Din cauza războiului acest timp de pocăinţă asumă o semnificaţie specială

Dumnezeu ne oferă posibilitatea unei adevărate convertiri a inimilor

Postul Mare şi pacea

de cardinal Jean-Claude Hollerich,
arhiepiscop de Luxemburg şi preşedinte al CCEE

Este frumos a putea să mergem împreună pentru a trăi experienţa morţii şi învierii lui Isus Cristos Domnul nostru. Drumul meu foarte personal se inserează în drumul poporului lui Dumnezeu. Acest timp al Postului Mare este special în Europa: am devenit martori neputincioşi ai invadării unui popor european de armata unui alt popor european. În Ucraina acum este război, sunt persoane care sunt ucise şi altele le ucid. Sunt mii de femei, mame, soţii, prietene, surori cărora le este frică pentru cei dragi ai lor. Există răniţi, există un întreg popor pe străzi, care părăsesc propriile case, propria familie, proprii prieteni. Criza războiului cu toate ororile sale a venit în mijlocul Europei într-un moment în care, în sfârşit, observa abia un pic de lumină după doi ani de pandemie. Este un şoc. Suntem obişnuiţi cu o viaţă de bunăstare şi de pace. Din păcate, pacea noastră era leneşă: ne-am obişnuit până acolo cu această pace încât am uitat oamenii care sufereau chiar lângă noi. S-ar putea spune că viaţa noastră de creştini şi-a pierdut gustul, ba chiar, mai mult, că am devenit cu adevărat o sare insipidă, incoloră, fără gust. Dumnezeu a devenit un Dumnezeu foarte îndepărtat de noi, accesibil numai la nivelul emotiv, un Dumnezeu a cărui lipsă nu ne mai preocupa.

Acum cu pandemia şi cu războiul din Ucraina totul se schimbă. Probabil înseamnă şi că ne va fi oferită posibilitatea unei adevărate convertiri. Avem oportunitatea de a privi în adâncul inimilor noastre unde se lasă întrevăzută lăcomia care conduce la rău. Ne dăm seama că răul provine nu numai de la "duşmanii" noştri, ci chiar de la noi înşine, de la inimile noastre. Motivul principal al oricărui război se află ascuns înăuntrul inimii umane.

Ce putem face? Trebuie să ne pierdem speranţa în omenire? Să alegem o superficialitate de viaţă care nu ne face rău? Să uităm toate acestea într-un consumism fără limite? Oare aţi ales deja acest modus vivendi, dar nu v-a făcut fericiţi? Există un singur mijloc pentru a schimba viaţa şi acest mijloc se numeşte iertare. Desigur, toţi am trăit experienţa acestei senzaţii unice a unei inimi uşoare, curate şi limpezi după ce am primit sau am şi dat iertarea. Isus ne învaţă că Dumnezeul nostru este un tată care ne iubeşte şi ne aşteaptă pentru a ne putea ierta. Să nu ne privăm de sărbătoarea de întoarcere a fiului risipitor. Sacramentul reconcilierii nu este numai un act moral ritualizat, ci o sărbătoare în centrul căreia se află iertarea lui Dumnezeu. De asemenea, aş vrea să subliniez că trebuie să şi iertăm şi să acceptăm iertarea în viaţa noastră zilnică, altminteri spovada rămâne un pur ritualism. Războiul din Ucraina ne arată pe ce o parte necesitatea de a ierta, dar pe de altă parte ne arată şi dificultatea de a exprima o adevărată iertare. Şi tocmai acesta este miezul problemei: fără iertare se poate obţine un timp fără război, dar niciodată un timp de pace. Papa nostru ne-a cerut să facem din Miercurea Cenuşii o zi de post şi de rugăciune pentru Ucraina. Postul este o metodă de curăţenie a corpului şi a sufletului: a frâna instinctul nostru cel mai puternic, acela de a mânca şi de a bea, ne conduce în deşert. Deşertul, la rândul său, este locul ispitelor. Deşertul face să apară slăbiciunea noastră şi ne arată că salvarea noastră nu vine de la noi şi de la efortul nostru uman, ci ne este dată. A posti pentru Ucraina ne arată că pacea, reconcilierea şi iertarea sunt un dar al lui Dumnezeu. Oamenii din Ucraina trăiesc acum un adevărat deşert fără oaze de mângâiere. În postul nostru devenim solidari cu ei şi încercăm să unim experienţa noastră cu viaţa lor şi cu suferinţa lor. Pentru că toţi suntem fraţi în pomul crucii.

Rugăciunea pentru pacea în Ucraina este indispensabilă. Putem începe rugăciunea noastră imaginându-l pe Dumnezeu care priveşte Ucraina. Putem cere harul de a putea intra un pic în privirea divină: Dumnezeu îi iubeşte pe toţi, ne vede ca fraţi şi surori şi realizează că aceşti fii şi fraţi ai săi se ucid reciproc, vede frica femeilor şi a copiilor, vede durerea viscerală a celor care fug, vede şi că în anumite inimi există voinţa de a provoca durere, ba chiar de a ucide. Vedem particularităţile perfide ale acestui război murdar. Ne dăm seama de păcat şi de rău. Iată pentru ce putem să ne rugăm cu forţa întregii noastre fiinţe pentru pace. Rugăciunea noastră va deveni un strigăt de pace.

Această rugăciune ne va elibera de individualism, ne va conduce spre fraţii noştri. Pentru ca să putem ajunge la fraţii noştri din Ucraina trebuie să-i regăsim şi pe fraţii noştri de lângă noi, nu numai în comunităţile noastre creştine, ci şi pe fraţii din alte religii şi pe toţi fraţii de bunăvoinţă. Astfel, rugăciunea noastră comună va deveni un strigăt comun: PACE! Strigătul nostru va putea să devină şi angajare: primire a refugiaţilor din Ucraina, oferte materiale, dar şi toată empatia inimii noastre. Această primire a noastră va putea să fie unguentul pentru a vindeca rănile lor şi sunt sigur că această primire a noastră va putea schimba şi atitudinea noastră faţă de toţi ceilalţi refugiaţi care vin din alte continente. În sfârşit, rugăciunea noastră ne ajută să vedem în ei rănile lui Cristos.

Adevărata rugăciune ne ajută să ducem angajarea noastră la un nivel politic. Cât de frumos este a trăi într-o ţară liberă şi democratică. Dar şi la noi ţările libere şi democratice participă într-un sistem economic care provoacă suferinţă. Fie ca tinerii buni să se angajeze împotriva schimbării climatice! Când am participat la manifestaţia lor la Luxemburg mă impresiona strigătul lor: "Dreptate climatică!". Tinerii au dreptate, nu există pace fără dreptate. Să ne angajăm pentru dreptate, mamă a păcii. Tineri, vă rog: angajaţi-vă în comisiile de dreptate şi pace, merită! Daţi sens vieţii voastre angajându-vă pentru fraţii voştri! Veţi fi aproape de Dumnezeu şi de împărăţia sa de dreptate şi de pace. Arătaţi responsabililor voştri politici că sunteţi gata să faceţi sacrificii pentru a ajuta fraţii voştri şi surorile voastre din Ucraina! Este un sacrificiu de Postul Mare care îi place lui Dumnezeu. Strigaţi către Dumnezeu fricile voastre, dorinţa voastră de pace în Europa, dar nu uitaţi celelalte continente! Primiţi refugiaţii din Ucraina, dar deschideţi inimile voastre şi casele voastre şi tuturor fraţilor voştri din toate ţările! Fiindu-vă foame şi sete de iertare şi de reconciliere, deveniţi făcători de pace şi de reconciliere! Denunţaţi războiul fără a uita că originea conflictelor şi a întregii acelei uri se află şi în inimile voastre. Căutaţi pacea şi reconcilierea! Priviţi-l pe Cristos pe Crucea care poartă toate păcatele noastre, toate războaiele noastre! Priviţi inima lui Cristos care este compasiune! Lăsaţi-vă întâlniţi de Cel Înviat care vă dă curajul pentru a merge în locurile de disperare şi de dezolare! Lăsaţi-vă vizitaţi de Cel Înviat care ne dă pacea!

Fie ca pacea să devină realitate în Ucraina! Fie ca pacea să devină realitate în inimile voastre şi în inimile noastre! "Nimic nu este pierdut cu pacea. Totul poate să fie pierdut cu războiul!"

(După L'Osservatore Romano, 2 martie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu