Pentru a înțelege ceea ce avem, trebuie să găsim un sens a ceea ce suntem

don Luigi Maria Epicoco

Nu trăim Postul doar reflectând, cu noi înșine, asupra limitelor, asupra ceea ce trebuie schimbat sau convertit. Să ne fixăm ochii pe Cruce, dar să ne amintim să privim mai ales acel fundal luminos al Învierii care se află în spatele acesteia.

Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze! Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva. Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi? (Luca 9, 22-25)

Fragmentul de astăzi din Evanghelia lui Luca dictează imediat pasul potrivit pentru a trăi serios timpul Postului. În primul rând, Isus precizează că misiunea Sa nu este o plimbare, ci o cale care îl va determina să fie respins și ucis:

Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

Totuși, partea finală a acestei împărtășiri a lui Isus nu trebuie omisă niciodată, pentru că fără Înviere, Crucea rămâne de neînțeles, de nesuportat, de nevăzut. Prea des călătoria noastră creștină are ochii fixați pe Cruce, fără ca ea să fie concentrată pe fundalul mare al Învierii. Chiar Postul ne poate face să umplem ochii din noi înșine, din limitele noastre, din părțile vieții noastre pentru a fi convertiți și poate să ne facă să uităm că viziunea noastră este insuportabilă dacă nu este gravată pe fundalul mare al Iubirii lui Dumnezeu. Al doilea lucru pe care ni-l reamintește Evanghelia de astăzi este că trebuie să învățăm să ne ascultăm pe noi înșine și acest lucru se datorează faptului că acesta este singurul mod în care putem fi cu adevărat liberi:

Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze!

În acest fel, nu vom petrece timp în defensivă încercând să-l salvăm pe Salvator, ci ne vom petrece viața în zona de atac, încercând, încercând din nou, riscând:

Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva.

Iar a face acest lucru este necesar pentru un adevăr atât de simplu, pe care îl uităm uneori: la ce folosește a avea toate ingredientele și a nu face nici un tort? Nu acumularea de lucruri din această viață ne va face fericiți, ci capacitatea de a găsi sens în ceea ce avem. Iar simțul lucrurilor se găsește numai dacă găsești un sens în ceea ești. Prin urmare, Isus are dreptate în a spune:

Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi?

Traducerea: Ioan – Ștefan Dumitraș