”Venirea lui Isus în slăbiciunea trupului omenesc revigorează în noi speranța și, în același timp, ne înmânează un îndoit efort, unul față de Dumnezeu și unul față de om”: a spus papa Leon al XIV-lea la rugăciunea Îngerul Domnului din 4 ianuarie 2026, recitată împreună cu zeci de mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru.
În a doua duminică după sărbătoarea Nașterii Domnului, a spus Sfântul Părinte în alocuțiunea rugăciunii ”Angelus Domini” din prima duminică a noului an, ”doresc mai întâi de toate să-mi reînnoiesc urările pentru voi toți. Poimâine, prin închiderea Porții Sfinte a bazilicii Sfântul Petru, vom încheia Jubileul speranței și chiar misterul Nașterii Domnului, în care suntem cufundați, ne amintește că temelia speranței noastre este întruparea lui Dumnezeu. Ne amintește acest fapt Prologul [Evangheliei] lui Ioan, pe care liturgia ni-l propune în această zi: Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi (In 1,14). Într-adevăr, speranța creștină nu are la bază previziuni optimiste ori calcule omenești, ci alegerea lui Dumnezeu de a fi părtaș la drumul nostru pentru ca să nu mai fim singuri în trecerea prin viață. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: în Isus, El s-a făcut unul dintre noi, a ales să rămână cu noi și a vrut să fie pentru totdeauna Dumnezeu-cu-noi”.
”Venirea lui Isus în slăbiciunea trupului omenesc”, a reluat papa, ”dacă pe de o parte revigorează în noi speranța, pe de alta, ne înmânează un îndoit efort: unul față de Dumnezeu și unul față de om”.
Unul este ”față de Dumnezeu, pentru că”, a subliniat pontiful, ”dacă El s-a făcut trup, dacă a ales slăbiciunea noastră omenească drept locuință a sa, atunci înseamnă că noi suntem pentru totdeauna chemați să-l regândim pe Dumnezeu pornind de la trupul lui Isus, nu de la o doctrină abstractă. De aceea, e necesar să verificăm mereu spiritualitatea noastră și formele în care ne exprimăm credința pentru ca acestea să fie cu adevărat întrupate, adică în stare să gândească, să se roage și să-l vestească pe acel Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră în Isus: nu pe un Dumnezeu distant, care locuiește într-un cer desăvârșit deasupra noastră, ci pe un Dumnezeu apropiat, care locuiește pe pământul nostru fragil, se face prezent pe chipul fraților și se revelează în situațiile de fiecare zi”.
Același efort, a continuat Sfântul Părinte, ne este cerut și ”față de om: angajamentul nostru trebuie să fie la fel de coerent. Dacă Dumnezeu a devenit unul dintre noi, orice făptură umană este o oglindire a sa, poartă în sine chipul său, păstrează o scânteie a luminii sale. Acest fapt ne cheamă să recunoaștem în orice persoană demnitatea ei inviolabilă și să ne exercităm în iubirea reciprocă unii față de ceilalți. În acest fel, întruparea ne cere, de asemenea, un angajament concret pentru promovarea fraternității și a comuniunii pentru ca solidaritatea să devină criteriul relațiilor dintre oameni, pentru dreptate și pentru pace, pentru îngrijirea celor mai vulnerabili și apărarea celor slabi. Dumnezeu s-a făcut trup și, de aceea, nu există un cult autentic față de Dumnezeu fără grija față de trupul omenesc”.
”Frați și surori”, a spus Leon al XIV-lea la finalul alocuțiunii sale, ”bucuria sărbătorii Nașterii Domnului să ne încurajeze să continuăm pe drumul nostru în timp ce-i cerem Fecioarei Maria să ne facă tot mai disponibili pentru a-i sluji lui Dumnezeu și aproapelui”.
După rugăciunea Îngerul Domnului, papa a făcut un apel stăruitor la calmarea situației din Venezuela, prin renunțarea la violență și asigurarea suveranității țării, și a reînnoit expresia apropierii sale față de familiile îndoliate și de cele greu încercate de recenta tragedie din stațiunea montană Crans-Montana, în Elveția, care a avut loc în noaptea de Anul Nou.
După rugăciunea ”Angelus Domini”, Leon al XIV-lea a invocat binecuvântarea sa apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
