Catehismul zi de zi 1130

V. Sacramentele vieţii veşnice

1130. Biserica celebrează misterul Domnului său "până când va veni" şi "Dumnezeu va fi totul în toţi" (1 Cor 11, 26; 15, 28). Încă din perioada apostolică liturgia este atrasă spre ţinta ei de suspinul Spiritului în Biserică: Marana tha! (1 Cor 16, 22). Liturgia participă astfel la dorinţa lui Isus: "Cu mare dor am dorit să mănânc acest Paşte cu voi (...) până când el va fi împlinit în Împărăţia lui Dumnezeu" (Lc 22, 15-16). În sacramentele lui Cristos Biserica primeşte deja arvuna moştenirii sale, ea participă deja la viaţa veşnică, totodată "aşteptând speranţa fericită şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitor al nostru Isus Cristos" (Tit 2, 13). "Spiritul şi Mireasa zic: Vino! (...) Vino, Doamne Isuse" (Ap 22, 17.20).

Sfântul Toma rezumă astfel diferitele dimensiuni ale semnului sacramental: "Sacramentul e semn ce rememorează ceva precedent, şi anume pătimirea lui Cristos; e semn ce pune în evidenţă ceea ce se săvârşeşte în noi prin pătimirea lui Cristos, şi anume harul; e semn profetic ce prevesteşte Mărirea ce va să vină".