Duminica a 5-a din Postul Mare
(Cerereaa fiilor lui Zevedeu;
a Sfintei Maria Egipteanca).
2 aprilie 2017
Cuviosul Tit, făcătorul de minuni;
Sfântul Francisc de Paola (+15076).
(V 8; L 8; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;
Ap Evrei 9,11-14; Galateni 3,23-29;
Ev Marcu 10,32-45; Luca 7,36-50)
La Vecernie
La : Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri ale lui Anatolie (ale Învierii), pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem ţie, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat întâi iertare păcatelor, prin înviere.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul. cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei de apoi acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea sa.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe Hristos. Începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că înviind din morţi, lumea din rătăcire a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost zdrobit.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Hristoase, prin care ai mântuit neamul lui Adam din robia iadului; şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
Apoi, 4 Stihiri ale Cuvioasei, vers 6.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Te oprea cu vederea celor cinstite întinăciunea cea mai dinainte, ce se trăgea din pângăriri; dar simţirea ta şi cugetul celor ce s-au făcut din tine, maică de Dumnezeu înţelepţită, s-a făcut ţie întoarcere spre cele bune; că privind spre icoana binecuvântatei fiice a lui Dumnezeu şi căindu-te de toate păcatele de mai înainte, prealăudată, cu îndrăzneală mare te-ai închinat cinstitului lemn (de două ori).
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Închinându-te sfintelor locuri cu bucurie, ai luat de acolo merinde de virtute mântuitoare; ai alergat grabnic călătoria cea bună şi trecând râul Iordanului, în locaşul Botezătorului te-ai sălăşluit cu osârdie; şi sălbăticia patimilor ai întunecat-o cu purtarea ta, împuţinând cu curaj înfierbântările trupului, maică pururi fericită.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Locuind în pustiu ai lepădat chipurile patimilor din sufletul tău, întipărindu-ţi închipuirea lui Dumnezeu, cuvioasă, prin multe feluri de virtuţi; şi atâta ai strălucit, încât şi peste ape uşor ai trecut, fericită, şi te-ai ridicat de pe pământ cu rugăciunile tale către Dumnezeu; şi acum, stând cu îndrăzneală înaintea lui Cristos, prealăudată Marie, roagă-te pentru sufletele noastre.
Mărire…, vers 4.
Puterea Crucii Tale, Hristoase, a făcut minune; că şi aceea care mai înainte era desfrânată, s-a nevoit cu nevoinţă pustnicească. De unde şi lepădând neputinţa, vitejeşte a stat împotriva diavolului. Pentru aceasta luând şi răsplata biruinţei, se roagă pentru sufletele noastre.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8 .
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe antifon vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al Răscumpărătorului sufletelor noastre.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.
Mărire…, a Cuvioasei, vers 2.
Vânătăile sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului; păcatele gândului cu tăcerea sihăstriei le-ai înecat; cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia şi ne-ai odrăslit nouă roade de pocăinţă. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta, cuvioasă.
Și acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.
O, minune, mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut să fi născut maică fără bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce s-a născut; pe care ca pe un prunc, Preacurată, în braţele tale purtându-L, şi îndrăznire, ca o maică, la Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Cuvioasei, vers 8.
Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Cristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă maică Marie, spiritul tău.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
La Utrenie
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 8:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Cuvioasei, vers 8.
Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Cristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă maică Marie, spiritul tău.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8.
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.
Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire Ție.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 8.
Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.
Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este Dumnezeirea.
Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.
Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.
Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps 145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.
.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon 8:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a opta a Învierii (Ioan 20,11-18).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.
Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
După Ectenia mică, Sedealna, sedealna antifon vers 8.
Toate săltările trupului înfrânându-ţi cu ostenelile sihăstreşti, ţi-ai arătat vitează înţelepciunea sufletului tău, că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, tu cea vrednică de cântare. Drept aceea şi spre râvna vieţii îngereşti cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită; roagă-te lui Cristos Dumnezeu să dăruiască bogată iertare de greşeli celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.
Pe ceea ce este uşă cerească şi chivot, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm; scară cerească, rai cuvântător, mântuirea Evei şi visterie mare a toată lumea; că în aceasta s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă preacuratei naşterii tale.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 3.
Ceea ce mai înainte erai plină de tot felul de întinări, te-ai arătat aleasă lui Cristos, prin pocăinţă, urmând vieţii îngereşti, şi cu arma Crucii calci în picioare pe demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă a Împărăţiei cerului, Marie prealăudată.
Icos
Pe tine, mieluşeaua şi fiica lui Cristos, astăzi cu cântări te lăudăm, Marie pururi vrednică de cântare, care te-ai arătat crescând între egipteni, şi din toată rătăcirea lor ai scăpat; şi te-ai adus aleasă şi cinstită odraslă Bisericii, prin post şi prin rugăciune, nevoindu-te mai presus de măsura firii omeneşti. De aceea te-ai înălţat la Cristos prin viaţă şi prin fapte. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă Împărăţiei cerului, cuvioasă Marie, mult lăudată.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 8-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.
Mărire..., a cuvioasei.
Pildă de pocăinţă avându-te pe tine, preacuvioasă Marie, roagă pe Cristos să ne dăruiască nouă aceasta în vremea postului; ca în credinţă şi în dragoste să te lăudăm pe tine cu cântări.
Şi acum..., a Născătoarei.
Ceea ce eşti îndulcirea îngerilor, bucuria celor apăsaţi, ocrotitoare creştinilor, Fecioară, Maica Domnului, ajută-mă şi mă mântuieşte de chinurile cele veşnice.
Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii opt, pe versul 8, propriu-zis.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Pătimit-ai pe cruce, Cel fără patimă cu dumnezeirea; înmormântare ai luat de trei zile, că să ne eliberezi pe noi din robia vrăjmașului; şi să ne dai viaţa, fără de moarte făcându-ne, Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, iubitorule de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Mă închin şi preamăresc şi laud, Hristoase. învierea Ta cea din mormânt, prin care ne-ai dezlegat de legăturile iadului cele nedezlegate, şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţa veșnică şi mare milă.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Mormântul Tău cel de viaţă primitor, călcătorii de lege, cu strajă păzindu-l, l-au pecetluit; dar Tu, ca un Dumnezeu fără de moarte şi atotputernic, ai înviat a treia zi.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Mergând Tu la porţile iadului, Doamne, şi pe acelea sfărmându-le, cel prins acolo aşa striga: Cine este Acesta, Care nu este osândit întru cele mai de jos ale pământului. ci ca pe o umbră a stricat temniţa morţii? Primitu-L-am ca pe un mort şi mă cutremur ca de un Dumnezeu. Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Stihira Triodului, vers 1.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate şi nevoinţă cu sfinţenie. Pentru aceasta nici bogaţii nu vor intra în ea, ci numai cei care depun averile lor în mâinile săracilor. Acestea le învaţă şi David proorocul, zicând: Bărbat drept este cel ce miluieşte în toate zilele, cel ce se desfătează în Domnul, umblă în lumina Lui şi care nu se va poticni. Acestea toate s-au scris spre înţelepţirea noastră; ca, postind, să facem bunătate, şi aşa să ne dea nouă Domnul cele cereşti în locul celor pământeşti.
Mărire..., tot aceasta.
Nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate şi nevoinţă cu sfinţenie. Pentru aceasta nici bogaţii nu vor intra în ea, ci numai cei care depun averile lor în mâinile săracilor. Acestea le învaţă şi David proorocul, zicând: Bărbat drept este cel ce miluieşte în toate zilele, cel ce se desfătează în Domnul, umblă în lumina Lui şi care nu se va poticni. Acestea toate s-au scris spre înţelepţirea noastră; ca, postind, să facem bunătate, şi aşa să ne dea nouă Domnul cele cereşti în locul celor pământeşti.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de pr. Ioan Fărcaș
