Răspunde pr. Edward McNamara, Legionar al lui Cristos, prof. de teologie şi director spiritual.
Cu diferite ocazii am avut oportunitatea să particip duminica la Sfânta Liturghie într-o parohie din afara diecezei mele. De fiecare dată preotul a ţinut o predică fulger de aproximativ un minut. Uneori anunţurile parohiale erau mai lungi decât predica. Există vreo regulă care să spună cât de lungă trebuie să fie predica? – M.E., Rochester, New York, SUA.
Din păcate, regulile oficiale spun puţine lucruri referitoare la durata unei predici. Acest lucru este într-o oarecare măsură inevitabil pentru că aşteptările variază de la o cultură la alta, de la un context social al altul. Chiar dacă există culturi care preferă discursuri lungi în timpul Sfintei Liturghii, există şi altele în care după doar 6 minute credincioşii încep să dea semne de nerăbdare.
În Introducerea la Lectionar, nr. 24, citim că predica este recomandată în special ca şi parte a Liturghiei Cuvântului; uneori predica este chiar prescrisă, prin intermediul ei fiind prezentate, în baza textelor sacre, misterele credinţei şi norme pentru viaţa creştină.
Predica de obicei este ţinută de cel care prezidă celebrarea cu scopul ca, împreună cu celebrarea euharistică, proclamarea cuvântului lui Dumnezeu să anunţe minunatele opere ale lui Dumnezeu în istoria mântuirii, în misterul lui Cristos. Misterul pascal al lui Cristos, care este anunţat în lecturi şi în predică, este trăit prin sacrificiul Sfintei Liturghii. Cristos este mereu prezent şi acţionează în predicarea Bisericii sale.
Predica, fie că explică cuvântul lui Dumnezeu anunţat în Sfânta Scriptură sau un alt text liturgic, trebuie să conducă comunitatea credincioşilor la participarea activă la Euharistie, exprimând prin viaţa lor ceea ce au primit prin intermediul credinţei. Prin această vie expunere, proclamarea cuvântului lui Dumnezeu şi celebrările Bisericii pot să fie mai eficiente, în condiţiile în care predica este fructul unei meditaţii, bine pregătită, nu prea lungă şi nici prea scurtă, adresându-se tuturor celor prezenţi, inclusiv copilaşilor şi lumii simple.
În Exortaţia Apostolică Verbum Domini, Papa Emerit Benedict al XVI-lea a vorbit despre importanţa predicii, spunând la nr. 59 că misiunea care revine fiecăruia referitor la cuvântul lui Dumnezeu este diferită: credincioşii sunt chemaţi să-l asculte şi să-l mediteze, pe când prezentarea lui trebuie făcută de cei care, în virtutea hirotonirii sacre, au primit misiunea magisterială – sau cei care au primit misiunea de a exercita această funcţie: episcopi, preoţi şi diaconi.
Tot aici citim că „cei care prin ministerul specific sunt chemaţi să predice trebuie să iubească această misiune. Trebuie evitate predicile generice şi abstracte, care ascund simplitatea cuvântului lui Dumnezeu, dar trebuie evitate şi divagaţiile inutile care riscă să atragă atenţia mai degrabă asupra predicatorului decât asupra esenţei mesajului evanghelic. Credincioşilor trebuie să le fie clar că în centrul existenţei predicatorului este să-l facă cunoscut pe Cristos care trebuie să se afle în centrul tuturor predicilor. De aceea predicatorii trebuie să stăpânească bine textul sacru, pregătindu-se pentru predică în meditaţie şi rugăciune, pentru a predica cu convingere şi pasiune. Membrii sinodului consideră că fiecare trebuie să răspundă la următoarele întrebări: „ce spun lecturile proclamate? Ce îmi spun mie personal? Ce trebuie să spun comunităţii ţinând cont de situaţia ei concretă? Cel care predică trebuie să fie primul interpelat de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că, aşa cum spune Sf. Augustin, este categoric lipsit de fruct cel care predică în exterior cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l ascultă în intimitatea sa. Predica de duminica şi din sărbători trebuie să fie pregătită cu atenţie deosebită; nu trebuie neglijate nici predicile din timpul săptămânii la Sf. Liturghii cum populo, atunci când este posibil, oferind scurte reflecţii, adaptate situaţiei, pentru a-i ajuta pe credincioşi să primească şi să fructifice Cuvântul ascultat”.
Dacă aceasta este provocarea pe care Biserica o pune preoţilor şi diaconilor pentru predicarea lor, pare mai degrabă improbabil că ea poate fi îndeplinită într-o predică de un minut.
Biserica recomandă o predică succintă mai ales pentru că ea trebuie să fie proporţionată cu întreaga celebrare. Nu are sens să te lungeşti 20 de minute sau mai mult pentru ca mai apoi să dedici puţin timp rugăciunii Euharistice.
Trebuie să se ţină însă cont de diferiţii factori culturali şi este aproape imposibil să fie date norme precise. S-ar putea spune că 6 minute este timpul minim pentru o predică duminica, dar este mult mai dificil să fie stabilită durata maximă. Cred că proporţionalitatea cu restul celebrării este un criteriu important, împreună cu aşteptările credincioşilor în interiorul unei concrete situaţii pastorale.
Sursa:zenit.org
