(Toate ale sărbătorii; Ap Fil 2,5-11; Ev Lc 10,38-42; 11,27-28)
Vecernia
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul prescris, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Psalmul 140, pe versul 6, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc.
Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Se pun Stihirile pe 8.
Pe versul 6 propriu-zis..
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Astăzi Dumnezeu cel ce se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ Luiși mai înainte și-a gătit. Cel ce a întărit cu înțelepciunea cerurilor, cer însuflețit cu iubirea de oameni și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa. Dumnezeul minunilor și nădejdea celor fără nădejde, Doamne, mărire Ție (de două ori).
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă popoare: căci iată cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții din pântece sterp a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către răsărituri așteaptă intrarea Preotului celui mare. Singura care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre (de două ori)..
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Măcar că prin vrerea lui Dumnezeu și alte fericite femei sterpe au odrăslit, dar Maria a strălucit mai presus decât toți cei născuți, cu dumnezeiască cuviință. Căci din Maică neroditoare în chip preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire; singură fiind ușă a Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând încuiată a păzit-o. Și toate cu înțelepciune tocmindu-le, precum Însuși știe, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Astăzi ușile cele sterpe se deschid și dumnezeiasca ușă cea feciorească merge înainte. Astăzi începe darul a rodi, arătând lumii pe Maica lui Dumnezeu; prin care cele pământești cu cele cerești se împreună, spre mântuirea sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Astăzi este începătura bucuriei a toată lumea; astăzi au suflat vânturi mai înainte vestitoare de mântuire. Nerodirea firii noastre se dezleagă: căci cea stearpă se arată Maică a celei ce a rămas fecioară și după nașterea Ziditorului. Din aceea s-a întrupat cu firea cea străină Cel din fire Dumnezeu, și celor rătăciți, prin trupul Său, mântuire lucrează: Hristos iubitorul de oameni și Mântuitorul sufletelor noastre.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Astăzi Ana cea stearpă naște pe fiica lui Dumnezeu, cea mai înainte aleasă din toate neamurile, spre a fi locaș lui Hristos Dumnezeu, Împăratul tuturor și Ziditorul, spre plinirea dumnezeieștii rânduieli. Prin aceasta iarăși ne-am zidit noi pământenii și ne-am înnoit din stricăciune spre viața cea neîncetată.
Mărire…, Şi acum…, vers 6.
Astăzi Dumnezeu cel ce se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ Luiși mai înainte Și-a gătit. Cel ce a întărit cu înțelepciunea cerurilor, cer însuflețit cu iubirea de oameni și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa. Dumnezeul minunilor și nădejdea celor fără nădejde, Doamne, mărire Ție.
În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Prohimenul şi stihul zilei, vers 7.
Dumnezeule, sprijinitorul meu ești Tu și mila Ta mă va întâmpina (Ps 58,10).
Stih: Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se ridică împotriva mea mântuiește-mă (Ps 58,1 ).
Dumnezeule, sprijinitorul meu ești Tu și mila Ta mă va întâmpina .
Urmează cele 3 paremii.
P.: Înțelepciune.
C.: De la Facere (28,10-17), citire.
P.: Să luăm aminte.
Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran.
Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea.
Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.
Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.
Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".
Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!"
Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"
P.: Înțelepciune.
C.: Din proorocia lui Iezechiel (43,26-27; 44,1-4), citire.
P.: Să luăm aminte.
Așa grăiește Domnul:
"Şapte zile să facă ispăşire pentru jertfelnic, să-l cureţe şi să-l sfinţească.
Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi".
Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă.
Şi mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.
Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi".
După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit, şi iată slava Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.
P.: Înțelepciune.
C.: De la Pilde (9,1-11), citire.
P.: Să luăm aminte.
Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
"Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
"Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"
Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
Apoi, preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoar, apoi, rugăciunea:
Învredniceşte-ne, Doamne,,,, și Ectenia celor șase cereri
Dacă se face Litie.
Stihirile, pe vers propriu-zis.
Vers 1:
Începutul mântuirii noastre, popoare, astăzi s-a făcut; căci iată cea mai înainte rânduită din neamurile cele de demult, Maica și Fecioara, și locașul lui Dumnezeu, din cea stearpă a se naște purcede; floare și toiag din rădăcina lui Iesei a răsărit. Să se veselească Adam, strămoșul și Eva să se bucure cu bucurie; că iată cea zidită din coasta lui Adam, pe fiica și nepoata o fericește arătat. Că mi s-a născut mie mântuirea, prin care din legăturile iadului mă vor slobozi. Să se bucure David lovind în lăută și să binecuvânteze pe Dumnezeu, că iată Fecioara iese din pântece neroditor, spre mântuirea sufletelor noastre.
Vers 2:
Veniți toți iubitorii de feciorie, și poftitori de curăție; veniți de primiți cu dragoste lauda fecioriei; izvorul vieții ce curge din piatră tare. Și rugul cel din cea fără de fii, care nu s-a ars de Focul cel fără materie, Care curățește și luminează sufletele noastre.
Vers 2:
Acesta este glasul lui Ioachim și al Anei ce sărbătorește în taină, bucurați-vă împreună cu noi zicând, Adame și Eva, astăzi; căci nouă, căror de demult prin călcarea poruncii ni s-a încuiat raiul, rod preamărit ni s-a dat, fiica lui Dumnezeu, Maria, deschizând nouă tuturor intrarea.
Vers 2:
Cea mai înainte rânduită împărăteasa tuturor, locașul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Anei astăzi a ieșit; dumnezeiască petrecere a Ființei celei pururea veșnice; prin Care iadul cel fără de rușine s-a călcat, și Eva cu tot neamul la viață este adusă. Acesteia după vrednicie să-i strigăm: Fericită ești tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Mărire..., Și acum..., vers 8.
În ziua cea binevestită a sărbătorii noastre să trâmbițăm sufletește; că cea din sămânța lui David, Maica Vieții astăzi se naște, stricând întunericul; Ceea ce este înnoirea lui Adam și chemarea Evei, și izvorul nestricăciunii, prin care noi ne-am îndumnezeit și din moarte ne-am mântuit. Cu Gavriil să strigăm către dânsa credincioșii: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar, Domnul este cu tine; prin tine dăruindu-ne nouă mare milă.
Urmează Ectenia specială a Litiei.
Dacă nu se face Litie, îndată după Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 4
Bucuria a toată lumea din cei drepți a răsărit nouă, din Ioachim și din Ana, Prealăudata Fecioară. Care pentru prea multa ei curăție, Biserica lui Dumnezeu însuflețită s-a făcut, și singura cu adevărat de Dumnezeu Născătoare este mărturisită. Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, pace lumii trimite și sufletelor noastre mare milă.
Stih: Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta (Ps. 44,12).
Prin mai-înainte-vestirea îngerului, rod preacinstit din drepții Ioachim și Ana ai ieșit astăzi, Fecioară. Cer și scaun dumnezeiesc și locaș de curăție, bucurie vestind la toată lumea, Ceea ce ești solitoare a vieții noastre și pierderea blestemului, Dătătoare de binecuvântare. Pentru aceasta întru nașterea ta, de Dumnezeu chemată Fecioară, cere pace și sufletelor noastre mare milă.
Stih: Feței Tale se vor ruga mai marii poporului (Ps. 44,14b).
Ana cea stearpă și neroditoare, astăzi să bată din palme; să se împodobească cele pământești, împărații să salte, preoții întru binecuvântări să se veselească și să sărbătorească toată lumea, căci iată împărăteasa și mireasa cea fără prihană a Părintelui, din rădăcina lui Iesei a odrăslit. De acum femeile nu vor mai naște fii întru întristare, căci bucuria a înflorit și Viața tuturor oamenilor în lume viețuiește. De acum darurile lui Ioachim nu se vor mai întoarce înapoi, căci plângerea Anei întru bucurie s-a prefăcut. Bucurați-vă împreună cu mine zicând, tot alesul Israel, că iată mi-a dat mie Domnul locaș însuflețit, al dumnezeieștii măririi Lui, spre veselia cea de obște și bucuria, și mântuirea sufletelor noastre.
Mărire…, Şi acum…, vers 8.
Veniți toți credincioșii să alergăm către Fecioara; că iată se naște cea din pântece mai înainte rânduită a fi maica Dumnezeului nostru; cămara fecioriei, toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit din rădăcina lui Iesei; propovăduirea proorocilor, odrasla drepților Ioachim și Ana se naște adică, și Biserica cu a sa cuviință se împodobește; Biserica cea sfântă, locașul lui Dumnezeu, organul fecioriei, cămara cea împărătească, întru care taina cea preamărită a unirii celei negrăite a firilor ce s-au adunat împreună desăvârșit s-a lucrat întru Hristos. Căruia închinându-ne, lăudăm nașterea Fecioarei cea cu totul fără prihană.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32 și celelalte.
Troparul, vers 4.
Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică (de 3 ori).
Preotul face Încheierea.
Utrenia
După obișnuitul început, cântăreții pe melodia troparului versului 4:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă ; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, vers 4.
Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică (de 3 ori).
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 4.
Strigă Davide, ce ți s-a jurat ție Dumnezeu? Cele ce s-au jurat mie, zice, iată a și plinit: din rodul pântecelui meu dându-mi pe Fecioara, din care Ziditorul Hristos, Adam cel nou, s-a născut Împărat pe scaunul meu, și împărățește astăzi Cel ce are împărăție neclintită. Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.
Mărire…, Și acum…, tot aceasta.
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, vers 4.
Din rădăcina lui Iesei și din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu Maria se naște astăzi nouă, și se înnoiesc și se îndumnezeiesc toate. Bucurați-vă împreună cu mine cerul și pământul, lăudați-o pe dânsa moștenirile neamurilor. Ioachim se veselește și Ana sărbătorește strigând: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.
Îndată se cântă Polieleul.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Îndată Stihurile alese din psalmi cu Mărimurile (Pripelele) polieleului.
Stih 1: Adu-Ți aminte, Doamne, de David și de toate blândețile lui (Ps 131,1).
Pripeală: Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.
(Această pripeală se repetă după fiecare stih).
Stih 2: Lucruri preamărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu (Ps 86,2).
Stih 3: Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău (Ps 131,11).
Stih 4: Cel Preaînalt a sfințit locașul Său; Dumnezeu este în mijlocul cetății, de aceea nu se va clătina (Ps 45,4-5).
Stih 5: Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7).
Stih 6: Binecuvântat este Dumnezeu în veac și în veacul veacului (Ps 88,52).
Mărire…, a Treimii.
Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.
În timpul cântării Polieleului și a Pripelelor, preotul cădește altarul și toată biserica.
După Ectenia mică, Sedealna Polieleului, vers 8.
Să se bucure cerul și pământul să se veselească, căci cerul lui Dumnezeu pe pământ s-a născut din făgăduință, dumnezeiasca Mireasă. Cea stearpă pe prunca Maria hrănește cu lapte, și se bucură de nașterea ei Ioachim, zicând: Toiag s-a născut mie, din care a odrăslit floarea Hristos, din rădăcina lui David. Cu adevărat minune preamărită.
Mărire..., Și acum...., tot aceasta.
Apoi, se cântă prima serie a antifonului, vers 4.
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinați veţi fi de Domnul; că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.
Mărire…,
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.
Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.
Prohimen, vers 4.
Pomeni-voi numele Tău, în tot neamul și neamul (Ps. 44, 20).
Stih: Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului (Ps. 44,1).
Pomeni-voi numele Tău, în tot neamul și neamul.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 4:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul întru sfinții Lui! (Ps 148,1).
Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după Luca (1,39-49 și 56), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Spirit Sfânt,
Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
Şi s-a bucurat soiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Îndată, Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…, tot aceasta.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă popoare; căci iată cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții din pântece sterp a ieșit; și ceea ce s-a născut ușă către Răsărit, așteaptă intrarea Preotului celui mare. Singura care aduce pe singurul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
Preotul rostește Ectenia :
Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, a cărei naștere o sărbătorim astăzi, cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului prooroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lădaților Apostoli Petru și Pavel; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.
Cântăreții : Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Preotul, cu glas înalt :
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții : Amin.
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.
Catavasia III
Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum, Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi întărire.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.
Ipacoiul, vers 2.
Ușă neumblată, păzită unuia Dumnezeului nostru, proorocul pe sfânta Fecioară a numit-o; prin care a trecut Domnul cel preaînalt, și ieșind, iarăși pecetluită a lăsat-o; scăpând din stricăciune viața noastră.
Sau această sedealnă, vers 4.
Fecioara Maria și Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al Luminii, astăzi a strălucit nouă și din cei drepți a ieșit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta glăsuind să strigăm cu îndrăzneală, către cea singură curată: Bucurie vestește nașterea ta la toată lumea.
Catavasia IV
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am preamărit dumnezeirea Ta.
Catavasia V
O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.
Catavasia VI
În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii, mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind, a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi, Condacul , vers 4.
Ioachim și Ana din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva din stricăciunea morții au scăpat, Preacurată, prin sfântă nașterea ta. Aceasta o sărbătorește și poporul tău, de vina greșelilor mântuindu-se când striga către tine: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
Icos
Rugăciunea împreună cu suspinul cel bineprimit, pentru nenașterea de fii, a lui Ioachim și a Anei, în urechile Domnului au intrat, și a odrăslit rod de viață purtător lumii; că acela rugăciune în munte a făcut, iar aceea în grădină defăimare a suferit; ci cu bucurie cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
Catavasia VII
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu- Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Se cântă troparele Cântării a 9-a a Canonului, vers 2:
Pripeală: Mărește suflete al meu preamărită nașterea Maicii lui Dumnezeu.
Pe tine, ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupește la noi a venit, din coapsele cele feciorești în chip de negrăit L-ai întrupat; binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Cel ce popoarelor celor neascultătoare din piatră tare a izvorât ape, neamurilor celor bine ascultătoare le dăruiește din coapse sterpe rod spre veselie nouă, pe tine, Maica lui Dumnezeu Preacurată, pe care după vrednicie te mărim.
Pe tine, ceea ce ești pierzătoarea strașnicei osândiri de demult, îndreptătoarea strămoașei și pricina apropierii neamului omenesc către Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Altă pripeală, vers 8.
Mărește, suflete al meu, pe ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.
Străin lucru este mamelor fecioria, străină este și fecioarelor nașterea de fii. Iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate semințiile pământului pe tine neîncetat te mărim.
După vrednicia curăției tale, ai dobândit și nașterea prin făgăduință, Maica lui Dumnezeu, că oarecând celei sterpe rod de Dumnezeu odrăslit ai fost dată. Pentru aceasta, pe tine toate semințiile pământului neîncetat te fericim.
Plinitu-s-a proorocia celui ce strigă: Ridica-voi cortul cel căzut al sfințitului David, care întru tine, Preacurată, mai înainte s-a închipuit; prin care toată firea oamenilor, în trupul lui Dumnezeu s-a zidit din nou.
Cinstim scutecele tale, Născătoare de Dumnezeu; mărim pe Cel ce a dat rod celei ce era mai înainte stearpă și a deschis pântecele cel neroditor cu preamărire; că face toate câte le voiește, Dumnezeu fiind Atotputernic.
Ana, de Dumnezeu înțelepțită, odrăslit-ai, din pântece mai presus de nădejde și din făgăduință, floare de pom fecioresc și frumusețea curăției cea de Dumnezeu crescută. Pentru aceasta, pe tine, toți, ca pe rădăcina vieții noastre și maică a Maicii Stăpânului, te fericim.
Mărire…,
Străin lucru este celor fără de lege a mări pe Treimea cea fără de început; pe Tatăl și pe Fiul și pe Preasfântul Spirit, pe Stăpânia cea atotputernică și nezidită; prin Care toată lumea se ține, cu voința puterii Ei.
Și acum…,
Încăput-ai în pântecele tău, Fecioară Maică, pe Unul din Treime, pe Hristos Împăratul; pe Care îl laudă toată făptura și de Care se cutremură cetele cele de sus. Pe Acela roagă-L, întru tot cinstită, să mântuiască sufletele noastre.
Mărește suflete al meu preamărită nașterea Maicii lui Dumnezeu.
Mărește, suflete al meu, pe ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.
Catavasia IX
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărir înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi ți în vecii vecilor. Amin.
Apoi Luminătoarea, pe melodie specială.
Bucură-se marginile lumii astăzi, întru nașterea ta, Fecioară de Dumnezeu Născătoare Maria, mireasa cea nenuntită; că întru tine defăimarea părinților tăi pentru nenașterea de fii s-a ridicat, și blestemul strămoașei Eva, cel cu dureri întru naștere, s-a dezlegat.
Mărire…, Și acum…,
Adam înnoiește-te și Eva mărește-te; proorocii cu Apostolii și cu drepții dănțuiți. Că bucurie de obște, îngerilor și oamenilor, din cei drepți astăzi, din Ioachim și din Ana, în lume se naște Născătoarea de Dumnezeu.
Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Stih : Ca să facă între dânșii judecată scrisă ; mărirea aceasta este a tuturor cuvioșilor Lui ( Ps 149,9).
Stih : Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui ; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Se pun Stihirile pe 4, vers 1.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
O, preamărită minune. Izvorul vieții din cea stearpă se naște, și darul a face rod luminat începe. Veselește-te Ioachime, fiind părinte al Născătoarei de Dumnezeu. Nu este altul din părinții cei pământești precum tu, de Dumnezeu Fericite; căci Fecioara ceea ce a încăput pe Dumnezeu, locașul cel dumnezeiesc, muntele cel sfânt, prin tine s-a dăruit nouă (de două ori).
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
O, preamărită minune. Rodul ce a strălucit din cea stearpă, cu voința Făcătorului tuturor și Atotțiitorului, a dezlegat de tot lumea de nerodirea bunătăților; maicilor, cu maica Născătoarei de Dumnezeu, dănțuiți strigând: Ceea ce ești plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Stâlpul înțelepciunii cel însuflețit, și locașul cel luminos, ce strălucește cu darul, Ana preamărit arătându-se, a născut cu adevărat dumnezeiasca înflorire a fecioriei, pe ceea ce este podoaba tuturor fecioarelor și celor ce doresc de feciorie, pe ceea ce în chip luminat dăruiește tuturor credincioșilor mare milă.
Mărire..., Și acum…, vers 6.
Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă popoare; că iată cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții din pântece a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către Răsărit așteaptă intrarea Preotului cel mare. Singura care aduce pe Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: Troparul Sărbătorii, vers 4.
Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
