În alocuțiunea rostită vineri, 15 august 2025, cu ocazia solemnității liturgice a Înălțării cu trupul și sufletul la cer a Fericitei Fecioare Maria, papa Leon al XIV-lea a făcut referință la învățătura Conciliului Vatican II despre Maica Domnului și, în actualul jubileu al speranței, a prezentat-o drept ”icoană de speranță pentru fiii ei peregrini în istorie”. Rugăciunea Îngerul Domnului a fost condusă la Castel Gandolfo, unde papa se află pentru o scurtă perioadă de odihnă.
”Maria, pe care Cristos înviat a luat-o cu sine în glorie cu trupul și cu sufletul, strălucește ca icoană de speranță pentru fiii ei peregrini în istorie”: a spus papa Leon al XIV-lea în alocuțiunea rugăciunii Îngerul Domnului pe care a condus-o vineri, 15 august a.c., în Piazza della Libertà din Castel Gandolfo. Sfântul Părinte, care se află în mica localitate de lângă Roma pentru câteva zile de odihnă, a celebrat în cursul dimineții o Sfântă Liturghie în parohia pontificală ”Sfântul Toma de Villanova”.
”Părinții Conciliului Vatican II”, a spus papa în alocuțiunea sa, ”ne-au lăsat un text minunat despre Fecioara Maria, pe care îmi place să-l recitesc împreună cu voi astăzi, când celebrăm solemnitatea înălțării ei în slava cerească. Conciliul spune următoarele la finalul documentului despre Biserică: «Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul și sufletul, este chipul și pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel, aici pe pământ, strălucește ca un semn de speranță sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni ziua Domnului (cf. 2Pt 3,10) [Lumen gentium, nr. 68]». Maria, pe care Cristos înviat a luat-o cu sine în glorie cu trupul și cu sufletul, strălucește ca icoană de speranță pentru fiii ei peregrini în istorie”.
”Cum să nu ne gândim”, a reluat papa, ”la versurile lui Dante din ultimul cânt al Paradisului? În rugăciunea pusă pe buzele sfântului Bernard, care începe spunând Fecioară mamă, fiica fiului tău (XXXIII,1), poetul o preamărește pe Maria pentru că ea este aici, printre noi, cei muritori, izvor îmbelșugat de speranță (ibid., 12), altfel spus, sursă vie bulbucind de speranță”.
”Surori și frați”, a spus în continuare papa Leon, ”acest adevăr al credinței noastre se potrivește la perfecție cu tema Jubileului pe care îl trăim: Pelerini ai speranței. Pelerinul are nevoie de un țel care să orienteze călătoria sa, un țel frumos și atrăgător care să-i conducă pașii și să-l revigoreze când e obosit, care să retrezească mereu în inima lui dorința și speranța. Pe calea existenței, acest țel este Dumnezeu, iubire nemărginită și veșnică, plinătate de viață, de pace, de bucurie și de tot binele. Inima omului este atrasă de această frumusețe și nu este fericită până când nu o găsește. Într-adevăr, riscă să nu o afle dacă se pierde prin pădurea întunecoasă [cf. Dante – n.n.] a răului și a păcatului”.
”Dar, iată harul: Dumnezeu a venit în întâmpinarea noastră, a luat asupra sa trupul nostru, făcut din țărână, și l-a dus cu sine în cer - după cum spunem simbolic - adică în Dumnezeu. Este misterul lui Isus Cristos, care s-a făcut trup, a murit și a înviat pentru mântuirea noastră și, nedespărțit de El, este totodată misterul Mariei, femeia din care Fiul lui Dumnezeu a luat trup, precum și al Bisericii, trupul mistic al lui Cristos. Este un unic mister de iubire și, prin urmare, de libertate. După cum Isus a spus DA, la fel Maria a spus DA, a crezut în cuvântul Domnului. Toată viața ei a fost un pelerinaj de speranță împreună cu Fiul lui Dumnezeu și al ei, un pelerinaj care, prin cruce și înviere, a făcut-o să ajungă în patrie, în îmbrățișarea lui Dumnezeu. De aceea, personal, ca familie sau în comunitate, în timp ce suntem pe cale și mai ales când vin norii și drumul devine nesigur și anevoios, să ne ridicăm privirea, să ne uităm la ea, maica noastră, și vom afla din nou speranța care nu dezamăgește (cf. Rm 5,5)”.
După rugăciunea Îngerul Domnului, papa Leon al XIV-lea a salutat câteva grupuri de credincioși și pelerini, apoi a făcut o amplă referință la dramatica situație internațională.
”Vrem să încredințăm astăzi mijlocirii Fecioarei Maria, înălțată la cer”, a spus papa la saluturile finale, ”rugăciunea noastră pentru pace. Ea, ca Mamă, suferă pentru relele care îi afectează pe fiii ei, mai ales pe cei mici și pe cei slabi. De atâtea ori, în decursul secolelor, ea a confirmat acest lucru prin mesaje și apariții. Când a proclamat dogma Înălțării, în timp ce era încă usturătoare tragica experiență a celui de-al Doilea Război Mondial, Pius al XII-lea scria: «Sperăm ca toți cei care vor medita exemplele glorioase ale Mariei să se convingă din ce în ce mai mult cu privire la valoarea vieții umane» și își exprima urarea ca niciodată să nu se mai întâmple «o batjocură a vieților umane, declanșând războaie» (constituția apostolică Munificentissimus Deus). Cât de actuale sunt aceste cuvinte! Chiar și astăzi, din păcate, ne simțim neputincioși în fața răspândirii în lume a unei violențe din ce în ce mai surde și nepăsătoare față de orice zvâcnire de omenie. Cu toate acestea, nu trebuie să încetăm a spera: Dumnezeu este mai mare decât păcatul oamenilor. Nu trebuie să ne resemnăm la predominarea unei logici de conflict și de arme. Împreună cu Maria, credem că Domnul continuă să-i susțină pe fiii ei, amintindu-și de îndurarea sa. Numai în ea este cu putință să regăsim calea păcii”.
Ca întotdeauna, rugăciunea Îngerul Domnului s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
