Îndemnul lui Isus ”Curaj, eu am învins lumea!” este tema mesajului transmis de Leon al XIV-lea pentru a XLI-a Zi mondială a tineretului, care se va marca în 22 noiembrie 2026 la nivel local și în zilele 3-8 august 2027 la nivel mondial, la Seoul.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru Mesajul Sfântului Părinte Leon al XIV-lea pentru a XLI-a Zi mondială a tineretului (22 noiembrie 2026 și, la Seoul, în perioada 3-8 august 2027).
”Curaj, eu am învins lumea!” (Ioan 16,33)
Dragi tineri,
Prin acest mesaj aș vrea să mă apropii de voi toți și doresc mai întâi să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru faptul că sunteți un dar pentru Biserică și pentru societate. El vă cunoaște, vă iubește și vă însoțește pe drumul vieții. Spiritul său să trezească în voi toți, care sunteți atât de diferiți și de răspândiți în lume, aceeași aspirație la lucruri mari și durabile, vă conduce la căutarea libertății și a adevărului. De la Dumnezeu provine dorința voastră de a iubi și de a fi iubiți, alături de speranța pe care Spiritul Sfânt o trezește în inima voastră, o speranță care poate să devină lumină și pentru ceilalți. Pentru toate acestea, îi aduc mulțumire Domnului.
Ne pregătim să marcăm în Bisericile locale a XLI-a Zi mondială a tineretului, pe 22 noiembrie a.c. - solemnitatea Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului - și suntem deja îndreptați către întâlnirea noastră internațională de la Seoul, din [3-8] august 2027. Pentru pregătirea acestor evenimente, doresc să vă încredințez cuvintele lui Isus: ”Curaj, eu am învins lumea!” (Ioan 16,33). Asupra acestor cuvinte, care reprezintă tema ce ne va călăuzi în următoarele luni, începem acum să medităm împreună.
De unde se naște curajul?
Cuvintele lui Cristos încep cu îndemnul la curaj. Știu bine că, uneori, în noi ca și în primii discipoli, în locul curajului pot să prevaleze incertitudinea ori teama. Mulți dintre voi poartă în sine întrebări și îngrijorări care împovărează inima. Poate simțiți temeri cu privire la viitor, presiunea de a trebui să aveți succes și de a apărea perfecți, sunteți expuși la stresul de a vă compara mereu cu ceilalți ori cu modele imposibil de ajuns și superficiale. S-ar putea să vă fie greu să recunoașteți și să acceptați identitatea voastră sub influența unor imagini construite de social media. Percepeți nevoia unei afecțiuni sincere, pentru că tehnologia poate să imite empatia, dar nu poate să înlocuiască apropierea umană autentică. Unii dintre voi cunoașteți solitudinea, dezamăgirea ori teama de a nu fi la înălțime.
Din aceste motive, poate că v-ați simțit și voi ca discipolii lui Isus pe o bărcuță care traversează lacul în toiul nopții. Vântul suflă tot mai tare, valurile se ridică și țărmul dispare în beznă. În asemenea situații, răsună în Evanghelie îndemnul la curaj. Isus vine în întâmpinarea discipolilor săi și le spune: ”Eu sunt, nu vă temeți!” (cf. Ioan 6,20). Aceasta este certitudinea pe care doresc să o încredințez inimilor voastre: mai înainte de a începe voi să-L căutați pe Cristos, El este deja în căutarea voastră, mergând pe apele învolburate ale vieții. Curajul creștin nu se naște mai întâi de toate din puterile noastre, ci din prezența sa.
Cu siguranță, Cristos nu a trăit și nu ne promite o viață fără furtuni. Dar nici o întunecime și nici o suferință nu este mai tare decât iubirea sa. El nu vă abandonează niciodată. Vă invită să fiți prietenii Lui și să-i încredințați drumul vostru și pe cel al comunităților voastre. Lăsați-vă, așadar, întâlniți de Isus Cristos care vă caută și încredințați-i calea voastră personală și de grup! Veți simți cum în inimă crește un curaj nou, care nu dispare.
Biruința asupra lumii
Domnul Isus, care a mers în întâmpinarea discipolilor săi pășind pe ape, ne spune acum nouă: ”Curaj, eu am învins lumea!” (Ioan 16,33). Luați aceste cuvinte ca pe o promisiune adresată personal fiecăruia dintre voi, precum și fraților și surorilor cu care sunteți pe cale. Mai înainte de a fi un îndemn, [aceste cuvinte] sunt un dar. Cristos nu spune: ”Voi veți învinge lumea”. El spune: ”Eu am învins lumea”. Știm că în această pericopă din Evanghelie, prin cuvântul ”lume” nu se înțelege universul creat și iubit de Dumnezeu și destinat mântuirii, ci ”lumea întunericului” (cf. Efeseni 6,12), acea realitate tainică, prezentă chiar în inima fiecărui om, care opune rezistență înaintea lui Dumnezeu și i se împotrivește. Isus, și numai El, prin moartea și învierea sa, a învins această realitate obscură și a redeschis omenirii calea către Dumnezeu, fericire, dreptate și pace.
Înțelegem astfel alte aspecte ale curajului la care ne invită Isus. El nu se naște din propunerile voastre ori din tăria voastră de caracter. Se naște din încrederea în Cel care merge înaintea voastră, se naște din credința în Isus Cristos. Dacă ne gândim că Cristos a învins lumea iubind-o, înțelegem de ce curajul creștin nu este un curaj ”contra” cuiva ori a ceva, ci un curaj ”pentru”: pentru viață, pentru adevăr, pentru libertate, pentru dreptate.
Prin curajul pe care Cristos ni-l dăruiește, putem atunci să ne îndreptăm cu ochi noi la lumea pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult (cf. Ioan 3,16). Ne este încredințată și nouă partea care ne revine, oricât ar fi de mică, pentru ca să se treacă de la o ”lume a întunericului” la o ”lume mântuită”. Cristos nu vă cheamă să fugiți de această lume, ci să o vedeți cu privirea sa și să o atingeți cu iubirea sa care vindecă totul. Lăsați-vă impresionați și mișcați de realitate! Isus nu a iubit lumea de la distanță. El a intrat pe deplin în realitatea noastră, înjosindu-se până pe cruce (cf. Filipeni 2,7-8). A cunoscut bucuria și prietenia, dar și oboseala, respingerea, singurătatea și suferința, fără a lăsa ca inima să i se închidă.
Într-o lume creată bună, dar rănită, trăiți și voi, într-o lume plină de posibilități, dar marcată de injustiții, tensiuni și temeri. Mulți doresc pacea, dar întâlnesc violența; mulți doresc comuniunea, dar simt solitudinea. Printre aceste contradicții, creștinii sunt chemați să-L urmeze pe Cristos în curajul său blând: curajul de a fi iubitori când duritatea pare mai ușoară și determinantă, curajul de a căuta pacea când ciocnirea pare mai avantajoasă, curajul de a păstra speranța când cinismul pare să fie mai convingător.
Biruința iubirii care se dăruiește
Auzind vorbindu-se despre ”biruință”, cineva s-ar putea gândi că aceasta înseamnă a fi mai puternic decât ceilalți, de a te afirma sau a-ți dovedi în continuu propria valoare. Totuși, acestea sunt victoriile propuse de mentalitatea curentă, biruințele unei lumi fără Dumnezeu. Dacă privim la Isus, descoperim un alt fel de victorie. Sfântul Paul spune că Cristos, deși fiind din fire Dumnezeu, s-a despuiat pe sine luând firea sclavului (cf. Filipeni 2, 6-7). Fiul lui Dumnezeu s-a înjosit, deoarece iubirea sa este liberă, nu are nimic de demonstrat și nimic de asigurat pentru sine; smerindu-se, el nu-și pierde demnitatea, dimpotrivă, dezvăluie înălțimea și profunzimea inimii sale divine, capabilă să dăruiască viață celor care erau morți. Victoria sa este biruința iubirii care se dăruiește fără calcule.
Dragi tineri, adevărata victorie nu constă în a vă impune pe voi înșivă, ci în a vă dărui pe voi înșivă. Urmând calea deschisă de Isus Cristos, nici voi nu aveți nevoie să vă impuneți, să vă dovediți neîncetat valoarea, să păreți perfecți sau să vă ascundeți slăbiciunile, îndoielile ori limitele. Aveți curajul de a fi autentici în fața lui Dumnezeu și a celorlalți. Demnitatea voastră nu se naște din imaginea pe care reușiți să o construiți despre voi înșivă. Sunteți prețioși pentru că sunteți creați după chipul lui Dumnezeu, cunoscuți de El și iubiți de El. Descoperim cine suntem cu adevărat atunci când descoperim că inima noastră a fost creată pentru Dumnezeu, pentru a-l iubi pe El și, în El, pentru a-i iubi pe frați și surori. Într-adevăr, există în noi dorința de a ne dărui, de a ne consuma pentru fericirea și binele celorlalți. Aceasta este libertatea pe care v-o oferă Cristos: de a depăși preocuparea exclusivă pentru voi înșivă și de a vă deschide către creativitatea generoasă a iubirii.
Curajul umilinței
Înjosirea lui Cristos, din iubire pentru noi, nu se încheie pe cruce: Tatăl îl învie pe Fiul și îl înalță mai presus de orice făptură (cf. Filipeni 2, 9–11). Trebuie să observăm că Învierea nu este un gest de auto-înălțare; este un dar din partea Tatălui și al Spiritului său Sfânt. Aici descoperim un alt aspect al curajului: curajul de a primi. L-am putea numi curajul umilinței. A fi prieteni ai lui Isus înseamnă a deveni tot mai asemănători cu El și în această privință.
O anumită mentalitate ne spune să facem totul singuri, să lucrăm pe noi înșine pentru a ne îmbunătăți în continuu, pentru a ne construi o personalitate și un caracter mai puternice, dar până la urmă acest lucru poate duce la convingerea că suntem propriii noștri mântuitori. Evanghelia ne prezintă o altă cale de creștere: să nu ne mântuim singuri, ci să ne lăsăm mântuiți de Isus Cristos. Se cere aici curajul de a accepta ajutorul altora, de a recunoaște propriile limite, de a se opri, de a asculta și de a încredința propria viață lui Dumnezeu.
Dragi tineri, deschizându-vă inimile lui Cristos, nu vă veți pierde pe voi înșivă; dimpotrivă, veți descoperi mai profund cine sunteți în ochii lui Dumnezeu și vă veți cunoaște prin intermediul privirii sale. Îndreptați-vă, așadar, spre profunzimea inimii voastre: nu vă veți rătăci, căci acolo vă așteaptă Dumnezeu. Lăsați-vă mântuiți de El, îngăduiți-i iubirii sale, Spiritul Sfânt, să vă modeleze viața și lăsați-l pe Isus să locuiască în voi, în deciziile voastre. Când se întâmplă acest lucru, totul se înnoiește, chiar și în situațiile cotidiene: în fidelitatea față de prieteni, în respectul pentru cei care gândesc diferit de voi, în atenția pentru cei singuri, în apropierea de cei mai slabi și chiar în modul în care vă compourtați în lumea digitală. Totul este transformat de iubire. Pentru mulți, iubirea este un semn de slăbiciune; Cristos, însă, ne arată că ea este o sursă de libertate și de putere.
Cristos cel înviat vine în întâmpinarea voastră cu pacea sa
În seara Învierii, când lumina Paștelui pătrunsese deja în lume, ucenicii se aflau încă în cenacol, cu ușile închise, cuprinși de teamă. Credința nu face ca tenebrele să dispară imediat, dar nu ne lasă singuri în mijlocul lor. Isus, Învingătorul, nu așteaptă ca ucenicii să-și învingă frica sau să deschidă ușile. El vine în mijlocul lor, iar primele sale cuvinte sunt: "Pace vouă!" (Ioan 20,19). Ei Îl părăsiseră. Unul dintre ei îl trădase, altul îl renegase. El le dăruiește pacea Sa.
Poate că și în inimile voastre și în comunitățile din care faceți parte există uși care rămân închise din cauza dezamăgirilor, rănilor, resentimentelor, a sentimentelor de vinovăție. Cristos vine să vă dăruiască pacea sa și să vă împace unii cu alții. Curajul creștin izvorăște din prezența Domnului cel înviat, care iartă și trimite. Darul păcii sale ne insuflă un curaj pe care lumea nu-l poate da: un curaj în care, în ciuda rănilor, frica nu mai are ultimul cuvânt.
Deschideți-vă inima către Cristos
Când ne vom întâlni la Seoul, veți experimenta într-un mod deosebit frumusețea Bisericii universale și primirea generoasă a Bisericii din Coreea. Tineri provenind din națiuni, limbi și culturi diferite se vor regăsi uniți în Cristos. La Sfânta Liturghie, la Calea Crucii, la cateheze, celebrări și în numeroasele întâlniri din acele zile, veți experimenta din nou că Evanghelia depășește orice graniță și se adresează tuturor popoarelor. Lăsați ca acele zile să devină o adevărată întâlnire cu Isus Cristos, un moment în care să-I încredințați viața voastră. Pentru aceasta au luat naștere Zilele Mondiale ale Tineretului. Pelerinajul nostru a început deja. Nu pregătiți doar aspectele practice ale călătoriei la Seoul: pregătiți-vă inima!
Aduceți-i lui Cristos întrebările voastre, rănile voastre, dar și pe cele care sfâșie societățile voastre și opun țările voastre una împotriva celeilalte. Aduceți-i această creație care geme și suferă, strigătul pământului și al celor săraci pe care papa Francisc ne-a învățat să-l ascultăm. Împărtășiți-i lui Isus bucuriile și speranțele voastre. În această lumină, îmi însușesc cuvintele cu care sfântul Ioan Paul al II-lea și-a început pontificatul: «Nu vă temeți! Deschideți larg porțile lui Cristos!». Nu așteptați să fiți perfecți pentru a vă deschide către El. El vine în întâmpinarea voastră așa cum sunteți. Deschideți-vă viața către Cristos. Deschideți-vă comunitățile către Cristos. Deschideți căile care vă conduc spre inima celor pe care îi veți întâlni. Domnul înviat, care a intrat prin ușile închise, vine și astăzi în mijlocul nostru. De aceea, nu vă mulțumiți cu o viață mai măruntă decât cea la care vă cheamă Cristos. Lăsați-vă uniți și transformați de iubirea sa.
Dragi tineri, îmi doresc din toată inima să vă întâlnesc la Seoul. Dar nu uitați: Domnul pe care îl vom întâlni acolo vine deja în întâmpinarea voastră. Acceptați promisiunea sa: «Curaj, eu am învins lumea!» (Ioan 16,33) și lăsați-L să vă însoțească pe tot parcursul drumului.
Vă încredințez pe fiecare dintre voi mijlocirii materne a Fecioarei Maria, Maica Bisericii, pentru ca ea să vă învețe, așa cum a făcut-o ea însăși, să vă deschideți inima către Cristos, să aveți încredere în cuvântul său și să primiți cu bucurie pacea sa, pentru a o împărtăși tuturor.
De la Vatican, 22 octombrie 2026, comemorarea liturgică a sfântului Ioan Paul al II-lea.
LEON PP. XIV
