Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a XXVI-a după Rusalii

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a XXVI-a după Rusalii
  • 18 Noi 2017
  • 485

Duminica a 26-a după Rusalii

(Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina).

19 noiembrie 2017

Sfântul Profet Avdie (+sec VI îCr);

Sfântul Martir Varlaam (+sec III);

Sfântul Martir Dasius din Durostorum (+304).

Înainteserbarea Prezentării la templu a Maicii Domnului.

(V 7; L 2; Ap Efeseni 5,8-19; Ev Luca 12,16-21)

 

Vecernia

La Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 7, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 7 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Veniţi să ne bucurăm în Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii şi a luminat neamul omenesc, împreună cu cei fără de trup, zicând: Ziditorule şi Mântuitorule al nostru, mărire Ție.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Cruce și înmormântare ai răbdat, Mântuitorule, pentru noi; şi cu moartea, ca un Dumnezeu, moartea ai omorât. Pentru aceasta, ne închinăm învierii Tale celei de a treia zi. Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Apostolii, văzând învierea Ta, Ziditorule, s-au mirat, grăind lauda îngerească: Aceasta este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei. Cel ce ai pătimit pentru noi, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

De ai şi fost prins, Hristoase, de către bărbaţii cei fărădelege, dar Tu eşti Dumnezeul meu şi nu mă ruşinez. Bătut ai fost peste spate, dar nu mă lepăd; pe cruce ai fost pironit şi nu tăinuiesc. Întru învierea Ta mă laud, că moartea Ta este viaţa mea. Atotputernice şi iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Proorocia lui David împlinind, mărirea cea părinteasca învăţăceilor, în Sion, o a descoperit Hristos, lăudat și preamărit arătându-se pururea, cu Tatăl şi cu Sfântul Spirit. Mai întâi adică, fără trup ca un Cuvânt, iar mai pe urmă, pentru noi întrupându-se şi omorât fiind ca un om, şi înviind după voia Sa, ca un iubitor de oameni.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Coborâtu-Te-ai la iad, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu şi Domn, şi ai înviat a treia zi, împreună înviind pe Adam din legăturile iadului şi din stricăciune, pe cel ce strigă şi grăieşte: Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

În mormânt ai fost pus, ca şi cel ce doarme, Doamne, şi ai înviat a treia zi, ca un puternic, întru tărie, împreună înviind pe Adam din stricăciunea morţii, ca un atotputernic.

 

2 Stihiri ale Profetului, vers 1.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Făcându-te locaș luminos al Spiritului, Avdie, și luminat fiind de El, te-ai îmbogățit cu feluri de prorociri îndumnezeite și cu cunoștința de mai înainte a celor viitoare și cu cunoștința adevărului. Iar acum roagă-te să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Un Dumnezeu este arătat prin însușirile dintâi și prin semne, după ființă; de acestea măriții și cinstiții proroci, prin împărtășire și prin har, se împărtășesc după rânduială, Domnul luminând pe slujitorii Săi cu strălucirea Sa.

 

O stihiră a Martirului, vers 4.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Mai tare decât stâlpul de piatră și mai puternic decât arama și mai vârtos decât fierul te-ai făcut. Că fiecare dintre acestea se supun focului, topindu-se și degrabă risipindu-se, fiind biruit de puterea lui. Iar dreapta ta fiind neplecată când se întindea, a biruit jeraticul cel arzător, preaînțelepte.

 

Mărire…,  a Profetului, vers 4.

Preot ce aduci jertfă și miel adus jertfă, pe tine însuți, prealăudate, cu amândouă bucurându-ne te numim, ca unul ce pe amândouă le-ai cuprins pentru Dumnezeu . Ca o junghiere fără prihană cu totul te-ai adus jertfă cu focul chinurilor. Pe Dumnezeu roagă-L să mântuiască pe cei ce cinstesc pomenirea ta cea pururi lăudată.

 

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 7  .

Maică te-ai cunoscut mai pe sus de fire, Născătoare de Dumnezeu, şi Fecioară ai rămas mai pe sus de cuvânt şi de înţelegere. Și minunea naşterii tale limba nu poate tâlcui; că neobișnuită fiind zămislirea, Preacurată, necuprins este și chipul naşterii; că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe tine toţi știindu-te Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ţie cu deadinsul: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

Stihoavna

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, tropar vers 7.

Înviat-ai din mormânt, Mântuitorul lumii, şi deodată cu trupul Tău împreună ai ridicat pe oameni, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Celui ce a înviat din morţi şi a luminat toate, veniţi să i ne închinăm; că din tirania iadului ne-a dezlegat prin învierea Sa cea de a treia zi, viaţă dăruindu-ne şi mare milă.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

La iad coborându-Te, Hristoase, moartea ai prădat, şi a treia zi înviind, pe noi împreună ne-ai înviat, pe cei ce preamărim învierea Ta cea atotputernică, Doamne, iubitorule de oameni.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Înfricoşător Te-ai arătat, Doamne, în mormânt zăcând, ca şi cel ce doarme; înviind a treia zi, ca un puternic, pe Adam împreună l-ai înviat, pe cel ce strigă: Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Mărire…,  Și acum…, a Născătoarei, vers 7.

Sub acoperământul tău, Stăpână, toți pământenii scăpând, strigăm ție: Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră, scapă-ne pe noi de greșelile cele fără de măsură și mântuiește sufletele noastre.

 

Troparele

Troparul Învierii, vers 7.

Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

 

A profetului, pe vers 2.

Pomenind sărbătorirea prorocului tău Avdie, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

 

Mărire..., al Cuviosului, vers 4.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice Varlaam, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Și acum..., al Născătoarei, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

Utrenia

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 7:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 7.

Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

 

A profetului, pe vers 2.

Pomenind sărbătorirea prorocului tău Avdie, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

 

Mărire..., al Cuviosului, vers 4.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice Varlaam, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Și acum..., al Născătoarei, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 7.

Viaţa în mormânt a zăcut şi pecete de piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos şi îngerii L-au preamărit ca pe un Dumnezeu fără de moarte, şi femeile au strigat: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Mărire…,

Cel ce cu înmormântarea Ta cea de trei zile moartea ai prădat, şi pe omul cel decăzut cu învierea Ta cea aducătoare de viaţă l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni; mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Pe cel ce s-a răstignit pentru noi şi a înviat, Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea morţii, neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 7.

Pecetluit fiind mormântul, Cel ce eşti Viaţa, din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.

 

Mărire…,

La mormânt alergând şi cu lacrimi mir aducând, şi ostaşii păzindu-Te pe Tine, Împăratul tuturor, femeile grăit-au întru sine: Cine ne va răsturna nouă piatra? Şi glas fără de trup au auzit, zicând: Înviat-a Îngerul sfatului celui mare, Cel ce a călcat moartea. Atotputernice şi necuprinsule, Doamne, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul şi folositoarea neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Răscumpărătorul lumii; că singură eşti maică şi fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită;  roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pace să se dăruiască la toată lumea.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Cel ce ai luat chipul nostru şi cu trupul cruce ai răbdat, mântuieşte-mă cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

 

Treptele, vers 7.

Antifonul I.

Robia Sionului din rătăcire o ai întors; şi pe mine, Mântuitorule, viază-mă, scoţându-mă din robia patimii.

Cel ce seamănă în austru necazuri și postiri cu lacrimi, acela va secera mănunchi de bucurie veşnică, pururea hrănitoare.

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea, înţelegerea, frica. Aceluia laudă, mărire, cinste şi putere se cuvine.

 

Antifonul II.

De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar ne-am osteni; că fără de Acela, nici lucrarea, nici cuvântul nu se împlineşte.

Din rodul pântecelui, Sfinţii, mişcându-se de Spiritul, rodesc învăţături părinteşti ale moștenirii de fii.

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit au fiinţă toate; că înaintea tuturor Dumnezeu este, stăpânirea a toate, lumina neapropiată, viaţa tuturor.

 

Antifonul III.

Cei ce se tem de Domnul, căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici cu mărire neamestecată.

Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te şi te veseleşte, aducându-i la Hristos, mai marele păstorilor.

 

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi; că întocmai mărit și închinat este cu Tatăl şi cu Fiul.

 

Prohimen, vers 7.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! (Ps 9,32)

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 7:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a 2-a a Învierii (Marcu 16,1-8).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

După Ectenia mică, Sedealna Prorocului, vers 1.

Marele Avdie, având gândul său luminat cu dumnezeieștile străluciri, a propovăduit cele viitoare, grăind prin Sfântul Spirit. Pe acesta cinstindu-l astăzi, cu gând creștinesc să săvârșim sfințită pomenirea lui, mărind pe Hristos.

 

Mărire..., Sedealna Martirului, vers 4.

Ca un ostaș al lui Hristos, neînspăimântat, biruitor, cu adevărat nebiruit, lupta luptătorilor, preamărite, ai luat din cer cununa cea neveștejită și, bucurându-te împreună cu îngerii, dănțuiești neîncetat. Pentru aceasta, cu rugăciunile tale păzește pe cei ce laudă cu credință sfânta ta luptă.

 

Și acum…, a Născătoarei, vers 4.

Nu vom tăcea niciodată noi nevrednicii a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi mântuit pe noi din atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână. Mântuiește totdeauna pe robii tăi din toate nevoile, ceea ce ești una binecuvântată.

 

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul, vers 7.

Nu va mai putea încă stăpânia morţii să ţină legaţi pe oameni, că Hristos a venit, sfărâmând şi dezlegând puterile ei. Legat este iadul. Proorocii cu un glas se bucură, zicând celor cu credinţă: Sosit-a Mântuitorul, ieşiţi credincioşilor la înviere.

Icos

S-au cutremurat cele de dedesubt astăzi, iadul şi moartea, de Unul din Treime; pământul s-a cutremurat şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar făptura toată, cu prorocii bucurându-se, cântă Ție cântare de biruinţă, Răscumpărătorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum puterea morţii. Să cântăm şi să strigăm: Pe Adam şi pe cei din Adam, lemnul acesta iarăşi i-a ridicat. Ieşiţi, credincioşilor, la înviere.

              

Catavasia VII

Înţelepţii  lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată  lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Cântarea Mariei. Ceea ce ești mai cinstită...

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a 2-a), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Piatra văzând-o răsturnată, purtătoarele de mir s-au bucurat că au văzut pe un tânăr şezând în mormânt şi acela le-a zis: Iată, Hristos a înviat, spuneţi învăţăceilor, împreună şi lui Petru: Mergeţi de grabă în muntele Galileei; acolo se va arăta vouă, precum a spus mai înainte prietenilor.

 

Mărire..., Şi acum..., a Născătoarei.

Îngerul a adus Fecioarei acest: Bucură-te! mai înainte de conceperea Ta, Hristoase; şi tot un înger a răsturnat piatra mormântului Tău; acela, în locul întristării semne de bucurie negrăită, iar acesta în locul morţii, pe Tine, Dătătorule de viaţă, vestindu-Te şi mărindu-Te, a vestit femeilor şi ucenicilor învierea.

 

Îndată, pe versul 7, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4, pe vers 7.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii. Binevesteşte, pământule, bucurie mare! Lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus, Cel singur fără de păcat.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm; că El ne-a mântuit de fărădelegile noastre; Sfânt este Domnul Isus, Cel ce a arătat învierea.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Că, pentru noi Dumnezeu este intre oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup s-a făcut şi a locuit întru noi, pentru cei nemulţămitori, Făcătorul de bine; pentru cei robiţi, Răscumpărătorul; pentru cei ce şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe cruce, Cel fără prihană; în iad, Lumina; în moarte, Viaţa; Învierea pentru cei căzuţi. Către Care să strigăm: Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Porţile iadului le-ai sfărmat, Doamne, şi stăpânireaa morţii ai surpat, cu puternică tăria Ta; şi împreună ai ridicat pe morţii cei ce din veac dormeau în întuneric, cu dumnezeiască şi mărită învierea Ta, ca un împărat al tuturor şi Dumnezeu atotputernic.

Veniţi să ne bucurăm în Domnul şi să ne veselim întru învierea Lui; că pe cei morţi împreună i-a ridicat din legăturile cele nedezlegate ale iadului; şi a dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Veniţi să ne bucurăm în Domnul şi să ne veselim întru învierea Lui; că pe cei morţi împreună i-a ridicat din legăturile cele nedezlegate ale iadului; şi a dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Îngerul strălucind a şezut pe piatra mormântului Celui de Viaţă primitor, şi femeilor mironosiţe a binevestit, grăind: Înviat-a Domnul, pe cum mai înainte a zis. Spuneţi învăţăceilor Lui că va merge mai de voi în Galileea, iar lumii dăruiește viaţă veşnică şi mare milă.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Pentru ce ați nesocotit Piatra cea din capul unghiului, o, călcătorilor de lege? Aceasta este Piatra pe care a aşezat-o Dumnezeu în Sion, Cel ce din piatră a izvorât apă în pustie şi nouă, din coasta Sa, ne-a izvorât nemurire. Aceasta este Piatra care din muntele cel fecioresc, fără de poftă bărbătească, s-a tăiat, Fiul Omului, Cel ce va să vină pe norii cerului Cel vechi de zile, precum a zis Daniel; şi veșnică este împărăţia Lui.

 

Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 8 propriu-zis.

Arătându-Te învăţăceilor Tăi, Mântuitorule, după, înviere, lui Simon, spre răsplătirea dragostei, i-ai dat păstorirea oilor, adică grija de a le paşte pe ele. Pentru aceasta ai şi zis: De Mă iubeşti, Petre, paşte mieluşeii Mei, paşte oile Mele. Iar el, degrabă arătându-și iubirea, despre celălalt învăţăcel a întrebat. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzește turma Ta de lupii care o risipesc pe ea.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 7.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș