”Iată o ștafetă înmânată Spaniei de astăzi și de mâine: religiozitatea care de secole însuflețește această țară să nu fie un muzeu al trecutului de vizitat, ci o școală de credință din care să ne alimentăm și astăzi; o școală care ne învață să ne așezăm în genunchi înaintea lui Dumnezeu și a aproapelui pentru că nimeni nu poate îngenunchea înaintea Domnului și să-l disprețuiască pe fratele său”: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii prezidată duminică, 7 iunie a.c., la Madrid, a doua zi a călătoriei sale apostolice de șapte zile în Spania. La celebrarea euharistică a solemnității ”Corpus Domini”, prezidată în Plaza de Cibeles, au luat parte peste 1.200.000 de persoane.
Rugăciunile și lecturile biblice ale Sfintei Liturghii au fost luate de la solemnitatea ”Trupul și Sângele Domnului” (Deuteronom 8,2-3.14b-16a; Psalmul 147; 1 Corinteni 10,16-17 și Ioan 6,51-58). Cunoscută și sub denumirea ”Corpus Domini”, această solemnitate specifică ritului roman sau latin se celebrează de obicei joi după Duminica Sfintei Treimi ori într-o zi apropiată stabilită de episcopul locului.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru omilia Sfântului Părinte.
«La începutul acestei călătorii în Spania, prezidez cu inima copleșită de bucurie această celebrare în ziua solemnității Corpus Domini. Ne-am adunat în jurul Euharistiei, darul prezenței vii a lui Cristos în mijlocul nostru. El, care a vrut să-și jertfească viața ca să ne facă să intrăm în comuniunea Tatălui și ca să ne facă fii ai săi, este aici ca Pâine vie coborâtă din cer care ne potolește foamea cu viața însăși a lui Dumnezeu, cu o iubire mai tare decât moartea.
Această memorie a Domnului prezent în Pâinea euharistică este în inima credinței voastre și a istoriei poporului vostru. Aici, la Madrid, dar și în atât de multe locuri din Spania, [solemnitatea] Corpus Domini nu este una din numeroasele sărbători din calendarul liturgic, ci o întoarcere la rădăcinile credinței pentru a reînnoi iubirea și fidelitatea față de Dumnezeu. Procesiunile solemne din această zi au format timp de secole devoțiunea, arta, muzica, arhitectura și viața poporului spaniol, exprimând și manifestând și astăzi sentimentul spiritual al acestei țări prin frumusețea și eleganța covoarelor de flori, ale altarelor de pe străzi, ale grijii față de ostensorii și monstranțe, ale cântărilor și veșmintelor. Nu este vorba de o manifestare exterioară, de un reziduu folcloric ori de o simplă podoabă estetică: aici e vorba de credința în prezența Domnului înviat, care este viu și trece și astăzi în mijlocul nostru, care se face pâine pentru foamea noastră de viață și vizitează colțurile inimii și istoriei noastre, chiar și pe cele mai întunecate.
Astfel, dacă în celebrarea euharistică Cristos se dăruiește ca hrană, procesiunea spune că El nu rămâne închis în templu ci, dimpotrivă, iese în întâmpinarea noastră. Isus pășește pe străzi, trece prin piețe, vizitează cartierele noastre, locuiește în spațiile vieții noastre de fiecare zi ca Dumnezeu apropiat care merge pe cale împreună cu poporul său, ca Stăpân al istoriei, consolare a celor slabi, lumină pentru familii, speranță pentru cei mai fragili, pace pentru cel care suferă. Cristos care trece pe străzi în ostensoriu este același care se identifică cu cei săraci, bolnavi, singuri și rebutați. Nu este întâmplător faptul că aici, în Spania, Biserica a unit, de ani de zile, solemnitatea Corpus Domini cu Ziua carității.
Nu este vorba doar de a duce afară un ostensoriu, cât mai curând de a ne lăsa noi înșine conduși afară din egoism, indiferență, dintr-o credință comodă și privată ca să răspundem la îndemnul său la convertire, să ne schimbăm modul de a vedea primind prezența sa care ne schimbă și ne face constructori ai unei lumi noi.
De aceea, memoria istorică a procesiunilor de la Corpus Domini nu se lasă încătușată de o amintire plină de nostalgie pentru că ea devine, în schimb, un îndemn pentru astăzi, pentru viața noastră personală, pentru relațiile noastre, pentru societate, pentru edificarea viitorului. În această optică trebuie înțeles îndemnul de ”a ne aduce aminte” pe care l-am ascultat la prima lectură: "Adu-ţi aminte de tot drumul pe care Domnul Dumnezeul tău te-a făcut să mergi în acești patruzeci de ani în pustiu”, adu-ți aminte cum te-am hrănit cu mană atunci când îți era foame. Este vorba de ”a ne aduce aminte” tocmai pentru a nu uita cine este Domnul ca să nu cădem în ispita de a ne pune încrederea în alți dumnezei și de a ne hrăni cu o pâine care nu ține de foame (cf. Dt 8,2-3.14b-16a).
Iată, prin urmare, o ștafetă înmânată Spaniei de astăzi și de mâine: religiozitatea care de secole însuflețește această țară să nu fie un muzeu al trecutului de vizitat, ci o școală de credință din care să ne alimentăm și astăzi; o școală care ne învață să ne așezăm în genunchi înaintea lui Dumnezeu și a aproapelui pentru că nimeni nu poate îngenunchea înaintea Domnului și să-l disprețuiască pe fratele său; o școală care ne învață gratuitatea iubirii care se dăruiește pe sine ca să circule între noi și să frângă lanțurile oricărui egoism; o școală din care învățăm că Dumnezeu este o prezență reală și suntem chemați la rândul nostru să fim prezenți în situațiile și provocările societății, să nu fugim, să ne angajăm în prima persoană pentru edificarea binelui comun.
Frați și surori, doresc să-l amintesc aici pe sfântul Manuel González, episcopul spaniol al tabernacolelor abandonate. Viața sa ne amintește că Euharistia nu poate fi cinstită numai la celebrările mari ori în mod ocazional, dar și în fidelitatea discretă a celui care îl însoțește pe Domnul atunci când pare uitat și într-o prietenie umilă și discretă care se alimentează din zi în zi. Dar aș vrea să amintesc și versurile poetice ale sfântului Ioan al Crucii: ”Știu bine izvorul care curge și țâșnește, chiar dacă înaintată este noaptea” (Cântarea sufletului care se bucură să-l cunoască pe Dumnezeu prin credință). În închisoarea conventului din Toledo unde era deținut în condiții foarte grele, chiar în apropiere de Corpus Domini din 1578, el recunoaște din noaptea acelei închisori prezența ascunsă a Domnului din care izvorăște o lumină care nu cunoaște apus și țâșnește o viață care nu se epuizează. Isus euharistic este ”acel veșnic izvor ascuns”: izvor care curge și potolește setea, dar fără să orbească, fără să se impună prin forță exterioară, fără a se prezenta în mod spectaculos.
Să ne întoarcem la El cu o iubire sinceră. Să ne deschidem la întâlnirea cu El, să lăsăm ca El să irige uscăciunile inimii noastre ca să ieșim apoi pe drumurile vieții și istoriei și să ducem între oameni acest curent de apă proaspătă, un curent de iubire, pace, dreptate și bucurie. Să ne potolim din nou setea la acest izvor euharistic, care nu ne închide într-o devoțiune privată, ci ne trimite să irigăm frații, familiile, pe cei săraci, pe cei care suferă, pe cei care au pierdut speranța. Harul euharistic ne transformă, dar ne face și protagoniști ai transformării istoriei și semn de speranță pentru cei pe care-i întâlnim.
Domnul Isus prezent în Euharistie să facă din voi pâine frântă, dăruită și oferită pentru ca o viață plină să poată izvorî pentru voi, pentru familiile voastre și pentru țara voastră».
***
Sfânta Liturghie s-a încheiat cu o solemnă procesiune euharistică pe străzile adiacente Pieței Cibeles. Potrivit mărturiei preotului Leonard Diac, păstorul de suflete al comunității de români romano-catolici din Madrid, printre copiii care au presărat cu petale de flori trecerea Preasfântului Sacrament se afla și o fetiță dintr-o familie de români.
Agenda de duminică a călătoriei apostolice în Spania continuă în seara de duminică, 7 iunie a.c., cu o întâlnire la ”Movistar Arena”, la care sunt așteptați reprezentanții culturii, artei, economiei și sportului.
Papa rămâne la Madrid până marți, 9 iunie a.c., când merge la Barcelona pentru a doua etapă a călătoriei sale apostolice în Spania. Ultima etapă a vizitei are loc în Insulele Canare, mai precis la Las Palmas de Gran Canaria și la Santa Cruz de Tenerife. Călătoria apostolică a lui Leon al XIV-lea în Spania se încheie vineri, 12 iunie a.c., întoarcerea sa la Roma fiind programată în cursul serii.
