Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii I din Postul Mare

 
Vecernia și Utrenia Duminicii I din Postul Mare
  • 16 Mar 2019
  • 3991

Duminica 1-a din Post

(a Dreptei Credințe; Chemarea la apostolat).

17 martie 2019;

Cuviosul Alexie, Omul lui Dumnezeu (+sec V).

(V 1; L 9; Ap Evrei 11,24-26 și 32-40; Ev Ioan 1,43-51)

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare; Antifoane speciale.

 

La Vecernie

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 1 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Rugăciunile noastre cele de seara primeşte-le, Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertarea păcatelor, că Tu singur eşti Cel ce ai arătat în lume învierea.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Înconjuraţi, popoare, Sionul, şi-l cuprindeţi pe el şi daţi mărire într-însul, Celui ce a înviat din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a mântuit de fărădelegile noastre.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Veniţi, popoare, să cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, mărind învierea Lui cea din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, Care a răscumpărat lumea de înşelăciunea vrăjmașului.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Veseliţi-vă ceruri, trâmbiţaţi temeliile pământului, strigaţi munţilor, vestiți bucurie! Că iată, Emanuel, pe cruce a pironit păcatele noastre; şi Cel ce dă viaţă, a omorât moartea și pe Adam l-a înviat, ca un iubitor de oameni.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Pe Cel ce cu trupul, de voie, pentru noi s-a răstignit, a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat din morţi, să-L lăudăm, grăind: Întăreşte în dreapta credinţă Biserica Ta, Hristoase. şi împacă viaţa noastră, ca un bun şi iubitor de oameni.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Stând înaintea mormântului Tău celui primitor de viaţă noi nevrednicii, cântare de mărire aducem milostivirii Tale celei negrăite, Hristoase, Dumnezeul nostru; că cruce şi moarte ai primit, Cel ce eşti fără de păcat, ca să dăruieşti lumii învierea, ca un iubitor de oameni.

 

Apoi 4 Stihiri ale Dreptei credințe, din Triod, vers 6.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Pe Tine cel necuprins, Care ai strălucit mai înainte de luceafăr, fără început, din pântecele cel nematerial și fără de trup al Părintelui, proorocii cei însuflați cu Spiritul Tău, Doamne, Te-au vestit a fi Prunc-întrupat, din cea care n-a știut de nuntă, unit cu oamenii și aici pe pământ văzut. Pentru care ca un îndurat, învrednicește de luminarea Ta, pe cei ce laudă Învierea Ta cea nespusă și cinstită.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Cu cuvântul vestindu-Te, grăitorii de Dumnezeu prooroci, și cu faptele cinstindu-Te, viață fără de sfârșit au dobândit; că nesuferind a sluji făpturii, Stăpâne, fără numai Ție Făcătorului, de lume toți evanghelicește s-au depărtat și s-au făcut părtași patimii Tale, pe care mai înainte au vestit-o. Pentru ale căror rugăciuni învrednicește-ne să trecem fără prihană măsura postului, Unule, mult-Îndurate.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Din firea ta cea dumnezeiască nefiind cuprins, Stăpâne, mai pe urmă întrupându-Te, ai binevoit a Te cuprinde. Căci cu luarea trupului, ai luat și toate însușirile lui. Pentru aceasta înscriind chipul asemănării Tale, cu cuviință îl sărutăm, spre dragostea Ta înălțându-ne; și dintr-însul luăm harul vindecărilor, urmând dumnezeieștilor așezăminte ale apostolilor.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Preacinstită podoabă a luat Biserica lui Cristos din înălţimea cea prealuminată a cinstitelor şi sfintelor icoane ale Mântuitorului Cristos, ale Maicii lui Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, prin care se luminează şi se împodobeşte cu harul şi se leapădă de adunarea ereticilor, alungându-i. Şi bucurându-se, preamăreşte pe iubitorul de oameni Dumnezeu, care pentru dânsa a răbdat patimi de bunăvoie.

 

Mărire…,  a Dreptei credințe, vers 2.

Strălucit-a harul adevărului: cele ce s-au însemnat de demult umbros, acum arătat s-a săvârșit. Că iată Biserica se îmbracă cu chipul cel după trup al lui Hristos, ca și cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai dinainte însemnându-l și credința cea dreaptă cinstind. Ca ținând icoana Aceluia pe Care îl cinstim, să nu ne înșelăm. Să se îmbrace cu rușine cei ce nu cred așa! Că nouă ne este spre laudă chipul Celui ca s-a întrupat; Căruia cu dreaptă credință ne închinăm, nu făcându-l Dumnezeu. Pe acela credincioșii sărutându-l, să strigăm: Dumnezeule, mântuiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta.

 

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 1.

Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup și podoaba credincioșilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceea s-a arătat cer şi biserică Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus şi împărăţia a deschis. Pe aceasta, deci, având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce s-a născut dintr-însa. Îndrăzneşte, dar, îndrăzneşte poporul lui Dumnezeu, că Acesta va birui pe vrăjmași, ca un atotputernic.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, tropar vers 1.

Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-ai dezlegat, şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit; Doamne, mărire Ție!

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, din mâini să bată neamurile, cu bucurie. Că Hristos, Mântuitorul nostru, pe cruce a pironit păcatele noastre, şi moartea omorând, viaţă ne-a dăruit, pe Adam cel căzut cu tot neamul înviindu-l, ca un iubitor de oameni.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Împărat fiind al cerului şi al pământului, Cel ce eşti necuprins, de bunăvoie te-ai răstignit, din iubire de oameni; pe Tine iadul întâlnindu-Te s-a întristat, iar sufletele drepţilor primindu-Te, s-au bucurat; iar Adam văzându-Te pe Tine, Ziditorul, în cele de dedesubt, s-a sculat. O, minune! Cum a gustat moartea Viaţa tuturor. Ci, precum a voit, lumea a luminat, care grăieşte: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Femeile purtătoare de mir miresme aducând, cu grăbire şi cu tânguire la mormântul Tău au ajuns; şi neaflând preacurat trupul Tău, dar aflând de la înger acea nouă și neobișnuită minune, au zis Apostolilor: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare îndurare.

 

Mărire…,  a Triodului, vers 2.

Cei ce am trecut din necredință la dreapta credință, și cu lumina cunoștinței ne-am luminat, să plesnim cu mâinile, precum zice psalmistul, aducând laudă de mulțumire lui Dumnezeu. Și cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos, și celor ale Preacuratei și ale tuturor sfinților, care sunt însemnate pe pereți, pe scânduri și pe sfințitele vase; lepădând păgâneasca credință a celor necredincioși. Pentru că cinstea icoanei, precum zice Vasile, trece la chipul care s-a închipuit, cerând pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Hristoase Dumnezeul nostru, și ale tuturor sfinților, să ne dăruiești nouă mare milă.

 

Și acum…, a Născătoarei, vers 2.

O, minune mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut să fi născut maică fără bărbat şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu, Cel ce s-a născut, este voia. Pe care ca pe un prunc, Preacurată, purtându-L în braţele tale şi ca o Maică, îndrăzneală către Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 1.

Piatra fiind sigilată de iudei şi ostaşii păzind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta Puterile cerurilor strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase; mărire împărăţiei Tale; mărire rânduielii Tale, unule, iubitorule de oameni.

 

Mărire..., al Dreptei credințe, vers 2.

Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit ca să mântuiești lumea.

 

Și acum..., a Născătoarei.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maica te-ai cunoscut născând pe Dumnezeul cel adevărat. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

La Dezlegarea finală se pomenește și Sfântul zilei !

 

La Utrenie

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 1:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

 

Troparul Învierii, vers 1.

Piatra fiind sigilată de iudei şi ostaşii păzind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta Puterile cerurilor strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase; mărire împărăţiei Tale; mărire rânduielii Tale, unule, iubitorule de oameni.

 

Mărire..., al Dreptei credințe, vers 2.

Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit ca să mântuiești lumea.

 

Și acum..., a Născătoarei.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maica te-ai cunoscut născând pe Dumnezeul cel adevărat. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 1.

Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii păzindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la singurul Dumnezeul nostru.

 

Mărire…,

Pe cruce Te-ai pironit de bunăvoie, Milostive; în mormânt Te-ai pus ca un muritor, dătătorule de viaţă; puterea morţii ai sfărmat cu moartea Ta, Puternice. Că de Tine s-au cutremurat portarii iadului, Tu împreună ai înviat pe morţii cei din veac, ca un iubitor de oameni.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Maică a lui Dumnezeu, care cu adevărat şi după naştere Fecioară te-ai arătat, pe tine te ştim toţi cei ce cu dor alergăm la a ta bunătate; că pe tine păcătoşii te avem ocrotitoare, pe tine te-am câștigat mântuire întru ispite, cea singură cu totul nepătată.

 

Ectenia mică, apoi  a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 1.

Femeile, foarte de dimineață au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat; mormântul a strălucit viaţă, minunea le-a spăimântat. Pentru aceasta, mergând, au vestit învăţăceilor învierea. Iadul l-a prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; şi pe credincioşii cei morţi i-a sculat, teama osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

 

Mărire…,

Pe cruce fiind pironit, Viaţa tuturor, şi între morţi fiind socotit Tu, Domnul, Cel fără de moarte; înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, și ai ridicat pe Adam dintru stricăciune. Pentru aceasta Puterile cereşti strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire patimilor Tale, Hristoase; mărire Învierii Tale; mărire smereniei Tale, unule, iubitorule de oameni.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Marie, ceea ce eşti mărit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei disperări şi a greşelilor şi a necazurilor; că tu eşti mântuire şi ajutătoare şi folositoare tare a păcătoşilor, şi mântuieşti pe robii tăi.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea:  Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Pocăinţa tâlharului a dobândit raiul, iar plângerea purtătoarelor de mir a vestit bucuria; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

 

Treptele, vers 1.

Antifonul I

Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne, către Tine strig.

Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deșartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.

 

Mărire…, Şi acum…,

Sfântului Spirit cinste şi mărire împreună se cuvine, ca şi Tatălui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm singura stăpânire a Treimii.

 

Antifonul II.

La munţii legilor Tale m-ai înălţat; cu fapte bune luminează-mă, Dumnezeule, ca să Te laud pe Rine.

Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvinte, păzeşte-mă, fereşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.

 

Mărire…, Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt toată făptura se înnoieşte, întorcându-se iarăşi la cele dintru început; că întocmai este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Antifonul III.

De cei ce au zis mie: Vom merge în curţile Domnului, mi s-a veselit spiritul și mi s-a bucurat inima.

În casa lui David frică mare va fi; că acolo scaunele punându-se, se vor judeca toate seminţiile şi limbile pământului.

 

Mărire…, Şi acum…

Sfântului Spirit cinste, închinare, mărire şi putere se cuvine, precum Tatălui şi Fiului; că una este Treimea, în fire, iar nu în feţe.

 

Prohimen, vers 1.

Acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă (Ps 11,5bc).

Stih: Cuvintele Domnului, cuvinte curate (Ps 11,6a).

Acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe versul 1:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia Învierii a noua (Ioan 20,19-31).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Și, Psalmul 50:

 

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.

 

Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.

Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

 

 

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Catavasia III

Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

 

După Ectenia mică, Sedealna, vers 1.

Dumnezeiescul Tău chip în icoană însemnându-l, naşterea Ta, Cristose, luminat o vestim, minunile cele negrăite şi răstignirea cea de bunăvoie; prin care demonii se alungă cu frică şi necredincioşii cu cutremur se tânguiesc, ca nişte părtaşi ai acelora.

Mărire…,

Cu chipurile profeţilor, cu feţele apostolilor, cu icoanele şi cu închipuirile sfinţilor mucenici şi ale tuturor sfinţilor, cu sfinţenie se împodobeşte; cu ale Mirelui celui netrupesc şi cu strălucirile cele înţelegătoare ale miresei se luminează maica, Sionul cel de sus.

Și acum..., a Născătoarei.

Celor ce cu dragoste cinstesc sfântă icoana ta, Preacurată şi cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, te vestesc cu un glas şi cu credinţă se închină ţie, arată-te păzitoare şi ocrotitoare tare, alungând toată răutatea departe de la ei, ca aceea care pe toate le poţi.

 

Catavasia IV

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine Soarele dreptății, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire puterii Tale, Doamne.

Catavasia V

Tu, Doamne, lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Catavasia VI

Jertfi-voi cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, de sângele demonilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul Triodului, vers 8.

Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a cuprins întrupându-se; și chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiască podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul.

Icos

Această taină a purtării de grijă, de la Dumnezeu fiind insuflați, de demult proorocii, și dobândind strălucirea ei, mai înainte au vestit-o, pentru noi cei ce am ajuns la sfârșitul veacurilor. Deci luând prin ea dumnezeiasca cunoștință, un Domn pe Dumnezeu cunoaștem în trei fețe preamărit; și Acestuia singur slujind, având o credință și un botez, în Hristos ne-am îmbrăcat. Deci mărturisind mântuirea, cu fapta și cu cuvântul pe aceasta o închipuim.

         

Catavasia VII

În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credințe, mai mult decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat; și puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, unind firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a 9-a), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Uşile fiind încuiate, Stăpâne, dacă ai intrat pe Apostoli de Spirit preasfânt ai umplut, în chip de pace suflând peste ei; cărora le-ai dat și a lega şi a dezlega păcatele. Și după opt zile coasta şi mâinile Tale le-ai arătat lui Toma, cu care strigăm: Domn şi Dumnezeu Tu eşti.

 

Mărire..., a Triodului.

Săltați, bucurați-vă, cu veselie cântați, strigând: Cât sunt de minunate și de preamărite lucrurile Tale, Hristoase! Și cine va putea să spună puterile Tale, Mântuitorule, Cel ce ai unit înțelegerea și împreună glăsuirea noastră într-o Biserică?

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Săbiile vrăjmaşului eretic acum s-au sfârşit şi pomenirea lui a pierit cu sunet; că văzând biserica ta, Preacurată, foarte frumos împodobită cu harurile cinstitelor icoane, de bucurie toţi suntem plini.

 

Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4 și a lui Anatolie 1, vers 1.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi mărim învierea Ta.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Cela ce cruce ai răbdat şi moartea ai stricat, şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca Cel singur atotputernic.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat prin învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te mărim.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Umilirea Ta cea cu dumnezeiasca cuviinţă mărind-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărțit ai rămas de Tatăl; pătimit-ai ca un om și de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea. Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Când Te-au pironit pe lemnul crucii, atunci s-a omorât puterea vrăjmașului, făptura s-a clătinat de frica Ta şi iadul s-a prădat cu puterea Ta; pe cei morți din morminte i-ai înviat, şi tâlharului raiul i-ai deschis, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Apoi, 3 Stihiri ale Triodului, vers 4.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Întru tine se bucură acum Biserica, Iubitorule de oameni, întru Mirele și Ziditorul său; Care cu dumnezeiasca voie ai mântuit-o de înșelăciunea idolească, și Ție însuți ți-ai unit-o prin cinstitul Tău sânge. Cu veselie primind sfințită înălțarea icoanelor și bucurându-se, pe Tine Te laudă și Te preamărește cu credință.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Închipuirea trupului Tău înălțând-o, Doamne, cu dragoste o sărutăm, arătând taina cea mare a purtării Tale de grijă. Că nu Te-ai arătat nouă, Iubitorule de oameni, prin părere, precum zic luptătorii împotriva lui Dumnezeu, ucenicii lui Manent; ci după adevăr și cu fire de trup, printr-însa suindu-ne spre a Ta dorire și dragoste.

 

Stih: Veseli-mă-voi și mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numele Tău, Preaînalte (Ps 9,2).

Zi plină de bucurie și de veselie astăzi s-a arătat, că luminează lumea dogmelor celor preaadevărate și strălucește Biserica lui Hristos, împodobindu-se acum cu înălțarea sfintelor icoane și cu strălucirile chipurilor, și se face credincioșilor unire de Dumnezeu dăruită.

 

Se poate cânta și Stihira aceasta, vers 6.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Moise în vremea postului a luat legea și pe popor l-a tras la sine; Ilie postind, cerurile a încuiat; și cei trei tineri ai lui Avraam pe tiranul cel fără de lege prin post l-au biruit. Prin el și pe noi, Mântuitorule, învrednicește-ne să ajungem la Învierea Ta, strigând așa: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

 

Mărire..., Stihira Triodului, vers 6, propriu-zis.

Moise în vremea postului a luat legea și pe popor l-a tras la sine; Ilie postind, cerurile a încuiat; și cei trei tineri ai lui Avraam pe tiranul cel fără de lege prin post l-au biruit. Prin el și pe noi, Mântuitorule, învrednicește-ne să ajungem la Învierea Ta, strigând așa: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 1 .

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

 

Notă: Cele trei antifoane ale Liturghiei se găsesc în Orologhion, paginile 544-545.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș