Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a XXXII-a după Rusalii

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a XXXII-a după Rusalii
  • 21 Ian 2017
  • 996

Duminica a 32-a după Rusalii

(a lui Zaheu vameșul).

22 ianuarie 2017

Sfântul Apostol Timotei și

Cuviosul Anastasie Persanul (+628).

(V 6; L 9; Ap 1 Timotei 4,9-15; Ev Luca 19,1-10)

 

 

Vecernia

 

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 6, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 6 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Biruinţă  având,. Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai înălţat, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Cel ce eşti între morţi liber; Cel ce izvorăşti viaţa din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Astăzi Hristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit; că toţi glăsuind cântarea, aşa să zicem: Izvorule al vieţii, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

De Tine, Doamne, Cel ce eşti în toată făptura, unde vom fugi noi păcătoșii? În cer? Însuţi locuieşti. În iad ? Moartea ai călcat. Întru adâncurile mării? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugăm: Cel ce ai înviat din morţi, indură-Te spre noi.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

În crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o preamărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răbdând crucea, cu moartea pe moarte ai zdrobit.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Mărire puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cel ce avea stăpânirea morţii; înnoitu-ne-ai prin crucea Ta, dăruindu-ne viaţă şi nestricăciune.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Îngroparea Ta, Doamne, legăturile iadului le-a rupt sfărmându-le; învierea cea din morţi lumea a luminat; Doamne, mărire Ție.

 

Apoi 2 Stihiri ale Apostolului, vers 1.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Cu razele Spiritului vădit fiind luminat, slujitorule al tainelor Timotei, te-ai arătat ca un luceafăr cu totul strălucitor și străbătând tot pământul și luminându-l cu harul. Iar acum roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Cugetătorule de Dumnezeu Timotei, din pârâul desfătării ai băut și ai adăpat cu cunoștință dumnezeiască pe cei ce doreau cu înfocare aceasta, asemânându-te cu Hristos. De Care acum cu bucurie te-ai apropiat ca să privești mărirea cea prealuminată a Treimii și pacea cea cu putere nemărginită.

 

Apoi 1 Stihiră a Cuviosului, vers 1.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Marginile lumii sărbătoresc acum minunile tale, făcătorule de minuni Anastasie; că Hristos, răsplătindu-te, te-a împodobit cu darul minunilor pe tine cel ce ai îndurat chinuri pentru El, și după moarte te-a învrednicit de mărirea cea nemuritoare și de fericire.

 

Mărire…, a Apostolului, vers 8.

Fiind sortit de mai înainte lui Dumnezeu și ucenic al înțeleptului Pavel, ai fost învățat cele dumnezeiești; în chip frumos viețuind și îmbrățișând în chip vădit neîndoielnic credința până la sânge, te-ai arătat arhiereu vrednic de credință al legăturilor noastre cu Dumnezeu, apostole Timotei. Drept aceea, înfruntând pe cei ce se închinau la idoli și chinuit fiind cu măciuci și cu pietre, ai câștigat cununile muceniciei. Pentru aceasta, preafericite, roagă-te pentru noi care săvârșim cu credință pomenirea ta cea preacinstită.

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 6  .

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul- Născut, Acelaşi din tine, cea curata a ieşit, în chip de negrăit întrupându-se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 6.

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri; şi pe noi, cei de pe pământ, învredniceşte-ne cu inimă curată să Te preamărim.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Porţile cele de aramă sfărmând şi încuietorile iadului frângând, ca un Dumnezeu atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta, şi noi lăudând grăim: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Din stricăciunea cea de demult vrând Hristos să ne îndrepteze, pe cruce s-a pironit, şi în mormânt a fost pus. Pe Care femeile purtătoare de mir cu lacrimi căutându-L, plângând au grăit: Vai nouă, Mântuitorul tuturor, cum ai primit a Te aşeza în mormânt? Şi aşezându-Te cu voia, cum Te-au furat, cum Te-ai mutat? In ce loc au ascuns trupul Tău cel de viaţa purtător? Ci Stăpâne. precum ai făgăduit, arată-Te nouă şi fă să înceteze tânguirea noastră cea cu lacrimi. Dar încă plângând ele, îngerul către dânsele a strigat: Plângerea potolindu-o, Apostolilor spuneţi că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Răstignindu-Te, precum ai voit, Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat cu mărire, ca un Dumnezeu,dăruind lumii viaţă fără de sfârșit şi mare milă.

 

Mărire…,  a cuviosului mucenic, antifon vers 2.

Mărit-ai, Hristoase, precum în Iudeea așa și în Babilon, puterea cinstitei Cruci; că prin aceasta au învățat sărbătorirea cea făcătoare de viață a învierii; și Crucea cea robită de dânșii s-a făcut lor eliberatoare de nebunia închinării la idoli. Mărturie de neînlăturat a minunilor este luptătorul Anastasie cel mărit, care este cinstit acum, săltând împreună cu îngerii și rugându-se pentru sufletele noastre.

Și acum…, a Născătoarei, vers 2.

O! minune mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut maică să nască fără bărbat, şi în braţe să poarte pe Cel ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce s-a născut; pe Care, ca pe un prunc, Preacurată, în braţe tale purtându-L, şi îndrăzneală de maică către Dânsul câștigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.

 

 

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 6.

Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Apoi, troparul apostolului, vers 4.

Bunătatea învățându-te și întru toate cumpătat fiind, îmbrăcându-te cu buna conștiință, precum i se cuvine unui sfânt, ai scos din vasul alegerii lucrurile tainice; și credința păzind, aceeași cale ai săvârșit,  apostole Timotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Mărire..., a cuviosului mucenic, vers 4.

Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Și acum..., al Născătoareii, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

 

Utrenia

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 6:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 6.

Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Apoi, troparul apostolului, vers 4.

Bunătatea învățându-te și întru toate cumpătat fiind, îmbrăcându-te cu buna conștiință, precum i se cuvine unui sfânt, ai scos din vasul alegerii lucrurile tainice; și credința păzind, aceeași cale ai săvârșit,  apostole Timotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Mărire..., a cuviosului mucenic, vers 4.

Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Și acum..., al Născătoareii, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 6.

Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii ce erau ascunşi: Ieşiţi lucrătorii viei; vestiţi cuvântul învierii. Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.

Mărire…,

Doamne, Maria Magdalena a stat înaintea mormântului Tău şi s-a tânguit plângând; şi crezându-Te pe Tine a fi grădinarul, a zis: Unde ai pus Viaţa cea veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul Heruvimilor? Că cei ce-L păzeau, de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine împreună grăiți: Cel ce ai fost între morți şi morţi i-ai înviat, mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Mai înainte a vestit Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu curată, cu totul fără prihană: că s-a coborât ca ploaia pe lână, Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, pe Mântuirea lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de dar.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 6.

Viaţa în mormânt a zăcut şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos; şi pe vrăjmașii Săi cu orbire lovindu-i, a înviat Domnul.

Mărire…,

Mai înainte a însemnat Iona înmormântarea Ta, iar Simeon a tâlcuit învierea cea dumnezeiască, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne; că Te-ai coborât ca un mort în mormânt, Cel ce ai stricat porţile iadului; şi ai înviat fără stricăciune, că un Stăpân, spre mântuirea lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, Cel ce de bunăvoie s-a pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult; şi înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

 

Treptele, vers 6.

Antifonul I.

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte: Miluieşte-mă, că să viez Ție.

Ai milă de noi nevrednicii, făcându-ne vase de folos, Ție, Cuvinte.

 

Mărire…, Şi acum…,

Prin Sfântul Spirit este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele ale pământului, îl avântă, îl înalţă, şi sus îl aşează.

 

Antifonul II.

De n-ar fi Domnul întru noi, nimenea nu ar putea învinge viclenia vrăjmașului; că cei ce biruiesc, de aici se înalță.

Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvinte. Vai mie! Cum voi scăpa de vrăjmași, iubitor de păcate fiind?

 

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Antifonul III.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, vrăjmașilor le sunt înfricoșători, şi tuturor spre minunare; că spre cele de sus privesc.

Spre fărădelegi mâinile nu şi le întinde cel ce are partea drepţilor, ajutor pe Tine avându-Te, Mântuitorule.

 

Mărire…, Şi acum…,

Sfântului Spirit se cuvine stăpânirea peste toţi. Acestuia se închină oştile cele de sus cu toată suflarea celor de jos.

 

Prohimen, vers 6.

Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi (Ps 79,2).

Stih: Cel ce paști pe Israel ia aminte (Ps 79,1).

Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 6:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a noua a Învierii (Ioan 20,19-31).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Urmează cântarea Canonului.

(Între 15 ianuarie și 9 februarie se cântă Catavasiile Întâmpinării, pe tropar vers 3)..

 

Catavasia I

Pământul cel din adâncul mării uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi plăcut lui Dumnezeu cântând: Să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

Catavasia III

Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câștigat-o cu scump sângele Tău.

 

După Ectenia mică, Sedealna Sfințilori, antifon vers 4.

Înfrumusețându-te cu dumnezeieștile haruri ai împodobit strălucita Mitropolie a efesenilor, apostole; că te-ai arătat propovăduitor cu dumnezeiescul Pavel, vestind mai întâi tuturor  cuvântul mântuirii. Drept aceea cu credință sărbătorim pomenirea ta.

 

Mărire…, a cuviosului mucenic, același vers.

Ca unul ce ai fost luminat la cuget de străluciri dumnezeiești, cugetătorule de Dumnezeu, părintele nostru, te-ai arătat preacinstit în mărirea desăvârșirii; că ai ajuns cu dumnezeiească înțelepciune cuvios în sihăstrie și mucenic prin sânge, Anastasie fericite; pentru aceasta și Hristos izvorăște întru tine harul minunilor.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Înoit-ai, Preacurată, cu dumnezeiască nașterea ta, firea cea muritoare a pământenilor stricată de patimi și ne-ai ridicat pe toți din moarte la viață nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie, toți te fericim, Fecioară preamărită, precum însați ai prorocit.

 

Catavasia IV

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din preacurata Maică, în biserica măririi Tale Te-ai arătat ca un prunc, în braţe fiind purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

 Catavasia V

Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii măririi fiind înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.

Catavasia VI

Strigat-a Ție bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 6.

Cu palma cea începătoare de viaţă, pe toţi cei morţi din adâncurile cele întunecoase înviindu-i, Dătătorul de viaţă, Hristos Dumnezeu, înviere a dăruit neamului omenesc; că este Mântuitorul tuturor, Învierea, Viaţa şi Dumnezeu a toate.

Icos

Crucea şi înmormântarea Ta, Dătătorule de viaţă, o lăudăm credincioşii şi i ne închinăm; că iadul l-ai legat, Cel ce eşti fără de moarte, ca un Dumnezeu atotputernic; şi morţii împreună i-ai înviat şi porţile iadului le-ai sfărâmat, şi puterea morţii o ai surpat, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pământenii, cu iubire Te preamărim pe Tine, Cel ce ai înviat şi ai frânt puterea vrăjmașului cea a tot păgubitoare, şi ai înviat pe toţi cei ce au crezut în Tine, şi lumea o ai scăpat de săgeţile şarpelui; şi ca Cel singur puternic de înşelăciunea vrăjmașului ne-ai mântuit. Pentru aceasta lăudăm cu evlavie învierea Ta, prin care ne-ai mântuit, ca un Dumnezeu a toate.

 

Catavasia VII

Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Te-au numit Dumnezeu, şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălășluit, Te lăudăm, Dumnezeu-Cuvântul, cu bună credinţă, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor împreunându-se tinerii cei aleşi ai bunei credinţe, iar de văpaie nefiind vătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(Acest tropar se repetă după fiecare stih)

Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

În Lege, în umbră și în Scriptură închipuire vedem noi credincioșii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul cel mai înainte-născut din Maică, fără ispită bărbătească Îl mărim.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a 9-a), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Uşile fiind încuiate, Stăpâne, dacă ai intrat pe Apostoli de Spirit preasfânt ai umplut, în chip de pace suflând peste ei; cărora le-ai dat și a lega şi a dezlega păcatele. Și după opt zile coasta şi mâinile Tale le-ai arătat lui Toma, cu care strigăm: Domn şi Dumnezeu Tu eşti.

 

Mărire..., a sfinților.

Doimea cea cu chip prealuminos, Timotei apostolul, cel împreună-șezător pe scaun cu Apostolii, și dumnezeiescul Anastasie, desfătarea sihaștrilor și lauda mucenicilor, strălucind astăzi mai luminat decât soarele, luminează toată lumea.

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Pe Fiul tău dacă L-ai văzut înviat din mormânt a treia zi, dumnezeiască mireasă, Preasfântă Fecioară, ai lepădat toată durerea pe care, ca o Maică, ai suferit, când L-ai văzut pătimind. Și de bucurie umplându-te, cu învățăceii Lui cinstindu-L, îl auzi pe El. Pentru aceasta, pe cei ce te mărturisesc pe tine de Dumnezeu Născătoare, miluiește-i.

 

Îndată, pe versul 6, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 6.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este poporului Tău; și într-însa nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Cu Tatăl şi cu Spiritul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă învierea Ta.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Doamne, mare şi înfricoşătoare este taina învierii Tale; că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte stricând, ca pe Adam   să-l mântuiești. Pentru aceasta, în ceruri îngerii saltă şi pe pământ oamenii preamăresc milostivirea Ta ce s-a făcut cu noi, Iubitorule de oameni.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

O, călcătorilor de lege iudei! Unde sunt peceţile şi arginţii pe care i-aţi dat ostaşilor? Nu s-a furat Comoara, ci a înviat, ca un puternic; iar voi v-aţi ruşinat, lepădând pe Hristos Domnul măririi, Cel ce a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat din morţi. Acestuia să ne închinăm.

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Pecetluit fiind mormântul, cum vi s-a furat, iudeilor, care ați așezat străjeri și semne ați pus? Prin uşile încuiate a trecut Împăratul. Sau ca pe un mort arătaţi-L, sau ca unui Dumnezeu închinaţi-vă împreună cu noi, cântând: Mărire Crucii Tale, Doamne, şi învierii Tale.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

La mormântul Tău cel primitor de viaţa, femeile purtătoare de mir tânguindu-se au ajuns, Doamne; şi miruri aducând, trupul Tău cel preacurat căutau să-L ungă; şi au aflat înger purtător de lumină şezând pe piatră, şi către dânsele grăind şi zicând: Pentru ce plângeți pe Cel ce din coastă a izvorât lumii viaţa? Ce căutaţi, ca pe un mort, în mormânt, pe Cel fără de moarte? Ci, mai degrabă alergând, spuneţi învăţăceilor Lui bucuria cea a toată lumea, a măritei Lui învieri. Întru care luminându-ne şi pe noi, Mântuitorule, dăruieşte-ne curăţire şi mare milă.

 

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 2.

Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria și nepricepându-se cum le va fi ca să-și împlinească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată și un dumnezeiesc tânăr potolind tulburarea sufletelor lor. Că a zis: A înviat Isus Domnul. Pentru aceasta, propovăduiți propovăduitorilor Lui învățăcei, să meargă în Galileea și-L vor vedea pe El înviat din morți, ca pe Dătătorul de viață și Domnul.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 6.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș