Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a II-a din Post

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a II-a din Post
  • 18 Mar 2017
  • 458

Duminica a 2-a din Postul Mare

(Vindecarea slăbănogului din Capernaum;

a Sfântului Grigorie Palama).

12 martie 2017

Cuviosul Teofan Mărturisitorul (+817);

Sfântul Grigorie Dialogul, papa Romei (+604);

Sfântul Simeon Noul-Teolog (+1021).

(V 5; L 5; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;

Ap Evrei 1,10-14;2,1-3; Ev Marcu 2,1-12)

 

Vecernia

 

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiră a lui Anatolie (ale Învierii), pe versul 5 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți"! și celor din întuneric: ,,Descoperiți-vă!”

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Pe Hristos. Începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că înviind din morţi, lumea din rătăcire a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost zdrobit.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Străjerii erau învăţaţi de cei fărădelege: Tăinuiţi învierea lui Hristos, şi luaţi arginţii şi ziceţi: Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Dar cine a văzut, cine a auzit pe mort să-l fure vreodată? Și mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce şi-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Învăţaţi-vă zisele prorocilor şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Răscumpărătorul lumii şi cel Atotputernic.

 

Apoi, 4 Stihiri ale Sfântului, vers 2.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Cu ce cântări de laudă vom lăuda pe Ierarhul? Trâmbiţa teologiei, gura cea însuflată de focul darului, cinstitul locaş al Spiritului, stâlpul Bisericii cel nemişcat, bucuria cea mare a lumii, râul înţelepciunii, sfeşnicul luminii, steaua cea luminoasă, care luminează făptura.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Cu ce cântări de laudă vom lăuda pe Ierarhul? Trâmbiţa teologiei, gura cea însuflată de focul darului, cinstitul locaş al Spiritului, stâlpul Bisericii cel nemişcat, bucuria cea mare a lumii, râul înţelepciunii, sfeşnicul luminii, steaua cea luminoasă, care luminează făptura.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Cu ce flori de laude vom încununa pe ierarhul? Pe apărătorul adevăratei evlavii şi potrivnicul nelegiuirii, pe ocrotitorul cel călduros al credinţei, pe marele conducător şi învăţător; lira cea plină de bun sunet a Spiritului, limba cea strălucitoare ca aurul, izvorul care izvorăşte ape de vindecări credincioşilor; pe marele şi minunatul Grigorie.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Cu ce buze, noi pământenii, vom lăuda pe ierarhul? Pe învăţătorul Bisericii, pe vestitorul dumnezeieştii lumini, pe cunoscătorul tainei celei cereşti a Treimii. Podoaba cea mare a călugărilor; pe cel ce a strălucit cu fapta şi cu gândirea la cele de sus; lauda Tesalonicului, care are în ceruri pe cel din aceeaşi cetate, pe izvorâtorul de mir, dumnezeiescul şi preaminunatul Dimitrie.

 

Mărire…, vers 6.

Cuvioase de trei ori fericite, preasfinte părinte, păstorule cel bun şi ucenic al Maimarelui păstorilor, Hristos, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi; însuţi şi acum Grigorie de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru, cu rugăciunile tale cere să se dăruiască nouă mare milă.

 

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5  .

În Marea Roșie chipul Miresii celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărțitorul apei, iar aici Gavriil, slujitorul minunii; atunci adâncul l-a trecut pedestru, neudat, Israel, iar acum pe Hristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești, și mai înainte ai fost, și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 5.

Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat și de ceruri nu Te-ai despărțit, în glasuri de cântări Te mărim; că crucea și moartea ai luat pentru neamul omenesc, ca Domnul cel iubitor de oameni; şi prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât; și cu trupul moartea ai luat, nemurire nouă dăruindu-ne, și, sălășluindu-Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Mai presus de înţelegere este răstignirea Ta și coborârea în iad, Iubitorule de oameni! Că, prădând iadul, ai înviat împreună cu Tine, întru mărire, pe cei legați de demult; raiul deschizându-1, i-ai învrednicit a-1 primi pe dânsul. Pentru aceasta și nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăție păcatelor, învrednicindu-ne a fi locuitori raiului, ca un Îndurat.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat și a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre cele trupești vindecă-le și ne ridică din greșelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, și ne mântuiește.

 

Mărire…,  vers 8.

Limba cea trează spre învăţătură, răsunând în urechile inimilor, ridică sufletele celor nepăsători, şi prin cuvintele tale cele grăitoare de Dumnezeu scară se află, suind pe cei de pe pământ la Dumnezeu. Pentru aceasta, Grigorie, minunea Tesaliei, nu înceta rugându-te lui Hristos, să lumineze cu dumnezeiasca lumină pe cei ce te cinstesc pe tine.

 

Și acum…, a Născătoarei, vers 8.

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai născut cu trup, Maica Dumnezeului celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de greșeli; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

 

 

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 5.

Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.

 

Mărire..., al sfântului, vers 8.

Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba călugărilor, apărătorule cel nebiruit ale teologilor; făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururi să se mântuiască sufletele noastre.

 

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

 

Utrenia

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând  5:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 5.

Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.

Mărire..., al sfântului, vers 8.

Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba călugărilor, apărătorule cel nebiruit ale teologilor; făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururi să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 5.

Crucea Domnului să o lăudăm, sfânta îngropare cu cântări să o cinstim și Învierea Lui să o preamărim; că a înviat pe cei morți, ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morții și tăria diavolului, iar celor din iad lumină le-a răsărit.

 

Mărire…,

Doamne, mort Te-ai numit, Cel ce ai omorât moartea; în mormânt Te-ai așezat Cel ce ai deșertat mormintele. Sus, ostașii au străjuit mormântul, jos, pe morții cei din veac i-ai înviat, întru tot puternice și necuprinse, Doamne, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Bucură-te, munte sfânt și de Dumnezeu umblat; bucură-te, rug însuflețit și nears; bucură-te, ceea ce ești una lumii pod către Dumnezeu, care pe cei morți îi treci la viața veșnică! Bucură-te, neîntinată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 5.

Doamne, după Învierea Ta cea de a treia și după închinarea apostolilor, Petru a strigat către Tine: „Femeile au luat îndrăzneală, iar eu m-am temut; tâlharul, Dumnezeule, Te-a cuvântat, iar eu m-am lepădat de Tine. Oare mai chema-mă-vei pe mine încă ucenic, sau iarăși mă vei arăta vânător adâncului? Ci mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește".

 

Mărire…,

Doamne, în mijlocul celor osândiți Te-au pironit călcătorii de lege și cu sulița coasta Ta au împuns, o îndurate! Şi îngropare ai luat, Cel ce ai stricat porțile iadului, și ai înviat a treia. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine și au vestit apostolilor Învierea, prea înălțate Mântuitorule. Pe care Te laudă îngerii: Binecuvântate, Doamne, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Neispitită de nuntă, mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie ai întors, te lăudăm credincioșii și ne închinăm Ție, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel de demult. Roaga-te și acum neîncetat, cu totul lăudată, prea sfântă, ca să ne mântuim noi.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Stih: Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale! (Ps 118,12).

(Acest stih se repetă înaintea fiecărui tropar).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.

Pentru ce miruri, prin milostivire cu lacrimi amestecaţi, o, uceniţelor? Grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt către mironosiţe. Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci apostolilor spuneţi Învierea.

Mironosiţele femei cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…,

Închinămu-ne Tatălui şi Fiului acestuia şi Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt! Sfânt! Sfânt eşti Doamne!

Şi acum…,

Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică, Ipacoiul

De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea și cu dumnezeiasca înviere luminându-se la suflet, mironosițele au binevestit apostolilor: Vestiți întru neamuri Învierea! Domnul împreună lucrând cu minuni și dăruindu-ne nouă mare milă.

 

Treptele, vers 5.

Antifonul I.

Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba vicleană.

Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.

 

Antifonul II.

La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.

Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă păzească.

Mărire…, Şi acum…

Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina, mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.

 

Antifonul III.

Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalț.

În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea cea întinată.

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.

Prohimen, vers 5.

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit (Ps 9,32).

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit.

 

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe tropar vers 5:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a cincia a Învierii (Luca 24,12-35).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.

Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

 

Urmează cântarea Canonului.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

După Ectenia mică, Condac, tropar vers 4.

Acum s-a arătat vremea cea de lucrare, lângă uşi stă judecata; să ne ridicăm dar postind, să aducem lacrimi de umilinţă, împreunate cu milostenie, strigând: Greşit-am mai mult decât nisipul mării. Ci iartă, Făcătorule al tuturor, ca să luăm cununile nestricăciunii.

 

Apoi, sedealna pe antifon vers 4.

Înşelătoria celor rău credincioşi ai ars-o, înţelepte, şi credinţa dreptcredincioşilor bine ai arătat-o şi ai luminat lumea. Pentru aceasta purtător de biruinţă te-ai arătat, stâlp Bisericii şi arhiereu adevărat. Deci nu înceta rugându-te lui Hristos, să ne mântuiască pe noi toţi.

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei,  acelaşi vers.

Primeşte degrab rugăciunile noastre, stăpână, şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă cu totul fără prihană. Stinge supărările hulitorilor, doboară vicleniile şi surpă, Preacurată, îndrăzneala celor rău credincioşi, care se înarmează asupra servilor tăi.

 

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.

Pe tine, organul înţelepciunii, cel sfinţit şi dumnezeiesc, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie de Dumnezeu grăitorule. Ci, cel ce stai ca o mintea înaintea Minţii celei dintâi, către El îndreptează mintea noastră, părinte Grigorie, ca să strigăm ţie: Bucură-te propovăduitorule al harului.

Icos

Înger te-ai arătat pe pământ, vestind oamenilor cele dumnezeieşti, ce nu se pot grăi. Că având minte omenească şi trup, cu glasuri ca ale celor fără de trupuri ne-ai făcut pe noi de ne-am minunat, de Dumnezeu grăitorule, a striga ţie acestea: Bucură-te, cel prin care a fost alungat întunericul; Bucură-te, cel prin care a venit lumina; Bucură-te, vestitorule al Dumnezeirii celei nezidite; Bucură-te, văditorule al celei zidite şi nebune cu adevărat; Bucură-te, cel ce ai spus că firea lui Dumnezeu este înălţime neajunsă; Bucură-te, cel ce ai zis că lucrarea Lui este adâncime care nu se poate lesne vedea; Bucură-te, că preamărirea lui Dumnezeu ai binevestit-o; Bucură-te, că părerile făcătorilor de rele le-ai mustrat; Bucură-te, luminătorule, cel ce ai arătat Soarele; Bucură-te, paharule care dai băutură nemuritoare; Bucură-te, prin care străluceşte adevărul; Bucură-te, prin care s-a întunecat minciuna; Bucură-te, propovăduitorule al harului!.

 

Catavasia VII

Înţelepţii  lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată  lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a 5-a), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Viaţa şi Calea, Hristos, din morţi înviind, a călătorit împreună cu Cleopa şi cu Luca, de care a şi fost cunoscut în Emaus, la frângerea pâinii; ale căror suflete şi inimi erau arzând, când la grăia lor pe cale şi la tâlcuiau Scripturile ce erau pentru El. Cu care să strigăm: A înviat şi s-a arătat lui Petru.

Mărire...,

Bucură-te, lauda părinţilor, gura teologilor, sălăşluirea tăcerii, casa înţelepciunii, căpetenia învăţătorilor, adâncul cuvântului. Bucură-te, organul lucrării, înălţimea gândirii la cele de sus, vindecătorule al bolilor omeneşti. Bucură-te, locaşul Spiritului, viu fiind şi după moarte, părinte.

Şi acum..., a Născătoarei.

Doamnă , a tuturor stăpână, apucă înainte întru primejdii, sârguieşte întru necazuri, fii de faţă în nevoi; ca să nu ne apuce pe noi în ziua sfârşitului nici satana, nici iadul, nici pieirea. Ci să stăm toţi nevinovaţi înaintea înfricoşătorului scaun al Fiului tău, o, Maica lui Dumnezeu, stăpână! Că pe câte le voieşti le şi faci.

 

Îndată, pe versul 5, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 5, pe versul 5, propriu-zis.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele noastre.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi, ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. 

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Doamne, împărate al veacurilor și făcătorul tuturor, Cel ce pentru noi răstignire și îngropare cu trupul ai luat, ce pe noi pe toți să ne slobozești; tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

 

Apoi, 3 stihiri ale sfântului, vers 1.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Fericită viaţă ai petrecut în lume, şi acum te veseleşti împreună cu mulţimile celor fericiţi, şi pe pământul celor blânzi ca un blând locuieşti, ierarhe Grigorie. Îmbogăţindu-te de la Dumnezeu cu darul minunilor, care dai celor ce te cinstesc pe tine.

Stih: Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecata (Ps 36,30).

Dogmele dreptei credinţe le-ai sădit, tăind, fericite, spinii relei învăţături, şi sămânţa credinţei bine înmulţindu-o, cu ploaia cuvintelor tale spic însutit ai adus lui Dumnezeu, ca un plugar iscusit.

Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps 48,1).

De strălucirea vieţii tale celei fără prihană s-au mirat mulţimile îngerilor şi ale oamenilor, fericite; că de bunăvoie te-ai arătat tare nevoitor şi pustnic şi arhiereu şi vrednic slujitor lui Dumnezeu şi prieten adevărat.

Stihira Triodului, vers 6.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Celor ce umblă întru întunericul păcatelor, ai răsărit lumină, Hristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziua cea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie: Scoală-Te, Dumnezeule, ai milă de noi.

 

Mărire..., Stihira Triodului, vers 6.

Celor ce umblă întru întunericul păcatelor, ai răsărit lumină, Hristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziua cea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie: Scoală-Te, Dumnezeule, ai milă de noi.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar vers 5.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș

Știri din aceeași categorie