Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a XXVII-a după Rusalii

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a XXVII-a după Rusalii
  • 09 Dec 2017
  • 3341

Duminica a 27-a după Rusalii

(Vindecarea femeii gârbove).

10 decembrie 2017

Sfinții Mina, Ermogen și Eugraf (+235);

Fericitul Anton Durcovici (+ 1951).

(V 2; L 5; Ap Efeseni 6,10-17; Ev Luca 13,10-17)

 

 

Vecernia

La Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 2, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 2 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Celui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu-Cuvântul, Cel întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că răstignire răbdând, îngropării s-a dat, precum Însuşi a voit; şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Hristos, Mântuitorul nostru, pironindu-se pe cruce, a rupt zapisul ce era asupra noastră şi împărăţia morţii a stricat. Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Cu arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că El este Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre; şi întru mărire înfricoşătoare şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea, pe care o a zidit.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Pe tine, Stăpâne, Cel ce ai fost răstignit şi înmormântat, îngerul Te-a vestit şi a zis femeilor: Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un atotputernic. Pentru aceasta ne închinăm Ție, Cel singur fără de moarte; Dătătorule de viaţă, Hristoase, îndură-Te spre noi.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Cu crucea Ta ai stricat blestemul cel de pe lemn, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morții, iar cu Învierea Ta ai luminat neamul omenesc. Pentru aceasta strigăm Ție: Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție!

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Cu frică Ți s-au deschis Ție, Doamne, porțile morții, și portarii iadului, văzându-Te, s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile cele de fier le-ai zdrobit și ne-ai scos pe noi din întuneric și din umbra morții, și ai rupt legăturile noastre.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Cântare de mântuire cântând, din guri glas să înălțăm. Veniți toți în casa Domnului să cădem grăind: Cel ce pe lemn Te-ai răstignit și din morți ai înviat și ești în sânurile Tatălui, curățește păcatele noastre.

 

Apoi 3 Stihiri ale Mucenicilor, vers 1.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Mucenice preamărite Mina, jupuirea pielii de pe tălpi, scoaterea ochilor și smulgerea limbii cea de Dumnezeu grăitoare ai răbdat cu tărie, gândindu-te la răsplata dumnezeiască. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Măritul Ermogen, cu mâinile tăiate, rabdă smulgerea picioarelor și uitându-se la foc arăta mai multă căldură a inimii, unindu-se cu de Dumnezeu. Căruia acum se roagă să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

După ce vi s-au zdrobit mădularele, înțelepților, ați fost aruncați în adâncul mării, sfinților; dar printr-o înclinare mai bună v-ați îndreptat către limanul cel liniștit al desfătării, înecând răutatea șarpelui. Pentru aceasta rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Mărire…, a martirilor, vers 6.

Cu adevărat limba ta, nevoitorule Mina, cel cu glas preafrumos, s-a arătat condei de scriitor iscusit, grăind lămurit credința cea cucernică și dogmele cele de mântuire, prin care Dumnezeu este preamărit; și pe Ermogen, care prin tine a dobândit dumnezeiescul botez, l-ai arătat frumos întru podoabă și părtaș nevoințelor, dimpreună cu Eugraf, pe care l-ai dovedit bun urmaș al tău, preafericite. Și acum stând cu îndrăzneală înaintea scaunului Mântuitorului, nu încetați a vă ruga pentru sufletele noastre.

 

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 2  .

Trecut-a umbra Legii când Darul a venit; că precum rugul cel aprins nu se mistuia, aşa și tu, Fecioară, ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului de foc a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar antifon vers 2.

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a mângâiat făptura Ta, Atotputernice Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii ai omorât cu îngroparea Ta şi ai luminat neamul nostru cu învierea Ta. Pentru aceasta strigăm Ție: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Pe cruce arătându-Te pironit, Hristoase, ai schimbat frumuseţea făpturilor; şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns; iară iudeii au cerut să pecetluiască mormântul, necunoscând puterea Ta. Ci, Cel ce pentru mulţimea milelor Tale ai luat îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Dătătorule de viaţă, Hristoase, ai suferit patimă de bunăvoie pentru cei morţi, şi în iad coborându-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-ai  smuls ca dintru o mână puternică, şi în locul iadului în rai le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim învierea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne iertare de păcate şi mare milă.

 

Mărire…, a Martirilot, vers 6.

Înțelepții Mina, Evgraf și Ermogen, ceată mucenicească, apărători dreptcinstitori de Dumnezeu se arată astăzi credincioșilor surpând toată nelegiuirea tiranilor. Pentru aceasta fiind întocmai la număr cu Treimea cea în trei Luminători, și luminându-se cu norul dumnezeieștii străluciri, se bucură cu cetele cele fără de trup, rugându-se lui Dumnezeu și Mântuitorului pentru sufletele noastre.

 

Și acum…, a Născătoarei, vers 6.

Făcătorul şi Răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind. întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel de odinioară pe Adam l-a mântuit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, că Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, fără tăcere strigăm, ca şi îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, ajutătoarea şi acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 2.

Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Mărire..., al Mucenicilor, vers 8.

Cu înfrânarea omorând pornirile și îndemnurile cele arzătoare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alunga urmările bolilor celor neputincioși și a face minuni, atât în viață cât și după moarte. Minune uimitoare cu adevărat, că oase goale izvorăsc vindecări! Mărire Ție,  singurului Dumnezeu și Ziditorului!

 

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din  Fecioara și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

 

Utrenia

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 2:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 2.

Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Mărire..., al Mucenicilor, vers 8.

Cu înfrânarea omorând pornirile și îndemnurile cele arzătoare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alunga urmările bolilor celor neputincioși și a face minuni, atât în viață cât și după moarte. Minune uimitoare cu adevărat, că oase goale izvorăsc vindecări! Mărire Ție,  singurului Dumnezeu și Ziditorului!

 

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din  Fecioara și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 2.

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L, şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L L-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

 

Mărire…,

Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat: Mirul se cuvine morţilor cuvios; dar Hristos putrejunii s-a arătat străin. Ci strigaţi: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preamărită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe tine te lăudăm, că prin crucea Fiului tău iadul s-a surpat şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru acesta mulţumind, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi Unul mult milostiv.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 2.

Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, piatra credinţei, când ai înviat, o ai dăruit tuturor; Doamne, mărire Ție.

 

Mărire…,

Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu femeile mironosițe, cu un glas se bucură; că sărbătoare de obşte cu dânşii împreună prăznuim, întru mărirea şi lauda învierii Tale; şi pentru dânşii, Iubitorule de oameni, Doamne, dăruiește poporului Tău mare milă.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce  s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

După patimă, femeile mergând la mormânt ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, au văzut îngeri în mormânt şi s-au spăimântat; că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Treptele, vers 2.

Antifonul I

Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule; mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.

Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ți greşim mult în toată ora, o Hristoase al meu; şi ne dă dar, mai înainte de sfârșit, să ne pocăim.

 

Mărire…, Şi acum…,

Sfântului Spirit se cuvine a împărăţi, a sfinţi şi a mişca făptura; că Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Antifonul II.

De n-ar fi fost Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de vrăjmașul și de ucigașul de om ?

Dinţilor lor să nu dai pe robul Tău, Mântuitorule; că asemenea leului se pornesc asupra mea vrăjmașii mei.

 

Mărire…, Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt este începătura vieţii și mărirea; că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.

 

Antifonul III.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clintesc de loviturile lui Veliar.

Spre fărădelegi mâinile să nu-şi întindă cei ce viețuiesc dumnezeieşte; că nu va lăsa Hristos certării moştenirea Sa.

 

Mărire…, Şi acum…

Din Spiritul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea; de aici este darul Apostolilor, şi cu biruință se încununează mucenicii, şi proorocii văd.

 

Prohimen, vers 2.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura (Ps 7,6-7).

Stih: Doamne Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit; mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc (Ps 7,1).

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 2:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a cincea a Învierii (Luca 24,12-35).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Urmează cântarea Canonului.

Începând cu 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în templu a Maicii Domnului și până pe 31 decembrie, se cântă Catavasiile Nașterii Domnului..

Catavasia I

Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.

Catavasia III

Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.

 

După Ectenia mică, Sedealna martirilor, antifon vers 8.

Mina, Ermogen și măritul Evgraf, lepădând gloria lumească, s-au însuflețit de gloria dumnezeiască și cu hotărâre plină de râvnă au răbdat mulțimea chinurilor celor cumplite, necruțându-și trupul. Pentru aceasta, către sfârșit, fiind aruncați în adâncurile mării, s-au îndreptat către limanul cel ceresc. Cărora cu credință să grăim: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Mărire…, vers 1.

Mina cel minunat, Ermogen cel lăudat, doimea întrutot cinstită a Sfintei Treimi, au călcat cu bărbăție trufia închinătorilor la idoli, și săvârșind preasfințita călătorie, au primit din cer cununile de biruință, cu puterea Spiritului.

Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Încăput-ai în pântecele tău, prin dumnezeiescul Spirit, pe Făcătorul tuturor și Dumnezeul tău și Ziditorul, ceea ce ești fără prihană, curată, și L-ai născut fără stricăciune. Pe Acesta preamărindu-L, te lăudăm pe tine, Fecioară, ca pe cămara Împăratului măririi și ca pe o răscumpărătoare a lumii.

 

Catavasia IV

Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!

 Catavasia V

Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Catavasia VI

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 2.

Înviat-ai din mormânt, atotputernice Mântuitorule, şi iadul văzând minunea s-a spăimântat, şi morţii s-au sculat şi zidirea văzând se bucură de Tine; şi Adam împreună se veseleşte şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

Icos

Tu eşti lumina celor întunecaţi, Tu eşti învierea tuturor şi viaţa oamenilor, şi pe toți împreună i-ai înviat, împărăţia morţii prădând, Mântuitorule, şi porţile iadului sfărâmând, Cuvinte; şi morţii văzând minunea s-au mirat şi toată făptura împreună se bucură întru învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi preamărim şi lăudăm umilința Ta, şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

 

Catavasia VII

Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.

Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a 5-a), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Viaţa şi Calea, Hristos, din morţi înviind, a călătorit împreună cu Cleopa şi cu Luca, de care a şi fost cunoscut în Emaus, la frângerea pâinii; ale căror suflete şi inimi erau arzând, când la grăia lor pe cale şi la tâlcuiau Scripturile ce erau pentru El. Cu care să strigăm: A înviat şi s-a arătat lui Petru.

 

Mărire...,

Cu cuvintele tale cele ritoricești și cu dumnezeieștile minuni, Mina, ai atras la luptă mucenicească pe sfințitul Ermogen și pe Evgraf, împreună cu care te lăudăm cu bucurie.

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Laud milostivirea Ta cea nemăsurată, Făcătorul meu; că pe Tine însuţi Te-ai micşorat, ca să porți și să mântuieşti firea omenească cea înrăutăţită; şi Dumnezeu fiind, ai răbdat din curată porunca lui Dumnezeu a Te face asemenea mie, şi a Te coborî până la iad, vrând să mă mântuieşti pe mine, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, Stăpâne, preamilostive.

 

Îndată, pe versul 2, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 2.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te preamăreşte, Doamne; că prin cruce moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un singur Iubitor de oameni.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Să spună iudeii, în ce chip ostaşii păzitori au pierdut pe Împăratul? Pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii? Sau pe Cel înmormântat să-L dea, sau Celui înviat să se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Îngerul care şedea pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos, Mântuitorul lumii, a înviat din morţi, şi pe toate le-a umplut de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Înger mai înainte de zămislirea Ta, Doamne, a adus celei pline de har, acel: Bucură-te! Și tot un înger, la învierea Ta, piatra preamăritului Tău mormânt o a răsturnat. Acela, în locul întristării, semne de bucurie a vestit; iar acesta, în locul morţii, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, L-a arătat nouă. Pentru aceasta strigăm Ție: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile și s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele: A înviat Domnul!

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Să laude neamurile și popoarele pe Hristos Dumnezeul nostru, care de bunăvoie, pentru noi, cruce a răbdat și în iad până a treia zi a fost; și să se închine Învierii Lui celei din morți, prin care s-au luminat toate marginile pământului.

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Răstignitu-Te-ai și Te-ai îngropat Hristoase, precum Însuți ai voit; prădat-ai moartea și  ai înviat întru mărire, ca un Dumnezeu și stăpân, dăruind lumii viață veșnică și mare milă.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Cu adevărat, călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de o mai mare minune pe noi ne-ați învrednicit; cunosc aceasta și străjerii, cărora venind de la mormânt le-ați zis: Spuneți că dormind voi, au venit ucenicii și L-au furat pe El. Dar cine fură un mort, mai ales și gol fiind? A înviat El însușii cu a Sa putere, ca un Dumnezeu, lăsând în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniți de vedeți, iudeilor, cum nu a rupt pecețile Cel ce a călcat moartea, iar neamului omenesc viață nesfârșită i-a dăruit și mare milă.

 

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 5.

O, preaînţelepte judecăţile Tale, Hristoase! Cum, lui Petru, prin giulgiurile singure ai dat a cunoaşte învierea Ta? Şi cu Luca şi cu Cleopa împreună călătorind şi vorbind, nu Te-ai descoperit îndată! Pentru aceasta, ai și fost mustrat, ca și cum ai fi fost singur în Ierusalim şi nu ai avea cunoştinţă despre cele petrecute în el până la sfârșit. Ci, ca Cel ce toate le tocmești spre folosul făpturii, şi prorociile cele despre Tine le-ai tâlcuit şi, când ai binecuvântat pâinea ai fost cunoscut de dânşii, ale căror inimi, şi mai înainte de aceasta, spre cunoaşterea Ta erau aprinse; care, iată, au vestit învierea Ta şi învăţăceilor adunaţi, prin care miluieşte-ne pe noi.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 2.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș