai ridicat coliba înaintea porților părinților tăi; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta pe tine, Ioan, Hristos după vrednicie te-a preamărit.
Și acum..., al Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 5.
Crucea Domnului să o lăudăm, sfânta îngropare cu cântări să o cinstim și Învierea Lui să o preamărim; că a înviat pe cei morți, ca un Dumnezeu, prădând stăpânirea morții și tăria diavolului, iar celor din iad lumină le-a răsărit.
Mărire…,
Doamne, mort Te-ai numit, Cel ce ai omorât moartea; în mormânt Te-ai așezat Cel ce ai deșertat mormintele. Sus, ostașii au străjuit mormântul, jos, pe morții cei din veac i-ai înviat, întru tot puternice și necuprinse, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, munte sfânt și de Dumnezeu umblat; bucură-te, rug însuflețit și nears; bucură-te, ceea ce ești una lumii pod către Dumnezeu, care pe cei morți îi treci la viața veșnică! Bucură-te, neîntinată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 5.
Doamne, după Învierea Ta cea de a treia și după închinarea apostolilor, Petru a strigat către Tine: „Femeile au luat îndrăzneală, iar eu m-am temut; tâlharul, Dumnezeule, Te-a cuvântat, iar eu m-am lepădat de Tine. Oare mă vei mai chema pe mine încă ucenic, sau iarăși mă vei arăta vânător adâncului? Ci mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește".
Mărire…,
Doamne, în mijlocul celor osândiți Te-au pironit călcătorii de lege și cu sulița coasta Ta au împuns, o îndurate! Şi îngropare ai luat, Cel ce ai stricat porțile iadului, și ai înviat a treia. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine și au vestit apostolilor Învierea, prea înălțate Mântuitorule. Pe care Te laudă îngerii: Binecuvântate, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Neispitită de nuntă, mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie ai întors, te lăudăm credincioșii și ne închinăm Ție, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel de demult. Roagă-te și acum neîncetat, cu totul lăudată, prea sfântă, ca să ne mântuim noi.
Îndată Binecuvântările Învierii.
În acest timp, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
Ectenia mică, apoi Ipacoiul versului de rând.
De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea și cu dumnezeiasca înviere luminându-se la suflet, mironosițele au binevestit apostolilor: Vestiți întru neamuri Învierea! Domnul împreună lucrând cu minuni și dăruindu-ne nouă mare milă.
Treptele, vers 5.
Antifonul I.
Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba vicleană.
Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.
Antifonul II.
La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă păzească.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina, mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.
Antifonul III.
Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalț.
În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea cea întinată.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.
Prohimen, vers 5.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit (Ps 9,32).
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 5:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a opta a Învierii (Ioan 20,11-18).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50.
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Urmează cântarea Canonului.
(Între 15 ianuarie și 9 februarie se cântă Catavasiile Întâmpinării, pe tropar vers 3)..
Catavasia I
Pământul cel din adâncul mării uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi plăcut lui Dumnezeu cântând: Să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Catavasia III
Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câștigat-o cu scump sângele Tău.
După Ectenia mică, Condacul cuviosului Pavel, tropar vers 2.
Săvârșind trecerea cea secetoasă a vieții, purtătorule de Dumnezeu, ai cufundat pe vrăjmașii cei netrupești în căința lacrimilor tale, cuvioase Pavel, părintele nostru; și primind har de minuni roagă-te neîncetat pentru noi.
Sedealna Cuviosului, tropar vers 1.
Urmând desfătările lumii, din inimă, și iubind din suflet numai pe Dumnezeu, Pavel, ai luat în stăpânire pustiul ca pe o cetate de locuit; și încheindu-ți timpul cugetării celor adânci și stăruitoare, te-ai arătat ca un înger viețuind în trup. Pentru aceasta te cinstim.
Mărire…, a cuviosului Ioan, vers 3.
Părăsind avuția cea pieritoare și mărirea cea trecătoare, ai dobândit, fericite părinte, bogăția cea cerească și lauda cea cu adevărat veșnică. Pentru aceasta fericim sfântă adormirea ta și întru dânsa sărbătorind, strigăm ție: Pomenește-ne pe noi, preacuvioase Ioan, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Ca o vie nelucrată, Fecioară, Strugurele cel preafrumos ai odrăslit, Cel ce izvorăște nouă vinul mântuirii, care veselește sufletele și trupurile tuturor. Pentru aceasta, pe tine, ca pe o pricinuitoare a bunătății, fericindu-te pururea, împreună cu îngerul strigăm ție: Bucură-te cea plină de daruri.
Catavasia IV
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din preacurata Maică, în biserica măririi Tale Te-ai arătat ca un prunc, în braţe fiind purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Catavasia V
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii măririi fiind înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.
Catavasia VI
Strigat-a Ție bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
Ectenia mică, apoi, Condacul, pe tropar vers 5.
La iad Te-ai coborât, Mântuitorul meu, și porțile zdrobindu-le, ca un Atotputernic, pe cei morți ca un Ziditor împreună ai înviat; și boldul morții, Hristoase, l-ai frânt și Adam din blestem a fost mântuit, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, toți ne rugăm Ție: Mântuiește-ne pe noi, Doamne.
Icos
Auzind femeile graiurile îngerului, au încetat tânguirea, vesele făcându-se și, cutremurându-se, au văzut Învierea. Și iată, Hristos s-a apropiat de ele, zicând: Bucurați-vă! Îndrăzniți, Eu am biruit lumea și pe cei legați i-am eliberat. Deci, grăbiți-vă către ucenici, vestindu-le că voi merge mai înainte de voi în Galileea, ca să propovăduiesc. Pentru aceasta, toți strigăm către Tine: Mântuiește-ne pe noi, Doamne.
Catavasia VII
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Te-au numit Dumnezeu, şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălășluit, Te lăudăm, Dumnezeu-Cuvântul, cu bună credinţă, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
În focul cel mistuitor împreunându-se tinerii cei aleşi ai bunei credinţe, iar de văpaie nefiind vătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii cu cântări cinstind-o să o mărim!
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Catavasia IX
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi.
În lege, în umbră și în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii. Toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul cel întâi născut, pe Fiul Tatălui celui fără de început, pe Cel Unul- născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Luminătoarea Învierii (a 8-a).
Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.
Mărire..., a cuviosului Ioan.
Lăsând dorul părinților și bogăția cea trecătoare, ți-ai luat crucea ta și cu osârdie ai urmat lui Hristos, părinte Ioan și ucigându-ți patimile prin sihăstrie te-ai suit către nepătimire, și te rogi pentru noi de Dumnezeu purtătorule.
Şi acum..., a Născătoarei.
Pe Unul din Treime negrăit L-ai născut, Fecioară, pe Cel ce este îndoit în fire şi îndoit în lucrare şi Unul în persoană; deci pe Acesta roagă-L pururea pentru cei ce se închină ţie cu credinţă, că de toată viclenia dușmanilor să ne mântuim; că toţi acum la tine scăpăm, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare.
Îndată, pe versul 5, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8, vers 5.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi, ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Doamne, Împărate al veacurilor şi Făcătorule al tuturor, Cel ce pentru noi răstignire şi înmormântare cu trupul ai luat, ca pe toţi din iad să ne eliberezi, Tu eşti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune? Sau cine va vesti înfricoşătoarele Tale taine? Că întrupându-Te pentru noi, precum Însuţi ai voit, tăria puterii Tale ai arătat; cu crucea Ta tâlharului raiul ai deschis, și cu îngroparea Ta, încuietorile iadului ai zdrobit, iar cu învierea Ta toate le-ai îmbogăţit, Îndurate, mărire Ție.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Purtătoarele de mir femei la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, cu miruri au căutat să Te ungă pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu; şi graiurile îngerului auzind, cu bucurie s-au întors să vestească apostolilor lămurit, că ai înviat, Viaţa tuturor, şi ai dăruit lumii curăţire şi mare milă.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Străjerii mormântului Tău celui de Dumnezeu primitor au zis către iudei: O, sfatul vostru cel cu minte deşartă! Încercând să păziți pe Cel necuprins, în zadar v-aţi ostenit. Vrând să tăinuiți învierea Celui răstignit, deslușit o aţi arătat. O, adunarea voastră cea cu minte deşartă! Pentru ce vă sfătuiţi a tăinui iarăşi ceea ce nu se poate tăinui? Ci mai degrabă auziți de la noi și credeți adevărul celor întâmplate: Înger purtător de lumină coborându-se din cer, a răsturnat piatra; de a cărui frică eram cuprinși, ca amorțiți, și acela strigând, a zis femeilor purtătoare de mir, celor neîncrezătoare: Nu vedeți oare amorţirea străjerilor, dezlegarea peceţilor şi deşertarea iadului? Pentru ce căutați, ca pe un mort, pe Cel ce a surpat biruința iadului și acul morţii l-a sfărâmat? Ci mergând degrab, binevestiţi Apostolilor învierea, fără frică strigând: Cu adevărat a înviat Domnul, Cel ce are multă milă.
Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 8 propriu-zis.
Lacrimile Mariei nu în zadar s-au vărsat fierbinte; că iată s-a învrednicit şi de învăţătura îngerilor şi de vederea Ta, Isuse. Dar cugetă la cele pământeşti, ca o femeie neputincioasă; pentru aceasta a și fost oprită să se atingă de Tine, Hristoase. Dar, totuşi, propovăduitoare a fost trimisă învăţăceilor Tăi, cărora bunule vestiri le-a spus, vestindu-le suirea la moștenirea părintească. Cu care învredniceşte-ne şi pe noi de arătarea Ta, Stăpâne, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 5.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș