Se împlines 124 de ani de la moartea lui Artemiu Publiu Alexi, biolog și pedagog român greco-catolic.
Artemiu Publiu Alexi s-a născut la Sângeorz, în 8 aprilie 1847. Clasele primare le-a făcut la Școala Trivială din Sângiorz, aflată în grija Eparhiei greco-catolice de Gherla, apoi se transferă la Gimnaziul superior greco-catolic românesc din Năsăud. Studiile liceale le începe la Bistrița, dar le termină la Liceul Greco-Catolic „Sfântul Vasile” din Blaj, în anul 1868. Studiile universitare le continuă la Viena și Graz , unde obține titlul de Doctor în științe. Tot acolo, este ales secretar al societății „România”, societate care îi reunea pe studenții români din capitala imperiului, precum și membru al societății universitarilor români „Santinela”.
În 1873 a fost numit de Administrația fondurilor școlare năsăudene profesor de științe naturale și fizică la Gimnaziul superior greco-catolic românesc din Năsăud. În această calitate a lărgit colecțiile micului cabinet de științe naturale și a înființat o mică grădină botanică. A studiat flora din zona băilor din Sângeorz publicând un articol științific într-un buletin de limbă germană din Sibiu. A efectuat o excursie botanică în România și Dobrogea scriind o lucrare de specialitate. În 1883/1884 a înființat la gimnaziul greco-catolic din Năsăud o stație de observare meteorologică și a început să înregistreze un jurnal meteo. Rezultatele observațiilor erau înaintate, lunar, la Observatorul central de meteorologie și magnetism terestru de la Budapesta. A scris un raport cu cercetările efectuate și o carte introductivă în meteorologie. Cele două lucrări științifice le-a condensat în prima carte românească de meteorologie din Ardeal (Compendiu de meteorologie, cu patru stampe litografice, Brașov, Tipografia Alecsi, 1889). În 1878 a publicat împreună cu Maxim Pop "Resbelul orientale ilustrat", o descriere și analiză a războiului româno-ruso-turc din 1877. În anul 1880, merge la Sinaia, se înscrie în audiență la prințul Carol și îi dăruiește cartea. Va fi, ulterior, recompensat cu ordinul "Bene Merenti" de aur, clasa I. Ulterior a primit și medalia "Bene Merenti", clasa a II-a. A întreținut o corespondență cu Titu Maiorescu, solicitând ajutor pentru înființarea unei reviste științifice. A înființat prima librărie românească din Năsăud, pe nume "Concordia". În 1873 s-a numărat printre fondatorii Băncii "Aurora" din Năsăud, a doua bancă românească din Ardeal, după Banca Albina din Sibiu.
S-a stins din viață la data de 15 octombrie 1896, la numai 49 ani, fiind condus pe ultimul drum de colegi și de foștii săi elevi de la liceul din Năsăud. A fost înmormântat în cimitirul bisericii greco-catolice din Rebrișoara.
ACC
