Am găsit clipuri video - în opinia mea foarte interesante - care prezintă utilizarea telefoanelor mobile, avantajele utilizării și riscurile pe care le implică. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la modul în care părinții îi învață pe copii să folosească tehnologia.
Educarea copiilor în era digitală presupune unele considerații care părinților de acum 30 de ani nici nu le-ar fi trecut prin minte. Dar, de asemenea, este adevărat că, la o distanță de 100 de ani, educația copiilor s-a axat întotdeauna pe un singur lucru: responsabilitatea părinților. Ar putea părea evident, dar - cu schimbările din societate, cu femeia care a intrat în sectorul muncii și cu progresul lumii virtuale - dinamica familiei s-a schimbat radical, până în punctul în care sarcinile părinților sunt delegate unor terțe părți, copiii sunt lăsați singuri, iar tehnologia preia rolul de dădacă (chiar și atunci când părinții sunt prezenți). În acest fel conceptul de veghe pentru binele copiilor riscă să fie uitat. Copiii, în etapa de formare vor fi întotdeauna responsabilitatea părinților, motiv pentru care aceștia din urmă trebuie să aibă grijă de ei.
Există mai multe campanii care ne avertizează cu privire la efectele utilizării necorespunzătoare a noilor tehnologii. Față de acestea există un considerent de iubire și de ură, în special în ceea ce privește rețelele sociale și potențiala izolare umană. Noile tehnologii nu sunt rele în ele însele. Au un rol cheie în societatea de astăzi: le utilizăm toți, sunt necesare și potențial utile.
În timp ce pentru cei născuți în urmă cu peste 30 de ani, era normal să se joace pe stradă cu prietenii, copiii de astăzi se izolează și se închid în casele lor pentru a se juca cu prietenii virtuali - sau mai rău, cu perfecți necunoscuți - lăsându-se purtați de mesaje încărcate cu violență și elemente explicit sexuale, pe lângă faptul că se ating riscuri foarte mari, prin intrarea în contact cu străini pe rețelele de socializare. De multe ori părinții nici măcar nu cunosc aceste situații periculoase.
Acum 20 sau 30 de ani, societatea încă mai proteja familia. Era foarte greu să se aibă acces la materiale nocive pentru copii, iar televiziunea respecta zona protejată. Jocurile video aproape nu existau (sau nu erau accesibile tuturor), toți se jucau în aer liber și vorbeau aproape întotdeauna privindu-se în ochi.
Aceste experiențe din trecut pot să fie foarte utile pentru educarea copiilor de astăzi. Părinții au posibilitatea de a-i învăța pe copii cum să trăiască cu adevărat într-o conexiune reciprocă și cum să utilizeze în mod adecvat tehnologiile. Un lucru este fundamental: dacă nu suntem noi aceia care transmit acum aceste principii, cine le va transmite generațiilor viitoare?
Moștenitori ai unui concept foarte puternic de libertate, copiii de astăzi cer cu voce tare independență, intimitate și autonomie. Dar, în același timp, au nevoie de contact uman și de interacțiune cu alții. Primul lucru pe care-l au la îndemână este internetul, care, utilizat în mod abuziv, provoacă exact contrariul: fragmentarea relațiilor interpersonale în interiorul și în afara familiei.
Să ne amintim că noi, părinții, suntem responsabili de copiii noștri. Noi trebuie să învățăm să utilizăm noile tehnologii, ca apoi să-i putem învăța și pe copiii noștri să le folosească în mod corespunzător. Iar atunci când spun „să-i învățăm”, nu înseamnă că trebuie să le explicăm modul în care acestea funcționează (cel mai probabil ei sunt cei care o să ne învețe acest lucru), ci să ne asigurăm de faptul că fiii noștri utilizează aceste instrumente pentru binele lor și al întregii familii. Dacă vrem ca ei să nu fie dependenți de jocurile video și, prin urmare, să nu își piardă personalitatea, este necesar ca - în calitate de părinți - să stabilim niște limite. În acest scop, este esențial să creăm activități în aer liber, împreună cu alte persoane. De asemenea, trebuie să promovăm dialogul, mai ales la o vârstă fragedă; să le insuflăm încredere și acel climat de deschidere pentru ca ei să poată împărtăși experiențe, temeri și curiozități.
Și nu în ultimul rând, trebuie să acordăm o mare importanță în educarea virtuților. Fără onestitate, generozitate, tărie și cumpătare, copiii și tinerii nu vor fi în măsură să gestioneze în mod adecvat propriile acțiuni, mai ales într-un domeniu atât de puternic și influent cum este lumea virtuală.
Traducere: Liviu Ursu
