Viețile noastre să nu fie lipsite de hrana esențială a Cuvântului lui Dumnezeu

Constituția conciliară Dei Verbum s-a aflat în centrul catehezei Papei Leon al XIV-lea de miercuri, 4 februarie 2026, din Aula Paul al VI-lea din Vatican. Pontiful a atras atenția asupra elementelor necesare pentru o interpretare corectă a textelor sacre: mediul istoric în care s-au dezvoltat și formele literare utilizate, fără de care se riscă interpretări fundamentaliste sau spiritualiste ale Sfintei Scripturi, care ar trăda sensul acesteia.

Explicând că textele biblice "nu au fost scrise într-un limbaj ceresc sau suprauman", Papa Leon a evidențiat că "Dumnezeu alege să vorbească folosind limbile umane și, astfel, diverși autori, inspirați de Spiritul Sfânt, au scris textele Sfintei Scripturi".  De asemenea, pontiful a reliefat că proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie să piardă contactul cu realitatea, cu speranțele și suferințele ființelor omenești, deoarece "dacă folosește un limbaj incomprehensibil, necomunicativ sau anacronic, devine ineficientă". De asemenea, a subliniat că, în fiecare epocă, "Biserica este chemată să repropună Cuvântul lui Dumnezeu într-un limbaj capabil să se întrupeze în istorie și să ajungă la inimile oamenilor".

"Așa cum ne amintește documentul conciliar, cuvintele lui Dumnezeu, exprimate în limbi umane, au devenit asemănătoare cu vorbirea umană, la fel cum Cuvântul Tatălui etern, luând asupra sa slăbiciunile naturii umane, a devenit asemănător cu omul (DV, 13)". "Prin urmare" – a continuat – "nu numai prin conținutul său, ci și prin limbajul său, Scriptura revelează înțelegerea milostivă a lui Dumnezeu față de ființele umane și dorința sa de a fi aproape de ele".

Observând că, de-a lungul istoriei Bisericii, s-a studiat relația dintre Autorul divin și autorii umani ai textelor sacre, Sfântul Părinte a explicat: "Timp de mai multe secole, mulți teologi s-au preocupat de apărarea inspirației divine a Sfintei Scripturi, considerând autorii umani aproape ca simple instrumente pasive ale Spiritului Sfânt. În vremuri mai recente, reflecția a reevaluat contribuția hagiografilor la scrierea textelor sacre, până la punctul în care documentul conciliar vorbește despre Dumnezeu ca fiind autorul principal al Sfintei Scripturi, dar îi numește și pe hagiografi adevărați autori ai cărților sacre (cf. DV, 11). După cum observa un exeget pasionat al secolului trecut, a reduce activitatea umană la cea a unui simplu amanuensis (copist) nu înseamnă a glorifica activitatea divină. Dumnezeu nu umilește niciodată ființele umane și potențialul lor!"

Însă, pontiful a atras atenția și asupra riscului generat de o lectură a Sfintei Scripturi "care neglijează originea sa divină și ajunge să o înțeleagă ca pe o simplă învățătură umană, ca pe ceva ce trebuie studiat doar din punct de vedere tehnic sau ca pe un text aparținând exclusiv trecutului. Definind o astfel de lectură "reductivă", Papa Leon a pus în lumină importanța de a transmite faptul că "Scriptura intenționează să vorbească credincioșilor de astăzi, să atingă viețile lor prezente cu problemele lor, să lumineze pașii care trebuie făcuți și deciziile care trebuie luate. Acest lucru devine posibil numai atunci când credincioșii citesc și interpretează textele sacre sub îndrumarea aceluiași Spirit care le-a inspirat (cf. DV, 12)." "În acest sens" – a continuat – "Scriptura servește la hrănirea vieții și a carității credincioșilor".

La finalul catehezei, Sfântul Părinte ne-a îndemnat "să-i mulțumim Domnului pentru că, în bunătatea sa, nu permite ca viețile noastre să fie lipsite de hrana esențială a Cuvântului său și să ne rugăm ca cuvintele noastre și, mai ales, viețile noastre să nu ascundă iubirea lui Dumnezeu care este istorisită în ele".