”Isus este viu, a înviat și merge alături de noi în timp ce străbatem calea suferinței și a amărăciunii, dăruindu-ne harul de a reconstrui viitorul”. Duminică, 19 aprilie a.c., Leon al XIV-lea a celebrat Sfânta Liturghie la Luanda, capitala Angolei, unde efectuează o călătorie apostolică de aproape trei zile. La omilie, papa a efectuat o adevărată radiografie a societății în lumina Evangheliei, denunțând reziduurile lungului război civil și îndemnând la reînnoirea credinței și speranței.
”Isus înviat, care parcurge drumul împreună cu voi și pentru voi, se frânge ca pâine și vă încurajează să fiți mărturisitori ai învierii sale, protagoniști ai unei noi umanități și ai unei noi societăți”: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică, 19 aprilie a.c., la Luanda, capitala Angolei, în a doua zi a călătoriei sale apostolice în această țară.
Papa a ajuns ieri în Angola, a treia din cele patru țări pe care le vizitează cu ocazia actualei și lungii sale călătorii apostolice în Africa (13-23 aprilie a.c.), după ce a fost mai întâi în Algeria și Camerun. Ultima țară cuprinsă în această călătorie este Guineea Ecuatorială, de unde se va întoarce la Roma joi, 23 aprilie 2026.
Sfânta Liturghie celebrată duminică în Angola de Leon al XIV-lea a fost organizată în zona rezidențială Kilamba Kiaxi, construită la marginea capitalei angoleze de o corporație chineză, și a început la ora locală 10.00, cu participarea a peste o sută de mii de credincioși. Lecturile biblice ale celebrării euharistice au fost proclamate în portugheză și kimbundu, una din limbile cele mai cunoscute în această țară. La finalul Sfintei Liturghii, înainte de rugăciunea antifonului marian pascal ”Regina Coeli” și de binecuvântarea apostolică a papei, monseniorul Filomeno do Nascimento Vieira Dias, arhiepiscop de Luanda, a prezentat un cuvânt de mulțumire.
La omilie, prezentată în portugheză, Leon al XIV-lea a adus lumina Evangheliei în contextul societății angoleze, denunțând rănile și foamea de dreptate lăsate de ”un lung război civil, cu dâra lui de dușmănii, dezbinări, risipirea resurselor și sărăcie”, dar îndemnând, în același timp la primirea mesajului lui Cristos înviat, care merge alături de noi și ne ajută să pornim din nou la drum și să reconstruim un viitor de fraternitate. Papa a atras atenția, de asemenea, la prezența unor ”elemente magice și superstițioase care nu ajută pe drumul spiritual”, și a remarcat că ”Angola are nevoie de episcopi, preoți, misionari, călugări și călugărițe, credincioși laici și laice care să pună la inimă dorința de a frânge propria viață și de a o dărui unii altora, de a se angaja în iubirea și în iertarea reciprocă, de a construi spații de fraternitate și de pace și de a săvârși gesturi de compasiune și de solidaritate față de cei mai nevoiași”.
”În a treia duminică a Paștelui”, a spus papa la începutul omiliei, ”Domnul ne-a vorbit prin Evanghelia discipolilor de la Emaus” (cf. Lc 24,13-35). E vorba de doi discipoli ai Domnului care l-au văzut murind la Ierusalim pe acel Isus în care și-au pus încrederea, iar acum se întorc acasă dezamăgiți și abătuți, ”închiși față de speranță”. ”În această scenă inițială a Evangheliei”, a reluat papa, ”văd oglindindu-se istoria Angolei, a acestei țări foarte frumoase și rănite, căreia îi este foame și sete de dreptate, de pace și de fraternitate. Conversația de-a lungul drumului dintre cei doi discipoli care, răvășiți, merg cu gândul la ceea ce s-a întâmplat Învățătorului lor, aduce aminte de durerea de care a fost marcată țara voastră: un lung război civil cu dâra lui de dușmănii și dezbinări, de resurse risipite și de sărăcie”. (...) ”Vestea cea bună a Domnului este, și pentru noi astăzi, chiar aceasta: El este viu, a înviat și merge alături de noi în timp ce străbatem calea suferinței și a amărăciunii, deschizând ochii noștri pentru ca să putem recunoaște lucrarea sa și dăruindu-ne harul de a porni din nou și de a reconstrui viitorul”.
Evanghelia evidențiază că Isus, după ce a mers împreună cu cei doi discipoli, s-a oprit la cină cu ei, s-a așezat la masă și a frânt pâinea, iar ochii lor s-au deschis și l-au recunoscut (cf. v. 31). ”Iată trasată și pentru noi, pentru voi, dragi frați și surori angolezi”, a continuat Leon al XIV-lea, calea de urmat pentru a începe din nou: pe de o parte, certitudinea că Domnul ne însoțește și că simte compasiune față de noi, iar pe de alta, angajamentul pe care El îl cere de la noi. Simțim că Domnul ne însoțește mai ales în relația cu El, în rugăciune, în ascultarea Cuvântului său care face să ardă inima noastră precum inima celor doi discipoli și, cu precădere, în celebrarea Euharistiei. Aici îl întâlnim noi pe Dumnezeu. De aceea, este necesar întotdeauna a veghea asupra acelor forme de religiozitate tradițională care, aparțin cu siguranță la rădăcinile culturii voastre, dar în același timp riscă să creeze confuzie și să amestece elemente magice și superstițioase care nu ajută pe drumul spiritual. Rămâneți credincioși în cele pe care le învață Biserica, puneți-vă încrederea în păstorii voștri de suflete și păstrați-vă privirea îndreptată către Isus, care se revelează în mod special în Cuvânt și în Euharistie. În acestea două simțim că Domnul înviat merge pe cale împreună cu noi și, uniți fiind cu El, învingem la rândul nostru formele de moarte care ne împresoară și trăim ca oameni înviați”.
”La certitudinea că nu suntem singuri pe cale”, a reluat papa, ”se unește un angajament generos care să ducă la ușurarea rănilor și la reaprinderea speranței. Într-adevăr, dacă cei doi de la Emaus îl recunosc pe Isus când frânge pâinea pentru ei, aceasta înseamnă că și noi trebuie să-L recunoaștem la fel: nu doar în Euharistie, dar oriunde există o viață care devine pâine frântă, oriunde cineva se face un dar de compasiune asemenea Lui. Istoria țării voastre, consecințele încă dificile pe care le îndurați, problematicile sociale și economice și diferitele forme de sărăcie invocă prezența unei Biserici care știe să se alăture pe cale și să asculte strigătul fiilor ei. (...) Angola are nevoie de episcopi, preoți, misionari, călugări și călugărițe, credincioși laici și laice care să pună la inimă dorința de a frânge propria viață și de a o dărui unii altora, de a se angaja în iubirea și în iertarea reciprocă, de a construi spații de fraternitate și de pace, de a săvârși gesturi de compasiune și de solidaritate față de cei mai nevoiași”.
”După cum Euharistia ne amintește că suntem un singur trup și un singur suflet, uniți cu unicul Domn, putem și vrem la rândul nostru”, a subliniat papa, ”să construim o țară în care să fie depășite pentru totdeauna vechile dezbinări, una în care să dispară ura și violența, unde plaga corupției să fie vindecată de o nouă cultură a dreptății și a împărțirii. Numai în acest fel va fi posibil un viitor de speranță, mai ales pentru numeroșii tineri care au pierdut-o. Frați și surori, astăzi este nevoie să privim la viitor cu speranță și să construim speranța viitorului. Nu vă fie teamă să faceți acest lucru! Isus înviat, care parcurge drumul împreună cu voi și pentru voi, se frânge ca pâine, vă încurajează să fiți mărturisitori ai învierii sale și protagoniști ai unei noi umanități și ai unei noi societăți. Pe această cale, preaiubiților, vă puteți baza pe apropierea și pe rugăciunea papei, după cum și eu știu că mă pot bizui pe voi și vă mulțumesc. Vă încredințez ocrotirii și mijlocirii Fecioarei Maria, Doamna Noastră de la Muxima, ca să vă susțină mereu în credință, speranță și caritate”.
***
În cursul după-amiezii de duminică, 19 aprilie a.c., papa Leon al XIV-lea merge la sanctuarul ”Mamã Muxima” (Maica inimii, în limba locală kimbundu), dedicat Fecioarei Maria într-o localitate aflată la 110 km de Luanda, unde pontiful conduce rugăciunea rozariului și prezintă al treilea discurs al vizitei în Angola. După acest pelerinaj marian, papa se întoarce la sediul nunțiaturii apostolice din Luanda pentru cină și odihnă.
