S-a împlinit luni, 27 aprilie 2015, un an de la canonizarea lui Ioan Paul al II-lea. Ceremonia în cadrul căreia a fost proclamat sfânt împreună cu Ioan al XXIII-lea a fost prezidată de papa Francisc în Piața Sfântul Petru. Au luat parte atunci aproximativ un milion de pelerini din lumea întreagă, dar cei mai mulți dintre ei veneau din patria Sfântului Ioan Paul al II-lea.
La un an de la evenimentul religios care a încununat viața și misiunea ”Pontifului venit de departe”, mii de polonezi au venit din nou în pelerinaj la Roma, însoțiți de arhiepiscopul de Cracovia, cardinalul Stanislaw Dziwisz. Duminică, la rugăciunea ”Regina Coeli”, papa Francisc a salutat cu afecțiune inițiativa pelerinilor polonezi:
• ”Salut cu afecțiune toți pelerinii provenind din Roma, Italia și din diferite țări, în special pe cei veniți în număr mare din Polonia, cu ocazia primei aniversări a canonizării lui Ioan Paul al II-lea. Preaiubiților, să răsune întotdeauna în inimile voastre îndemnul său «Deschideți porțile lui Cristos!», pe care îl spunea cu vocea lui puternică și sfântă. Domnul să vă binecuvânteze pe voi și familiile voastre, iar Maica Domnului să vă ocrotească”.
În semn de recunoștință pentru tot ceea ce a însemnat Sfântul Ioan Paul al II-lea în Biserica și societatea de la cumpăna dintre milenii, pelerinii polonezi au participat luni dimineață, 27 aprilie, în bazilica vaticană la Sfânta Liturghie prezidată de decanul Colegiului cardinalilor, card. Angelo Sodano, la Altarul Mărturisirii de credință a Sfântului Petru. În prezența unei numeroase delegații din Polonia, au concelebrat succesorul lui Ioan Paul al II-lea în scaunul mitropolitan al Cracoviei, cardinalul Stanislaw Dziwisz, alți cardinali și episcopi prezenți la Roma.
La predica Sfintei Liturghii, prezentată în italiană și polonă, cardinalul Dziwisz a subliniat mai întâi dialogul dintre Isus cel înviat și pescarul din Galileea: ”Simon, fiul lui Ioan, mă iubești tu mai mult decât aceștia?” (In 21,15-17). La împlinirea a 25 de ani de pontificat – a spus cardinalul la predică – Ioan Paul al II-lea revenea asupra acestei pagini din Evanghelie și mărturisea: ”În taina inimii mele se desfășoară în fiecare zi același dialog dintre Isus și Petru. În spirit, îmi îndrept ochii spre privirea binevoitoare a lui Cristos înviat. El, deși conștient de slăbiciunea mea omenească, mă încurajează să răspund cu încredere asemenea lui Petru: «Doamne, tu toate le știi. Tu știi că te iubesc». Și apoi mă îndeamnă să-mi asum responsabilitatea pe care El însuși mi-a încredințat-o” (16 octombrie 2003, nr. 1).
Cardinalul Dziwisz a remarcat apoi beatificarea lui Ioan Paul al II-lea, în urmă cu patru ani, și canonizarea lui, anul trecut, în Duminica Milostivirii Divine. În acest fel, succesorii săi au dus la împlinire ”lucrarea pe care o începuse glasul poporului lui Dumnezeu: «Santo subito!». În acest strigăt – a spus prelatul polonez – se poate vedea dorința ca Sfântul papă să nu rămână doar în paginile de istorie a Bisericii, dar să-i însoțească pe ucenicii de astăzi ai Domnului răstignit și înviat pe drumurile credinței, speranței și carității din lumea noastră zbuciumată. Sfințenia constituie sinteza a ceea ce a fost și a făcut Ioan Paul al II-lea”.
Privind retrospectiv la deceniul care s-a scurs de la moartea lui – a reluat cardinalul – se observă din ce în ce mai bine ”ce anume a adus în viața Bisericii și ce rezistă la încercarea timpului”. În acest sens, prelatul a reliefat trei aspecte principale.
Mai întâi, a spus cardinalul Dziwisz, ”Sfântul Ioan Paul al II-lea poate fi numit «Papa Milostivirii Divine». Această trăsătură a spiritualității și inițiativelor sale pastorale ne-a fost amintită recent de papa Francisc în bula «Misericordiae vultus» pentru proclamarea Jubileului extraordinar al milostivirii. «Nu putem uita – scrie Sfântul Părinte – marea învățătură pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a oferit-o prin cea de a doua sa enciclică («Dives in misericordia»), care la vremea respectivă a venit pe neașteptate și i-a luat pe mulți prin surprindere pentru tema care era abordată. (…) Sfântul papă evidenția uitarea temei milostivirii în cultura timpurilor noastre: ’Mentalitatea contemporană, poate mai mult decât cea a omului din trecut, pare să se împotrivească Dumnezeului milostivirii și are tendința de a marginaliza din viață și de a scoate din inima omului ideea însăși de milostivire’ (nr. 11). Și cu toate acestea, fără milostivire, lumea noastră devine și mai inumană. De aici, cuvintele profetice și deciziile Sfântului Ioan Paul al II-lea de a pune în centrul vieții Bisericii de astăzi realitatea milostivirii divine și umane”.
În al doilea rând, Sfântul Ioan Paul al II-lea poate fi numit și ”profet al cauzei referitoare la căsătorie și familie. A fost astfel încă din vremurile de la Cracovia. Atunci el a scris cartea «Iubire și responsabilitate». Încă de pe atunci el apăra valorile și demnitatea vieții umane, mai ales a celei lipsită de apărare. Atunci și-a concentrat atenția spre teologia trupului. Succesiv a dus experiențele sale pastorale din acest domeniu în ogorul Bisericii universale și, folosindu-se de reflecțiile și experiențele Părinților sinodali, a încredințat Bisericii exhortația «Familiaris consortio». Astăzi Biserica continuă să trăiască chestiunea familiei, după cum o dovedește următoarea adunare a Sinodului Episcopilor care abordează această problematică și această provocare”.
În fine, a subliniat card. Dziwisz, ”a fost fără îndoială profetic modul în care Ioan Paul al II-lea s-a apropiat de tineri. Încă din ziua inaugurării pontificatului său, i-a numit speranța Bisericii și speranța sa. Profetică a fost și inițiativa de a organiza Zilele mondiale ale tineretului, ca o mare sărbătoare a credinței Bisericii, care se revigorează și se reînnoiește cu fiecare generație, în fiecare inimă de om cucerită de Cristos și pentru Cristos. Cum să nu-i mulțumim, în această bazilică, Sfântului Părinte Papa Francisc pentru decizia de a trăi următoarea Zi mondială a tineretului împreună cu el, peste un an, la Cracovia? Să-i deschidem larg porțile patriei lui Ioan Paul al II-lea! Să deschidem porțile cetății regale a lui Karol Wojtyla, capitala spirituală a Milostivirii Divine. Să-i deschidem larg porțile lui Petru din timpurile noastre și mulțimilor de tineri creștini. Vrem să împărtășim credința noastră și vrem să învățăm de la ei entuziasmul credinței”.
La încheierea predicii sale, cardinalul Dziwisz a spus că prin recunoașterea sfințeniei lui Ioan Paul al II-lea ”avem în ceruri un mare mijlocitor pentru cauzele noastre personale, familiale și sociale”. (…) ”Nu trăim numai din amintiri. Înaintea noastră – a spus prelatul - se află noi provocări”. (...) ”Nimeni nu ne înlocuiește în asumarea răspunderii pentru forma de viață personală și socială, în grija față de cei săraci, în deliberarea de legi înțelepte, în a da o mărturie transparentă față de Cristos și de Evanghelia sa. Această mărturie este așteptată de frații noștri și de surorile noastre pentru care Biserica încă nu este casă, pentru care Isus încă nu este Domn și Mântuitor. Dacă vrem să rămânem credincioși moștenirii lui Ioan Paul al II-lea, ar trebui să pășim cu curaj pe calea iubirii față de Dumnezeu și de aproapele, altfel spus, pe calea sfințeniei. Aceasta este îndatorirea noastră de fiecare zi”.
Cântările celebrării euharistice s-au alternat în polonă și latină, însoțind participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie și rugăciunea de la mormântul Sfântului Ioan Paul al II-lea din bazilica vaticană.
