Lucrarea lui Dumnezeu în Biserica Sa: Portretul Arhiepiscopului Major Claudiu Lucian Pop
După trecerea la cele veșnice a Preasfințitului Părinte Florentin Crihălmeanu, în data de 24 aprilie 2021 a fost înscăunat în Eparhia de Cluj-Gherla noul episcop, Preasfințitul Părinte Claudiu Lucian Pop. Îl cunoscusem pe noul episcop, atunci preot și rector al Misiunii Greco-Catolice Române, încă din perioada petrecută la Paris, unde mi-am desăvârșit studiile de teologie, și știam multe despre modul său de a lucra și de a acționa. Totuși, experiența trăită din momentul în care am început să colaborăm în cadrul structurilor Episcopiei de Cluj-Gherla a fost cu totul deosebită.
Prin harul lui Dumnezeu, am avut ocazia să descopăr în Preasfinția Sa numeroase calități și abilități, care, puse în slujba credincioșilor și a Bisericii, au adus roade bogate în Eparhia pe care Domnul i-a încredințat-o spre păstorire.
Consider că, într-o lume complexă, așa cum este cea în care trăim astăzi, exemplul pe care un episcop îl oferă preoților, credincioșilor și tuturor oamenilor de bunăvoință prin modul său de a acționa, prin cuvântul său de învățătură și prin însăși prezența sa, are o importanță deosebită.
Prin toate acestea, el oferă o direcție, un sens și un scop, inspirând și încurajând munca și dăruirea fiecăruia în slujirea de care este responsabil.
În același timp, trebuie să fim cu toții conștienți că fiecare episcop are nevoie de susținerea și de rugăciunea întregii comunități, pentru a-și putea împlini pe deplin misiunea sa. Aceasta cuprinde rolul de învățător al credinței, de păstor și conducător al eparhiei, dar și cel de profet — acela de a discerne și de a recunoaște planul lui Dumnezeu în evenimentele care se petrec în viața Bisericii pe care o păstorește. Toate aceste responsabilități, care se împletesc în însăși structura slujirii episcopale, cer o susținere constantă din partea credincioșilor, iar cea mai prețioasă formă de sprijin rămâne, fără îndoială, rugăciunea.
În planul concret al acțiunilor desfășurate în cadrul Episcopiei de Cluj-Gherla, primul aspect pe care aș dori să îl subliniez în felul de a conduce al Preasfințitului Părinte Claudiu este pragmatismul său, acel simț al realității pe care îl posedă din plin. Acest dar este, fără îndoială, esențial în societatea de astăzi, unde este nevoie de o înțelegere profundă a locului pe care Biserica îl ocupă, a provocărilor cu care se confruntă credința și instituția eclezială, dar și a căilor prin care se poate rămâne aproape de oameni fără a pierde identitatea și fără a renunța la fundamentele credinței.
Preasfințitul Claudiu reușește să integreze toate aceste dimensiuni în slujirea sa, aducând mesajul Evangheliei în inima lumii de astăzi, acolo unde omul contemporan trăiește, caută și se confruntă cu propriile sale încercări.
Un al doilea aspect care merită subliniat, în ceea ce privește abilitățile de conducere ale Episcopului de Cluj-Gherla, este disponibilitatea sa sinceră de a primi și de a asculta punctele de vedere ale celorlalți. Preasfințitul Părinte Claudiu are această capacitate rară de a integra în propriile decizii experiențele și perspectivele celor din jurul său, manifestând o deschidere reală față de dialog și colaborare. Consider că aceasta este o trăsătură esențială a unui lider autentic — aceea de a ști să asculte și să valorifice ceea ce ceilalți pot aduce prin propria lor experiență. Această atitudine îl ajută pe conducător să depășească limitele unei viziuni inițiale și să răspundă situațiilor cu idei noi, cu soluții adaptate și cu o înțelepciune izvorâtă din comuniunea și împărtășirea de gânduri.
Această disponibilitate de a primi și de a integra punctul de vedere al celuilalt în procesul de luare a unei decizii este cu atât mai valoroasă cu cât lumea în care trăim astăzi, prin modelul social, politic și economic care se conturează, pare adesea dominată de tendințe autoritare — de dorința de a impune voința proprie prin forță, fără a ține seama de alte opinii, mai ales de cele contrare.
Într-un astfel de context, atitudinea Preasfințitului Părinte Claudiu devine un exemplu luminos de conducere bazată pe ascultare, pe dialog și pe respectul față de celălalt, valori profund evanghelice, dar tot mai rare în societatea contemporană.
Papa Francisc le amintea mereu celor care veneau să-i asculte cuvântul un adevăr simplu, dar esențial pentru viață: nu-ți pierde niciodată simțul umorului. Acest sfat, plin de înțelepciune, l-a înțeles foarte bine și Preasfințitul Părinte Claudiu, care are un simț al umorului deosebit. El reușește întotdeauna să găsească o glumă potrivită sau un cuvânt cu tâlc prin care să destindă atmosfera și să tempereze situațiile tensionate ori reacțiile exagerate. Umorul, în fond, este un dar important pe care merită să-l cultivăm. El ne ajută să nu ne luăm prea în serios, să privim viața cu mai multă seninătate și să ne amintim un adevăr fundamental al credinței: Dumnezeu este la cârma istoriei și a vieților noastre. Cu cât ne abandonăm mai mult în mâinile Sale, cu atât dobândim mai multă libertate interioară — și, odată cu ea, zâmbetul care luminează chipul și inima.
Referitor la mesajul pe care îl transmite Preasfințitul Părinte Claudiu prin intermediul predicilor, al scrisorilor pastorale și al intervențiilor publice, se poate observa, înainte de toate, o atenție profundă față de Cuvântul lui Dumnezeu. În fiecare discurs, el face mereu trimitere la temelia credinței noastre — Scriptura, Cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu, care luminează înțelegerea credinței și dă sens vieții creștine.
Un alt aspect esențial al predicării sale este mesajul de speranță. În numeroasele sale cuvântări, revine constant această chemare plină de încurajare: aceea de a privi spre viața veșnică cu bucurie și nădejde, conștienți că existența pământească reprezintă o pregătire pentru veșnicie. Deși viața este adesea numită, în tradiția teologică, „o vale a plângerii”, Preasfințitul Claudiu ne amintește că ea merită să fie trăită cu sens și dăruire, ca drum spre mântuire.
Se poate spune că ceea ce mișcă în profunzime inima Episcopului de Cluj-Gherla și însuflețește trăirea credinței sale este devoțiunea profundă față de Preacurata Fecioară Maria. Aproape fiecare predică se încheie cu o referință la modelul pe care Maria îl oferă fiecăruia dintre noi: model de ascultare față de voința lui Dumnezeu, de încredere deplină în planul Său, de dăruire totală, de smerenie și de bucurie în fața misterului pe care Domnul îl lucrează în viața noastră.
Preacurata Fecioară Maria este o prezență constantă în gândul și în cuvântul episcopului, dar mai ales — aș îndrăzni să spun — în trăirea sa de zi cu zi. Ea este izvorul de inspirație și de lumină care dă viață credinței, iar episcopul ne-o propune mereu ca model de viață creștină și ocrotitoare a drumului nostru spiritual.
Dacă ați ajuns cu lectura până în acest punct, poate vă întrebați de ce am dorit să evidențiez toate aceste trăsături și care este, de fapt, rostul lor. Ar putea părea, la o primă impresie, că intenția ar fi aceea de a-l lăuda sau de a impresiona prin cuvinte pe cel despre care am scris. Nicidecum.
Ceea ce consider cu adevărat important este să înțelegem profilul spiritual al Episcopului Claudiu Lucian Pop și, mai ales, lucrarea lui Dumnezeu care s-a revărsat asupra Bisericii noastre prin alegerea sa ca Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Îndrăznesc, așadar, să privesc toate aceste aspecte nu ca pe simple observații, ci ca pe o invitație la recunoștință — la a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acestui nou Arhiepiscop. Totodată, este o chemare la rugăciune, pentru ca toate harurile și darurile cu care a fost înzestrat să fie puse în slujba Bisericii, spre binele ei și spre călăuzirea noastră pe drumul către Domnul și împreună cu Domnul.
În cele din urmă, este și o bucurie să știm că, prin Arhiepiscopul Major al Bisericii noastre, prin ceilalți episcopi, prin preoți și prin fiecare credincios, Dumnezeu continuă să lucreze în lume, rămânând izvorul speranței, al bucuriei și al nădejdii noastre.
Pr. Daniel Avram
