Papa Francisc: Angelus (9 iulie 2017)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În Evanghelia de astăzi Isus spune: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă" (Mt 11,28). Domnul nu rezervă această frază vreunuia dintre prietenii săi, nu, ci o adresează "tuturor" celor care sunt osteniţi şi împovăraţi de viaţă. Şi cine se poate simţi exclus de la această invitaţie? Domnul ştie cât de grea poate să fie viaţa. Ştie că multe lucruri obosesc inima: dezamăgiri şi răni din trecut, poveri de purtat şi necazuri de suportat în prezent, incertitudini şi preocupări pentru viitor.
În faţa la toate acestea, primul cuvânt al lui Isus este o invitaţie, o invitaţie de a ne mişca şi a reacţiona: "Veniţi". Greşeala, când lucrurile merg rău, este de a rămâne unde suntem, ghemuiţi acolo. Pare evident, dar cât de dificil este a reacţiona şi a ne deschide! Nu este uşor. În momentele întunecate ne este natural să stăm cu noi înşine, să rumegăm despre cât de nedreaptă este viaţa, despre cât de ingraţi sunt ceilalţi şi cât de rea este lumea, şi aşa mai departe. Toţi ştim asta. Uneori am îndurat această experienţă urâtă. Dar astfel, închişi în noi înşine, vedem totul în negru. Atunci ajungem chiar să familiarizăm cu tristeţea, care devine ceva al casei : acea tristeţe ne dărâmă, este un lucru urât această tristeţe. În schimb Isus vrea să ne scoată afară din aceste "nisipuri mişcătoare" şi de aceea îi spune fiecăruia: "Vino!" - "Cine?" - "Tu, tu, tu...". Calea de ieşire este în relaţie, în a întinde mâna şi în a ridica privirea spre cel care ne iubeşte cu adevărat.
De fapt, a ieşi din noi nu este suficient, trebuie să ştim unde să mergem. Pentru că atâtea ţinte sunt iluzorii: promit odihnă şi distrag numai un pic, asigură pace şi dau distracţie, lăsând după aceea în singurătatea de dinainte, sunt "focuri de artificii". Pentru aceasta Isus indică unde să mergem: "Veniţi la mine". Şi de atâtea ori, în faţa unei poveri a vieţii sau a unei situaţii care ne îndurerează, încercăm să vorbim despre asta cu cineva care să ne asculte, cu un prieten, cu un expert... Este un mare bine să facem asta, dar să nu-l uităm pe Isus! Să nu uităm să ne deschidem Lui şi să-i relatăm viaţa, să-i încredinţăm persoanele şi situaţiile. Probabil că există "zone" din viaţa noastră pe care niciodată nu i le-am deschis Lui şi care au rămas întunecate, pentru că n-au văzut niciodată lumina Domnului. Fiecare dintre noi are propria istorie. Şi dacă cineva are această zonă întunecată, căutaţi-l pe Isus, mergeţi la un misionar al milostivirii, mergeţi la un preot, mergeţi... Dar mergeţi la Isus şi povestiţi asta lui Isus. Astăzi El spune fiecăruia: "Curaj, nu te opri în faţa greutăţilor vieţii, nu te închide în faţa fricilor şi a păcatelor, ci vino la mine!".
El ne aşteaptă, ne aşteaptă mereu, nu pentru a ne rezolva problemele în mod magic, ci pentru a ne întări în problemele noastre. Isus nu ne ridică poverile vieţii, ci neliniştea din inimă; nu ne ia crucea, ci o poartă cu noi. Şi cu El orice povară devine uşoară (cf. v. 30), pentru că El este odihna pe care o căutăm. Când intră Isus în viaţă, vine pacea, aceea care rămâne şi în încercări, în suferinţe. Să mergem la Isus, să-i dăm timpul nostru, să-l întâlnim în fiecare zi în rugăciune, într-un dialog încrezător, şi personal; să familiarizăm cu Cuvântul său, să redescoperim fără frică iertarea sa, să ne săturăm cu Pâine vieţii: ne vom simţi iubiţi, ne vom simţi şi mângâiaţi de El.
El însuşi ne cere asta, aproape insistând. Repetă asta şi la sfârşitul Evangheliei de astăzi: "Învăţaţi de la mine [...] şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (v. 29). Şi astfel, învăţăm să mergem la Isus şi, în timp ce în lunile de vară vom căuta un pic de odihnă de la ceea ce oboseşte trupul, să nu uităm să găsim adevărata odihnă în Domnul. Să ne ajute în asta Fecioara Maria Mama noastră, care mereu se îngrijeşte de noi când suntem obosiţi şi împovăraţi şi ne însoţeşte la Isus.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din diferite ţări. Sunteţi curajoşi voi, cu soarele acesta, cu această căldură, în piaţă. Bravo!
Îndeosebi îi salut pe credincioşii polonezi veniţi cu bicicleta de la Chelm, Arhidieceza de Lublin (Polonia), cu o amintire şi pentru marele pelerinaj pe care astăzi îl face familia poloneză de la Radio Maria îl face la sanctuarul din Częstochowa. Să însoţim acest pelerinaj al poporului polonez cu toţii împreună cu un "Bucură-te, Marie".
[Bucură-te, Marie...]
Primesc cu bucurie Surorile Slujitoare al Sfintei Fecioare Neprihănite şi binecuvântez lucrările capitulului lor general, care începe astăzi; precum şi pe preoţii din diferite ţări participanţi la cursul pentru formatori de seminar organizat de Institutul Sacerdos din Roma.
Un salut special tinerilor din corul "Puzangalari" - care înseamnă "speranţă" - din Taiwan. Mulţumesc pentru cântarea voastră! Precum şi corului alpin din Palazzolo sull'Oglio; şi credincioşilor din Conversano.
Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Francisc
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
