Modalitatea justă și eficientă de a înțelege perioada Postului Mare s-a aflat în centrul alocuțiunii Papei Leon al XIV-lea care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Angelus", din Piața San Pietro, de duminică, 22 februarie a.c..
Pornind de la Evanghelia din liturgia primei duminici din Postul Mare, care "ne vorbește despre Isus care, condus de Spiritul Sfânt, se retrage în pustiu și este ispitit de diavol (cf. Mt 4,1-11)", pontiful a explicat: "După patruzeci de zile de post, El simte greutatea umanității Sale: fizic, foamea; și moral, ispitele diavolului. El trăiește aceeași oboseală pe care o trăim cu toții în călătoria noastră și, rezistând diavolului, ne arată cum să învingem înșelăciunile și capcanele lui".
Cu privire la modul de a trăi timpul Postului Mare, Sfântul Părinte a pus accentul pe necesitatea de a-I permite lui Isus "să îndepărteze petele și să vindece rănile pe care păcatul le-a produs" în viața noastră, și să ne angajăm pentru a o face "să înflorească în toată frumusețea ei până când va ajunge la plinătatea iubirii, singurul izvor al fericirii adevărate".
"Desigur" – a spus pontiful – "aceasta este o călătorie exigentă, iar riscul este să ne descurajăm sau să ne lăsăm seduși de căi mai puțin exigente către împlinire, precum bogăția, faima și puterea (cf. Mt 4,3-8). Acestea, care au fost și ispitele lui Isus, sunt doar surogate sărace ale bucuriei pentru care am fost creați și, în cele din urmă, ne lasă inevitabil cu o permanentă nemulțumire, neliniște și goliciune interioară".
Amintind că, din acest motiv, Sfântul Paul al VI-lea a învățat că "pocăința, departe de a ne sărăci umanitatea, o îmbogățește, purificând-o și întărind-o pe măsură ce se îndreaptă spre un orizont care are dragostea și abandonarea în Domnul ca scop" (Constituția apostolică Paenitemini, 17 februarie 1966, I), pontiful a evidențiat că, de fapt, penitența "în timp ce ne face conștienți de limitele noastre, ne dă puterea de a le depăși și de a trăi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o comuniune tot mai intensă cu El și între noi".
Îndemnul Papei Leon al XIV-lea este ca, în acest timp de har, să practicăm pocăința "cu generozitate, împreună cu rugăciunea și faptele de milostenie". De asemenea, ne-a îndemnat "să facem loc tăcerii; să oprim pentru o vreme televizoarele, radiourile și smartphone-urile, să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, să ne apropiem de sacramente; să ascultăm vocea Spiritului Sfânt, care ne vorbește în inimile noastre, și să ne ascultăm unii pe alții, în familiile noastre, la locul de muncă, în comunitățile noastre".
Îndemnându-ne totodată "să dedicăm timp celor care sunt singuri, în special bătrânilor, săracilor și bolnavilor", pontiful s-a referit și la renunțarea la ceea ce este superfluu și la împărțirea a ceea ce economisim cu cei care nu au nici măcar strictul necesar. "Atunci" – a subliniat pontiful – "după cum spune Sfântul Augustin, rugăciunea noastră, făcută cu smerenie și iubire, cu post și milostenie, cu cumpătare și iertare, împlinind fapte bune și nerăsplătind cu rele, îndepărtându-ne de rău și făcând bine (Sermo 206, 3), va ajunge la Cer și ne va da pace.
La finalul alocuțiunii, Sfântul Părinte s-a rugat: "Fecioarei Maria, Mama care îi ajută mereu pe copiii ei în momentele de încercare, să îi încredințăm călătoria noastră din Postul Mare".
