Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

DECALOG X: AȘTEPTAREA

 
DECALOG X: AȘTEPTAREA
  • 27 Ian 2021
  • 1642

Așteptarea poate fi descrisă ca o stare de intensă concentrare spre a fi pregătiți pentru un eveniment viitor. Un alt nume al așteptării este speranța. Speranța curăță așteptarea de inerție, rutină, nerăbdare. Așteptarea înseamnă acceptarea încrezătoare a zilei de mâine.

         Cum poate ajuta așteptarea la înfruntarea unei situații de criză?

Așteptarea relativizează greutatea crizei, pentru că o așează într-o dimensiune de tranzitorietate: situația de criză e temporară, pasageră. Așteptarea crește pofta de viață, pentru că se trăiește cu speranța în ceva mai bun. Așteptarea crește atenția pentru situația actuală: se observă mai bine elementele crizei, circumstanțele care trebuie înfruntate, dar și posibilele soluții de îmbrățișat. Același cuvânt, în latină “expectare” are și sensul de a privi atent.

         Așteptarea poate indica și o stare de pasivitate în sensul de inerție?

Așteptarea nu este sinonim cu imobilitatea. Așteptarea este asociată întotdeauna: așteptăm ceva sau pe cineva. Putem aștepta un prieten, întoarcerea părinților, o scrisoare, un telefon, ocazia favorabilă, ieșirea din criză. În acest sens, așteptarea este o stare de spirit care generează tensiune creativă. Un proverb chinezesc spune: “Celui care știe să aștepte, timpul îi deschide orice ușă”.

         A aștepta are mai multe sensuri; aceasta implică că are mai multe dimensiuni?

         Așteptarea este o atitudine complexă. Câteva dintre elementele ei sunt:

         a) Răbdarea. – Răbdarea este posibilitatea omenească de a amâna propria reacție în fața adversităților, păstrând în raport cu stimulul un comportament neutru. În situația de criză, cum este pandemia adusă de coronavirus, așteptarea răbdătoare ne salvează de reacția distructivă care e panica.

         b) A atribui valoare prezentului. - Incapacitatea de a conviețui cu așteptarea și implicita pierdere a răbdării, adesea sunt urmarea tendinței de a se proiecta total în viitor, tipică epocii noastre. E nevoie să stabilim obiective pe termen lung, însă conștienți de faptul că atingerea lor prevede un parcurs care începe azi. Așteptarea ne face apți să trăim prezentul, gustând în mod conștient fiecare clipă.

         c) A planifica – Așteptarea permite instaurarea unei stări de calm necesare planificării în vederea atingerii unui scop. Acel vreau „tot și acum” este tentant, atrage, însă etapizarea oferă cu siguranță o plăcere mai amplă. Dacă alergăm prea mult, riscul este să pierdem frumusețea lucrurilor mărunte, a gesturilor mici, ratarea făuririi lente a ceva important. Chiar și situația de criză creată de pandemie are bucuriile și satisfacțiile pentru care putem fi recunoscători.

         Se poate găsi un fragment biblic de încurajare?

Un punct de încurajare poate fi invocarea Tatălui ceresc: “nu ne duce pe noi în ispită”. În situația pandemiei de coronavirus, una dintre ispite este pierderea speranței și închiderea în depresie. Remediul este deschiderea minții, a sufletului și a inimii pentru a lăsa să intre în viața noastră iubirea lui Dumnezeu. Ce înseamnă dobândirea acestei înțelepciuni doresc să o ilustrez printr-un exemplu. M-a atins mesajul de speranță al unui autor necunoscut arab care ne invită să ne deschidem fereastra ca să intre lumina soarelui, încrezători în Dumnezeu.

Un om nu credea în iubirea lui Dumnezeu.

Într-o zi, în timp ce rătăcea pe dealurile care înconjurau propria localitate, s-a întâlnit cu un păstor. Acesta, văzându-l supărat, l-a întrebat:

«Ce te tulbură, prietene?».

«Mă simt foarte singur».

«Și eu sunt singur, dar nu sunt trist».

«Poate pentru că Dumnezeu te însoțește».

«Ai ghicit».

«Mie însă nu-mi face companie Dumnezeu. Nu reușesc să cred în iubirea Sa. Cum e posibil să mă iubească pe mine?»

«Vezi în depărtare, acolo jos localitatea noastră? – l-a întrebat păstorul - Vezi casele? Vezi ferestrele?».

«Le văd», răspunse pelerinul.

«Atunci nu e cazul să te lași cuprins de disperare. Soarele este unul singur, însă fiecare fereastră a localității, chiar și cea mai mică și ascunsă, în fiecare zi este sărutată de soare. Poate pe tine te apucă disperarea pentru că ții fereastra ta închisă ».

  Disponibilitatea așteptării ne ajută să deschidem ferestrele sufletelor noastre iubirii lui Dumnezeu.



Sursa:pioromeno.com

Știri din aceeași categorie