156.
Motivul de a crede nu este faptul că
adevărurile revelate apar ca adevărate şi inteligibile pentru lumina
raţiunii noastre naturale. Noi credem "datorită autorităţii lui Dumnezeu
însuşi care revelează şi care nu poate nici să se înşele, nici să ne
înşele". "Totuşi, pentru ca omagiul credinţei noastre să fie conform
raţiunii, Dumnezeu a voit ca ajutoarele interioare ale Duhului Sfânt să
fie însoţite de dovezile exterioare ale Revelaţiei sale". Astfel, minunile lui Cristos şi ale sfinţilor,
profeţiile, răspândirea şi sfinţenia Bisericii, rodnicia şi
stabilitatea ei "sânt semne sigure ale Revelaţiei, adaptate la
intelectul tuturor", sunt "motive de credibilitate" care arată că
asentimentul credinţei nu este nicidecum o mişcare oarbă a spiritului".
