„Faceţi asociaţii familiale şi implicaţi-vă în crearea de politici favorabile familiei”

Antoine Renard este preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Familiilor Catolice din Europa (FAFCE) şi reprezentantul asociaţiilor familiale din Franţa, care sunt o adevărată instituţie în Hexagon, datând de peste un secol şi beneficiind de statut consultativ similar sindicatelor în elaborarea de măsuri sociale şi politici publice. Domnia sa a participat la conferinţa „Traficul de persoane umane, o ameninţarea la adresa valorilor familiei” din 2 aprilie şi apoi, a doua zi, la masa rotundă de la Comisia pentru Sănătate şi Familie a Parlamentului României, intitulată „Politicile familiale în România şi Europa – defensive sau constructive?”. Redăm discursul susţinut la masa rotundă, prin care dl Renard încurajează formarea de asociaţii familiale puternice şi implicarea lor în deciziile politice din România.

Mesajul său pentru România este să se facă asociaţii familiale prin care să se promoveze politici publice în favoarea familiei. Altfel vom fi reduşi la o atitudine defensivă şi vom pierde lupta pentru drepturile noastre naturale în noul context socio-economic european.

Masa rotundă „Politicile familiale în România şi Europa – defensive sau constructive?” – Discursul dlui Antoine Renard, preşedinte FAFCE:

Sunt fericit să mă aflu aici alături de dumneavoastră, vă doresc o dimineaţă minunată şi mă bucur să vă pot vorbi despre câteva subiecte care par tot mai importante.

Subiectul pe care l-am propus pentru azi se intitulează: „Politicile familiale: defensive sau constructive?” Este o întrebare puternică.

Mai întâi de toate, vreau să precizez că orice aspect al vieţii noastre are valoare mai importantă decât orice evoluţie la nivel social. În acelaşi timp, însă, evoluţia societăţii are un impact puternic asupra fiecărui aspect al vieţii noastre.

Pe moment se pare că ne situăm pe poziţii defensive, deoarece lumea nu pare să meargă într-o direcţie care să favorizeze dezvoltarea familiei, cu toate că legile naţionale, europene şi internaţionale menţionează în mod clar că familia este celula de bază a societăţii.

Ca formă de organizare milenară, ante-statală, familia se bucură de drepturi imprescriptibile şi merită politici puternice de susţinere.

Cu toate acestea, ne confruntăm cu situaţii în care trebuie să ne apărăm vederile despre familie, care în prezent sunt atacate.

Însă trebuie să ne luptăm pentru politici familiale constructive. Orice societate care se gândeşte la propriul viitor va adopta politici familiale constructive. Pentru că acestea trebuie concepute ca o investiţie în tineret. Trebuie să vorbim în termeni economici. Politicile familiale sunt o investiţie în viitor.

Confruntate cu o serie de restricţii bugetare, guvernele vor deveni tot mai înclinate să reducă aceste investiţii şi să adopte politici sociale. Aceasta se întâmplă în toate ţările unde ministrul afacerilor sociale are şi atribuţii în domeniul politicilor familiale.

Rolul esenţial al asociaţiilor familiale este de a promova noi idei şi măsuri, deoarece nevoile şi situaţiile evoluează şi ele. Numai familiile pot face asta. Ele trebuie să propună noi amendamente în funcţie de nevoile familiei, pentru a menţine o politică familială constructivă şi dinamică.

Dacă familiile nu acţionează pentru a se lua în considerare noile lor nevoi, nimeni nu va face asta pentru ele. Iar asociaţiile familiale vor fi nevoite să adopte o atitudine defensivă în loc de una de promovare a punctelor lor forte.

Vorbind azi aici despre familie şi rolul ei în construirea politicilor publice, asociaţiile familiilor se pot compara cu alte organisme de intermediere, cum sunt şi sindicatele. Aceasta este esenţial pentru politicile familiale.

Am spus că familia precedă statul şi orice altă formă de organizare socială. De aceea, are dreptul să fie sprijinită şi protejată de către stat şi societate. Trebuie sprijinită să crească. Ca şi creştini, suntem cu toţii chemaţi să creştem, la fel cum Hristos „creştea şi se întărea cu spiritul” (Luca; 1, 80).

Fiindcă familiile trebuie să crească, şi politicile familiale trebuie să se dezvolte. Aşadar, ideea de bază nu trebuie să fie apărarea, ci promovarea familiei.

De aceea, familiile trebuie să fie proactive şi să-şi ridice vocea, prin asociaţiile familiale, pentru a preveni ca familia să devină obiect al politicilor în loc de subiect.

Dacă familia nu este respectată de către decidenţii politici, există riscul reacţiei defensive din ambele părţi, atât dinspre familii, cât şi dinspre politicieni. Iar familia va pierde lupta.

Tentaţia constantă a politicienilor este să aloce fondurile destinate familiilor către alte zone, considerând că familiile se descurcă oricum. Este o greşeală. Fără o atitudine înţelegătoare din partea societăţii, familiile vor eşua. Vor pierde legătura cu lumea din afară.

Aici trebuie să intervină asociaţiile familiale, care pot restabili acest echilibru.

Politicile familiale au întotdeauna efect pe termen lung. Şi de aceea sunt de fapt investiţii şi trebuie continuate. În Franţa am început această activitate prin asociaţiile familiale acum 106 ani şi am avut norocul ca, după al Doilea Război Mondial, preşedintele de Gaulle să decidă că, pe lângă Guvern, Parlament şi partidele politice, mai era nevoie de o reprezentare oficială a societăţii pe două direcţii: asociaţiile profesionale, sindicale, şi, respectiv, familiile. De Gaulle a decis ca sindicatele să devină instituţie în republică, deci să fie protejate prin lege, fiind în mod obligatoriu consultate de guvern şi de parlament în chestiuni legate de muncă. Exact aceeaşi putere a fost conferită şi uniunilor asociaţiilor familiale. În Franţa avem o uniune a familiilor foarte puternică şi activă, care poate propune cu succes diverse schimbări de politici publice şi facilităţi pentru familii. De exemplu, familiile au reuşit să schimbe politicile de tarifare în transporturi, obţinând reduceri substanţiale.

De asemenea, la nivel european, Consiliul Socio-Economic al UE apreciază necesitatea absolută de consultare cu familiile şi nevoia de politici familiale în fiecare stat membru.

Politicile familiale sunt o investiţie în viitor şi nicio ţară nu ar trebui să-şi abandoneze viitorul. Este destul de trist că toate ţările se confruntă cu dificultăţi economice, dar nu este momentul să se reducă efortul investiţional în această direcţie. Dimpotrivă. Este un principiu economic recunoscut faptul că, pentru a supravieţui, orice companie cu dificultăţi de finanţare nu trebuie să oprească investiţiile. Dacă sunt reduse aceste finanţări îndreptate spre politicile de familie, costurile sociale vor fi mai mari.