A apărut în librăriile din Italia cartea papei Francisc intitulată "Il mio Presepe. Vi racconto i personaggi del Natale" (care s-ar putea traduce: Ieslea mea. Vă povestesc personajele Crăciunului). Volumul a apărut la editura Piemme în colaborare cu Librăria Editurii Vaticane. Pe lângă italiană, cartea este disponibilă și în franceză, engleză și portugheză. De asemenea, vor fi publicate și ediții în spaniolă, germană și slovenă.
Cartea conține o introducere inedită a papei Francisc și o serie de texte, reflecții, discursuri și omilii pe care Sfântul Părinte le-a dedicat în cei zece ani de pontificat reprezentării Nașterii Mântuitorului, așa-numita Iesle de Crăciun, și personajelor sale.
Scrie papa Francisc în introducerea cărții: «De două ori am vrut să vizitez Greccio. Prima dată pentru a cunoaște locul în care sfântul Francisc de Assisi a ideat scena nașterii, un aspect care mi-a marcat și copilăria: în casa părinților mei din Buenos Aires, acest semn al Crăciunului nu lipsea niciodată, chiar înainte de brad.
A doua oară m-am întors cu plăcere în acel loc, aflat acum în provincia Rieti, pentru a semna Scrisoarea apostolică Admirabile signum despre sensul și semnificația pe care o are astăzi Ieslea. În ambele ocazii am simțit o emoție specială emanată de grota în care se poate admira o frescă medievală care înfățișează noaptea de la Betleem și noaptea de la Greccio, așezate de artist ca în oglindă.
Emoția acestei priveliști mă îndeamnă să mă adâncesc în misterul creștin căruia îi place să se ascundă în ceea ce este infinit de mic. Într-adevăr, întruparea lui Isus Cristos rămâne esența revelației lui Dumnezeu, chiar dacă se uită cu ușurință că desfășurarea sa este atât de discretă încât trece neobservată.
Smerenia este de fapt calea pentru a-L întâlni pe Dumnezeu. Într-un epitaf comemorativ al sfântului Ignațiu de Loyola găsim scris: "Non coerceri a maximo, sed contineri a minimo, divinum est". Este divin să ai idealuri care nu sunt limitate de nimic din ceea ce există, ci idealuri care sunt în același timp cuprinse și trăite în cele mai mici lucruri ale vieții. Pe scurt, nu trebuie să ne speriem de lucrurile mărețe, trebuie să mergem înainte și să ținem cont de cele mai mici aspecte.
Acesta este motivul pentru care salvgardarea spiritului Ieslei Nașterii Mântuitorului devine o cufundare sănătoasă în prezența lui Dumnezeu care se manifestă în lucrurile mici, uneori banale și repetitive, de zi cu zi. Să știm să renunțăm la ceea ce seduce, dar duce pe un drum rău, pentru a înțelege și a alege căile lui Dumnezeu, este misiunea care ne așteaptă. În acest sens, discernământul este un mare dar și nu trebuie să obosim niciodată să îl cerem în rugăciune. Păstorii din iesle sunt cei care primesc surpriza lui Dumnezeu și trăiesc întâlnirea cu El în uimire, adorându-L: în smerenia lor recunosc chipul lui Dumnezeu.
Din punct de vedere uman, suntem cu toții înclinați să căutăm măreția, dar este un dar să știi cum să o afli cu adevărat: să știi cum să găsești măreția în acea smerenie pe care Dumnezeu o iubește atât de mult.
În ianuarie 2016, i-am întâlnit pe tinerii din Rieti chiar în oaza Pruncului Isus, la mică distanță, deasupra Sanctuarului Ieslei. Lor, și tuturor celor de astăzi, le-am amintit că în noaptea de Crăciun există două semne care ne călăuzesc în recunoașterea lui Isus. Unul este cerul plin de stele. Sunt multe, un număr infinit de stele, dar dintre toate se remarcă o stea specială, cea care i-a determinat pe magi să își părăsească casele și să înceapă o călătorie, un drum despre care nu știau unde îi va duce. La fel se întâmplă și în viața noastră: la un moment dat, o "stea" specială ne invită să luăm o decizie, să facem o alegere, să începem o călătorie. Trebuie să-i cerem cu forță lui Dumnezeu să ne arate acea stea care ne împinge spre ceva ce este mai mult decât obișnuințele noastre, pentru că acea stea ne va conduce la contemplarea lui Isus, acel copil care se naște la Betleem și care dorește fericirea noastră deplină.
În acea noapte care a devenit sfântă prin nașterea Mântuitorului găsim un alt semn puternic: smerenia lui Dumnezeu. Îngerii le indică păstorilor un copil născut într-o iesle. Nu este un semn de putere, de autosuficiență sau de mândrie. Nu. Dumnezeu cel veșnic se anihilează într-o ființă umană neajutorată, blândă și smerită.
Dumnezeu S-a coborât pentru ca noi să putem umbla cu El și pentru ca El să poată sta alături de noi, nu deasupra și departe de noi... . »
