”A spera nu înseamnă a ști – Nicolaus Cusanus”, a fost tema catehezei prezentată de papa Leon al XIV-lea la audiența jubiliară de sâmbătă, 25 octombrie a.c., desfășurată în Piața Sfântul Petru din Vatican. Pontiful a explicat că speranța înseamnă a ne lăsa călăuziți de credință, așa cum a învățat Nicolaus Cusanus, cardinal din secolul al XV-lea și diplomat papal: el credea în umanitate.
”A spera nu înseamnă a ști. Nu avem încă răspunsurile la toate întrebările. Dar îl avem pe Isus. Îl urmăm pe Isus. Și de aceea sperăm la ceea ce încă nu vedem”, a spus papa Leon al XIV-lea, sâmbătă, 25 octombrie a.c., la cateheza audienței jubiliare din Piața Sfântul Petru, cu tema: ”A spera nu înseamnă a ști – Nicolaus Cusanus”, inspirată din Scrisoarea sf. Apostol Paul către Romani (8, 24-25): ”Căci în speranţă am fost mântuiţi. Dar speranța care se vede nu este speranță, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? Însă dacă sperăm ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare”.
”Anul Sfânt ne învață și pe noi acest lucru”, a explicat papa Leon al XIV-lea. ”Asemenea discipolilor lui Isus, trebuie să învățăm acum să locuim într-o lume nouă”, să privim totul ”în lumina învierii Celui Răstignit” și să înțelegem că, în acest fel ”suntem mântuiți”, în această ”speranță”. Totuși, deși Cel Înviat ”a început să ne educe privirea, și continuă să o facă și astăzi”, nu suntem obișnuiți să vedem lucrurile cu speranță. În schimb, cu ochii credinței trebuie să ne proiectăm spre ziua de mâine, a încurajat papa: ”Iubirea a învins, chiar dacă avem în fața ochilor atâtea contraste și vedem ciocnirea multor contradicții”.
Cineva care a trăit într-o realitate cu adevărat ”tulburată”, a fost cardinalul german din secolul al XV-lea, Nicolaus Cusanus, ”un mare gânditor și slujitor al unității”. De la el putem învăța ”că a spera înseamnă și «a nu ști»”, a subliniat pontiful, schițând un profil al cardinalului. Deși nu a reușit să vadă ”unitatea Bisericii, zdruncinată de curenți opuși și divizată între Orient și Occident” și ”pacea în lume și între religii”, în timpul călătoriilor sale, ”ca diplomat al papei”, el ”s-a rugat și a gândit” și ”din acest motiv scrierile sale sunt pline de lumină”: ”Nicolaus a ales de la o vârstă fragedă să se asocieze cu cei care aveau speranță, cu cei care aprofundau noi discipline, cu cei care reciteau clasicii și se întorceau la surse. El credea în umanitate. A înțeles că există contraste care trebuie ținute împreună, că Dumnezeu este un mister în care, ceea ce este în tensiune, își găsește unitatea. Nicola știa că nu cunoaște și astfel înțelegea realitatea din ce în ce mai bine”, a mai evidențiat Sfântul Părinte.
Nicolaus Cusanus, așadar, ne învață să ”facem spațiu, să ținem contradicțiile laolaltă, să sperăm la ceea ce încă nu se vede”, a subliniat papa Leon. ”Câte întrebări ne provoacă învățătura! Întrebări de la tineri, întrebări de la săraci, întrebări de la femei, întrebări de la cei care au fost reduși la tăcere sau condamnați pentru că diferă de majoritate. Suntem într-un timp binecuvântat: câte întrebări! Biserica devine expertă în umanitate dacă merge cu umanitatea și are ecoul întrebărilor acesteia în inimă”.
În final, papa ne invită să devenim ”un popor în care contradicțiile devin unitate”, să intrăm ”ca exploratori în noua lume a Celui Înviat”. De la El învață Biserica și ”întreaga omenire” înaintând pas cu pas ”pe un drum al speranței”.
La nelipsitul salut adresat bolnavilor, soților recent căsătoriți și tinerilor, Sfântul Părinte a îndemnat ca ”experiența jubiliară de astăzi, să fie un stimul eficient pentru caritate, dreptate și pace, pentru a contribui la reînnoirea în Cristos a fiecărui domeniu al vieții”.
Cateheza audienței jubiliare s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl nostru” cântată în limba latină și cu binecuvântarea apostolică a papei Leon al XIV-lea, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
